818 matches
-
socotit iresponsabil sau parțial responsabil. Femeia sau bărbatul care își omorau copilul nou născut monstru nu era pedepsit. Oricine își va ucide feciorul care le va fi născut cu niscare semne groaznice ca acealie cum ar fi capul ca de dobitoc sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici o treabă și cumu-i mai grozav, și cum să nu să poată socoti să fie om, ce va ucide să nu aibă nici o certare." De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ei, care avea stupi, îi adusese drăcia asta, ce se procura destul de greu și nu s-ar spune că era chiar ieftină, iar ea, în loc să i-l dea lu’ bărba-su’, care era cu un picior în groapă, hrănea porcul, și dobitocul nici măcar nu știa să aprecieze așa delicatese. Într-o seară a trebuit să merg la ea, nu mai știu de ce, și am găsit-o cu un castravete în mijlocul frunții. Castravetele ăla avea o funcție extrem de precisă, îi oxigena creierul. Mirunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei neagră și nespă lată. Machiavel povestește despre Ecaterina Sforza că sta sus pe meterezele citadelei Ravaldino când oștile lui Cezar Borgia i aduseseră sub ziduri pe băieții ei, amenințați cu moartea dacă maica lor neîm blânzită nu preda cetatea. „Dobitocilor, le răs pundea Ecaterina ridicându-și poalele și bătându-se cu palma peste născătoarea ei ilustră, ia uitați-vă ce am aici! Mi-ajunge ca să fac alți băieți În locul lor!“ Viermuită pe cât poftești de atâta curvăsărlâc, pezevenglâc și haidamalâc, mahalaua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am împușcat. Și nu unul, ci mai mulți. Dacă nu-mi dați nota maximă, o să vă ucid“. Profesorii de socialism științific mai aveau o problemă. Știind că nu-i iubea nimeni, erau răzbunători. Radu a primit nota zece, dar mie dobitocul mi-a dat opt. Pentru cunoștințe, desigur, pentru că la convingeri eram descoperit, de vreme ce am stat cinci ani în aceeași bancă, a „specialiștilor“, cu Radu. Ficat de analist Nu-mi plac farsele nici când sunt subiectul lor, nici când subiecții sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de inteligență. Deși două întrebări formulate în italiană erau exagerat de personale -membrii comisiei remarcaseră ce gură senzuală avea Vasile B. și-i dădeau întâlnire la un club gay -,a răspuns românește la toate în același fel: „Pe mă-ta, dobitocule“. Președintele comisiei i-a strâns mâna și l-a felicitat pentru doctorat. „Veți spăla cești, farfurii și pahare la bufetul companiei douăsprezece ore zilnic și veți fi plătit numai două, dar cu salariu occidental. Românii trebuie ajutați să se integreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre invitațiile la masă, aleluia, să-l mai cheme și alții. „Dom’le - a zis Ionescu -, orișicât, nu vorbești despre râie ca neamul prost, în gura mare. Te ține minte lumea, nu scapi de gura lumii toată viața.“ „Ce de dobitoci!“, și-a spus plin de ciudă Popescu și și-a programat o audiență la Direcția Sanitară. Normal ar fi fost să fie primit imediat, însă inspectorul a fost categoric: „La noi vin oameni cu cazuri serioase, așteptați-vă rândul“. Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ani, e oarecum admisibil să spui că Mozart era un șmecher, dar s-o repeți și la bătrânețe, asta se cheamă eșec. Cum să devii genial în numai jumătate de an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că Mozart era un șmecher, dar s-o repeți și la bătrânețe, asta se cheamă eșec. Cum să devii genial în numai jumătate de an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
an Oricine îi pomenea numele venea cu precizarea: un dobitoc sinistru. Colonelul Clăpocea era, neîndoielnic, un dobitoc sinistru, iar colegii, cunoscuții și chiar generalii care nu avuseseră de-a face cu el, dar se bazau pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un refuzat, totuși eram fericit. Pricina aveam s-o aflu câteva zile mai târziu, după ce i-am dat unei dactilografe să-mi bată trei copii după manuscrisul îngălat de mâna editorului. „Doamnă - i-am zis -, nu țineți cont de mâzgălelile dobitocilor ălora. Copiați doar textul meu, cel dintâi și neprihănit. Și cu Dumnezeu înainte!“ Expresia „cu Dumnezeu înainte!“ vroia să însemne că intenționam să-i înapoiez editurii cartea fără nici una dintre intervențiile bigote ale politrucilor ei, ceea ce, de altfel, am și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu a conchis, cu aerul mândru al omului care deținea un adevăr suprem: „Ați ajuns la vorba mea! Pot ei multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni „Dobitocul nostru - își amintește cuprins parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea o idee fixă: că dușmanul va ataca dinspre Răcăciuni. Până să ajung soldat n-auzisem de Răcăciuni. Au trecut de atunci treizeci de ani. Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea o idee fixă: că dușmanul va ataca dinspre Răcăciuni. Până să ajung soldat n-auzisem de Răcăciuni. Au trecut de atunci treizeci de ani. Mi-am zis de multe ori hai să fac un drum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trei orașe mari», când toți începeam cu Parisul? Ei, bine, puneți-mă acum să spun niște nume de orașe. Primul care îmi vine-n minte e Răcăciuni“. Șoseaua e plină de gropi, dar vremea e frumoasă și îmbie la povești. „Dobitocul nostru, fie că era vorba despre o aplicație banală, despre săpat tranșee, fie despre iminența unei invazii americane cu tancuri și trupe motorizate, arăta întotdeauna spre Răcăciuni. Belea ochii, se punea pe urlat și cred că-n clipele alea chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răcăciunence? Despre unele târguri de la noi nu-i bine nici măcar să pomenești. Localnicii știu că n-ai nici un motiv, decât dacă vrei să-ți bați joc de ei. Domnii mei, am tot respectul pentru răcăciuneni și răcăciunence. Totuși, de ce credea dobitocul nostru că inamicul va ataca numai dinspre Răcăciuni?! E un mister aici. Trebuie să oprim în Răcăciuni!“. Ceilalți bărbați din mașină protestează. Au decis să fie la cinci fix la Iași, unde au o întâlnire de afaceri. Puțin le pasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
inamicul va ataca numai dinspre Răcăciuni?! E un mister aici. Trebuie să oprim în Răcăciuni!“. Ceilalți bărbați din mașină protestează. Au decis să fie la cinci fix la Iași, unde au o întâlnire de afaceri. Puțin le pasă de ce credea dobitocul de căpitan din Vaslui că americanii vor ataca numai dinspre Răcăciuni. Așa că, vorba aia, mână, birjar! În dreapta mașinii apare un indicator: „Răcăciuni 2 km“. Doctorul e neconsolat. Întoarce capul după indicator și bombăne: „Să fii atât de aproape și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi să vrei căzi verzi pe pereți, e-te-te na, nu mai poți dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
popă și de cantor. Două mi s-au părut verigile cele mai importante din cadrul acestei sacre operațiuni: lepădarea de Satan și acordarea numelui. Conform tradiției ecleziastice, întrebarea era adresată de trei ori. Am procedat ca atare. Te lepezi de Satan? Dobitocul a bătut cu piciorul în pământ, vrând în acest chip să-mi atragă atenția că are copita despicată, negând hotărât și categoric posibilitatea îndeplinirii unei asemenea cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită la cocenii din față, primind cu plăcere în stomacul ei compartimentat bolul alimentar îmbibat cu suc dulce-amărui. Dobitocul a sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de undeva din față niște pași și tocănituri pe asfalt. Strig e cineva acolo și o voce de bărbat spune doamnă fiți atentă să nu cădeți dobitocii ăștia n-au pus nimic și-i un șanț descoperit. Strig domnule am căzut sunt în groapă și întreb n-aveți cumva o lanternă. Domnul răspunde nu n-am. Și adaugă nervos nu vedeți că sunt orb. Zic cu vocea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nu-ți rămîne decît să te duci acasă și să scrii piesa. Ce spui acolo, treaba ta. Un lucru să-ți fie clar: cînd vorbești de el, zice, arătînd spre Luchian, să spui că-i un mare compozitor. Ești un dobitoc, Graure! îi aruncă o privire bătăioasă Luchian. Eu am dovedit că, odată cu muzica, pot face și invenții, și lucrări științifice. Dovedește și tu că ești în stare măcar să cînți o gamă la pian. Dar nu la pianul meu, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ouă retrase din comerț, zău că nu te-aș crede. Da' ia zi-i: "musafira", cînd te-a întîlnit, nu ți-a dat cu ceva în cap? Nu. S-a scuzat că n-o să-mi mai poată cumpăra pick-up. "Un dobitoc, mi-a spus înciudată, s-a găsit să reclame că ouăle sînt stricate..." La care eu, zîmbindu-i cu candoare, i-am replicat: "Dobitocul ăla am fost eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]