2,551 matches
-
la orfelinatele din țară. Așa că nu după mult timp Shushan se afla Într-un orfelinat din Alep și apoi, când n-a mai fost loc acolo, Într-o școală din Istanbul În grija câtorva hocahanim, unii binevoitori și atenți, alții distanți și severi. Ca toți copiii de acolo, a fost Îmbrăcată Într-o rochie albă și o haină neagră, fără nasturi. Erau acolo și băieți și fete. Băieții erau circumciși și tuturor copiilor li se dădeau nume noi. Așa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mult decât Arizona sau orice alt loc, viitorul era cel În care se stabilise și pe care Îl numea casa lui - o casă cu ușa din spate, ce dădea spre trecut, Închisă. În avion Mustafa era vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a refuzat pe omul de zăpadă cel urât și a apucat femeia de zăpadă cea urâtă și cu ea a presărat prea multă sare pe ultimele guri de ouă jumări din farfuria ei. Tot restul micului dejun Asya a rămas distantă și rezervată. Privind-o dintr-o parte, mătușa Banu s-a ridicat după un timp În picioare și a Întrebat cu un glas Înecat de compasiune: — Ce-ar fi să mergem la cumpărături Împreună, iubito? Putem să plecăm după micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai Întâi pe Armanoush zâmbindu-le și făcându-le cu mâna; lângă ea se afla bunica Gülsüm, cu mâna dreaptă apăsată pe inimă, gata să leșine de atâta emoție. La un pas În spatele lor se afla mătușa Zeliha, Înaltă și distantă, purtând o pereche de ochelari de soare cu lentile roșu Închis. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Orez Alb Rose și Mustafa și-au petrecut primele două zile la Istanbul mâncând. La masă au răspuns la o mulțime de Întrebări pe care diverși membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a trebuit mult să mă atașez de macky. Eram de exemplu în stația de maxi-taxi, așteptam mașina, noi și colegii... eu speram ca drumul spre oraș să-l parcurgem împreună. Cine știe la ce se gîndea ea în timp ce privea puțin distantă la peisajul de iarnă, ningea și părul i se udase, dar ce atractivă devenise în stația aceea, stînd oarecum zgribulită, oarecum încercînd să facă pe curajoasa, spunînd că nu-i pasă dacă o ninge și are capul descoperit... iar eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
așa e ea, mai rece din fire... dar de ce mi s-a părut tocmai pe dos la început? De ce a avut curajul și atitudinea aceea apropiată fără condiții sau prejudecăți? Din inconștiență?... Să fie ea de fapt rece și indiferentă, distantă, incapabilă de sentimente intense, fără să aibă nevoie de căldură? Cine s-o mai înțeleagă? Din momentul în care mi-a spus că relațiile interumane nu o interesează, ce mai rămîne de zis? Chiar îi ajunge internetul? Îi place așa
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să înțeleagă și să-l ia, însă ea nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
A plecat? ă Da. ă Cine era? ă Un investigator. ă Ce a vrut? ă I-au găsit pe Stepan Sergheievici și pe Boria. Marfa Denisovna mută asul de treflă sus. ă Morți. Amândoi sunt morți. Vocea Annei Alexandrovna era distantă și goală. Marfa Denisovna mută șaptele de inimă roșie în diagonală, plasândul peste optul de romb. ă Marfa Denisovna? Ai auzit? întrebă femeia mai tânără cu o urmă de panică în glas. ă Am auzit. ă A întrebat de argument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și irațională a unui cântec liturgic, ridicându-se până la un adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Asta a spus. Ai grijă de el. ă Altceva? Băiatul ridică din umeri. ă Felul în care a spus-o. Zâmbetul său. Felul în care s-a uitat la mine. Băiatul tremura aduncându-și aminte. În acel moment, și în îngustarea distantă a ochilor săi, părea fără vârstă, ca și cum și-ar aduce aminte de ceva care se întâmplase în urmă cu o sută de ani. M-a trecut un fior pe șira spinării. Porfiri își strânse buzele și se uită repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
seară petrecută Împreună cu bărbatul vieții ei. Matthew rămase să lucreze la poze, ușor nedumerit. Câteva minute mai târziu, când ieși din laborator, o văzu urcând, Îmbrăcată deja, mai frumoasă decât oricând; dădu să o sărute, dar ea se retrase, ușor distantă, și se Îndepărtă. — Ești ciudată, Îi zise, privind-o din capătul scărilor. — Cum adică? Îl Întrebă, uitându-se la el de jos. Am făcut dragoste aseară. Azi-dimineață m-ai refuzat de două ori, acum la fel. Știi bine cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de neașteptat și de profund? Se sperie din nou și se privi În ochii negri, Își văzu rimelul ușor Întins din cauza dansului și rochia de mătase puțin strâmbată. Dimineață Kitty Îi mulțumi partenerului ei pentru noaptea minunată și Îl sărută distant pe obraz. Bill Blitz plecă furios că se chinuise În zadar. Cum vrei, tu ai de pierdut, nu-ți poți da seama ce partidă bună sunt pentru că ești Îndrăgostită de-un nerod. Însă nu numai dragostea era oarbă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că vorbele pronunțate au fost exact S-a terminat, nu închei atât de ritos un episod al vieții sentimentale pentru ca două zile mai târziu să te răzgândești. Ca efect imediat al acestor reflecții, Cipriano Algor și-a luat un aer distant și superior, și cu atâta convingere încât, fără să-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei i se păru cuvenit să adauge, Într-un fel e un cadou de despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încât reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori, dar această victorie îl costase cât zece înfrângeri, deoarece Dinu dezlănțuise în taină un adevărat război împotriva calităților lui pe care le socotea, nu fără motiv, defecte grave într-o lume ce confundă adesea, cum am confundat eu, delicatețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bună ca ei și de-atunci își tot ia revanșa. De fapt, ea e singura persoană care are de suferit din cauza asta, pentru că e greu să ajungi să o cunoști cu-adevărat. Așa că nu te îngrijora dacă e puțin cam distantă. Câtuși de puțin liniștită, Fran îl urmă pe alee. Camilla îi aștepta. Fără să vrea, Fran se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbit cu un străin. Se așteptase la o reacție puternică. Încântare, poate, și o urmă de îngrijorare din cauză că nu apucase să-l cunoască mai bine pe Laurence înainte să i se dea această veste neașteptată. Dar felicitările acelea mai curând distante! Era aproape ca și cum ar fi stat de vorbă cu un angajat, nu cu propria fiică. Laurence, însă, nu părea să fi observat nimic ieșit din comun. Phyllis îi oferi o ceașcă de ceai și el se așeză. Ralph, hotărând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe prietenul tău. Mi-aș dori foarte mult să-l cunosc. Fran îl îmbrățișă, ca nu cumva să o vadă plângând. Se întâmpla ceva îngrozitor cu tatăl ei iubit. Se transforma, sub ochii ei aproape, într-un străin ceremonios și distant. — Poftim, zise maică-sa repede, întinzându-i cutia albă de carton în care se afla prăjitura. Ia-o înapoi la birou și servește-i pe cei de-acolo. Era prăjitura cu nucă pe care o adusese ea și care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care trebuia s-o convingă? Se gândi la Ralph, care se apropiase cel mai mult de un mentor dintre toți oamenii pe care îi cunoscuse vreodată, o figură paternă care se dovedise generoasă și înțeleaptă în timp ce propriul lui tată fusese distant și absent, și se simți cuprins de revoltă în fața nedreptății sorții. Era mai rău chiar decât flăcara care se stingea. Într-un fel, o moarte fulgerătoare era de preferat în comparație cu drumul lung și semiconștient către dezintegrare pe care știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
genul lui, dar cred că i-ar fi plăcut. Apoi își aminti cum publicase Jack povestea fetei ăleia nesuferite și îi pieri zâmbetul. Farmecul și preocuparea lui Jack erau doar de suprafață. — Deci, continuă el, observând atitudinea ei dintr-odată distantă, dar hotărând s-o ignore, ce părere ai de vedeta noastră rock? Eu nu m-aș atinge de sângele lui nici dacă ar fi ultima rezervă de hemoglobină de pe planetă. Dumnezeu știe ce conține. Cred că aș face un bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Zâmbi deschis, prietenos. — Dar să nu mă-nțelegi greșit. Oricum sunt cu ochii de tine. Nu pot să sufăr sentimentalismul. Cred că-ți imaginezi de ce te vreau. Cum te cheamă? — Gas. — Gas? Vocea lui Endō se înăspri și deveni iar distant. Adevărul e, Gas, că am de gând să ucid... un bărbat. Ochii lui Endō se umplură de ură. Îl priviră lung pe Gaston ca și cum el ar fi fost persoana în cauză. — Ai fost vreodată la război? Gaston a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de urlete, așa că Își lua haina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai făcut să mă simt. — E-n regulă, zice ea, strîngîndu-mă În brațe și zîmbind. De-asta există prieteni. Vineri dimineață, sună Dan. Am un șoc cînd Îi aud vocea. E atît de familiară și În același timp atît de distantă. De Îndată ce Îmi dau seama că el e, inima Începe să-mi bată cu putere. SÎnt emoționată, agitată, am sentimentul că am pierdut ceva, dar și că mai sper. Pentru că, deși știu că s-a terminat și că mă simt ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
avea pe amândoi alături - clipe prețioase și totuși inutilizabile - erau estompate de gălăgia trenului, toropite de căldura insalubră a vagoanelor, zdrobite Între corpuri străine, fără a le da șansa de a putea vorbi, fără a se putea auzi, apropiați dar distanți, absenți. Aiurea. Pierd cele mai frumoase clipe ale lor. Și nu se vor mai Întoarce. Valentina a crescut și s-a schimbat. Valentina, serioasă, Înțeleaptă și ostilă - dintr-o dată Îi păru aproape adultă -, ascultându-și melodia ei, judecând-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nesfârșite - la Roseto, la Villa Borghese sau pe cheiurile pustii de pe malul fluviului. Nimic altceva. Și totuși, În acele plimbări derizorii se concentrau cele câteva ore În care simțea cu adevărat că trăiește. — Trebuie să merg undeva, Îi spunea Maja distantă. El protestă: — Și nu putem merge Împreună? a unsprezecea oră Bună, dragul meu jurnal, iartă-mă k nu am putut scrie până acum. Aș vrea să-ți spun k s-au Întâmplat atâtea lucruri, dar viața mea e pustie. Volei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
operatoare aflate În aceeași Încăpere, din când În când se auzeau voci vesele și râsete. Astăzi era veselie În sală. I-ar fi plăcut să știe și ea motivul și să ia parte la veselia lor. Dar Emma era destul de distantă față de colegele ei, mult mai tinere decât ea, majoritatea studente, care intraseră să muncească la call-center pentru a-și plăti taxele la universitate, gândindu-se că implicarea pe care o cerea telefonul nu era un impediment În calea studiilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]