9,274 matches
-
telefoane, contactați niște specialiști... Rămăsese în legătură cu mulți oameni mari, cu funcții și bani, din vremea magazinului de bijuterii, poate or fi interesați Mihai și Beatrice să investească ceva din banii adunați, sigur o va avea alături, la "proiecții", și pe domnișoara de la Cireșica! Și iar nu dormi ca lumea. Una că adormi târziu, frământat de atâtea idei și planuri, alta că planurile la care se gândise, înainte de a adormi, în vis căpătară proporții gigantice, Bucura devenind capitală de județ pentru început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la cine să meargă la București, pe cine să sune, cu cine să se vadă. Din vremea magazinului de bijuterii, avea, într-un sertar, o grămadă de cărți de vizită de pe la diverși "domni" care-i comandau găteli pentru doamne și domnișoare și nu toate doamnele și domnișoarele erau soții sau fiice. Cele mai scumpe erau pentru "prietene", comenzi șoptite și achitate în șoaptă, discret, cu fereală. Nu se gândea la șantaj, Doamne ferește, doar să-l ajute pentru o cauză a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe cine să sune, cu cine să se vadă. Din vremea magazinului de bijuterii, avea, într-un sertar, o grămadă de cărți de vizită de pe la diverși "domni" care-i comandau găteli pentru doamne și domnișoare și nu toate doamnele și domnișoarele erau soții sau fiice. Cele mai scumpe erau pentru "prietene", comenzi șoptite și achitate în șoaptă, discret, cu fereală. Nu se gândea la șantaj, Doamne ferește, doar să-l ajute pentru o cauză a unor oameni uitați de lume. În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe potecuță, văzu urcând fetele cu Camelia. Cărau niște cutii mai mari și mai mici. Ce bucurie! Petre le ieși în întâmpinare, o îmbrățișă pe Camelia, o sărută pe Alice, fata mai mare și pe Ana, fata cea mică. Ce domnișoare frumoase am! Da, tată, am crescut, îi spuse Alice, ai uitat că sunt studentă? Nu, n-am uitat că ești studentă la medicină. Vreau s-o urmez pe mama. Bine fetițo. Bună și frumoasă meserie ți-ai ales! Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aveau toate comoditățile. În sfârșit, descoperiră și veranda cu vederea spre livadă, cu balansoarele cumpărate special pentru ele. Ce veselie le cuprinse! Ajunse și el sus. Ana era cea mai tăcută. Alice râdea tot timpul. Și cum merge cu cartea, domnișoara doctor? Merge bine, tată, m-am obișnuit cu toate. La început a fost mai greu, dar a trecut. Arăți foarte bine, subțirică, drăguță. Mi te închipui în halat alb. Ai picioare frumoase, ca maică-ta. Și s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
iar au început cu poveștile. Luat la întrebări era în primul rând "amiralul", viitor "lup de mare" cum e, cum e programul, cum sunt "superiorii", când o să plece cu Bricul "Mircea"... Radu se revanșă cu un șir de comentarii la adresa "domnișoarei doctor". În sfârșit, toți îl asaltară pe Petre cu întrebări privind casa, livada, pe Toni. Aflaseră de proiectele de viitor și doreau să știe ce va face, de unde bani, ce zic oamenii, dacă vor putea și ei să ajute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la lucru. Dacă plătești bine... Da, o să te plătesc cu copănele cu piure și orez cu lapte! Bine! Dar, deocamdată, du-te și te odihnește puțin, când te scoli, mai vorbim. Tată, mi-am pregătit atâtea întrebări. O să-mi răspunzi? Domnișoară, sunt întrebări pe care copiii le pun părinților și aceștia nu vor sau nu știu să răspundă. Tată, tu cred că ai răspuns la orice întrebare. Nu chiar, uite una auzită cu ani și ani în urmă la televizor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sfârșitul liceului. Atunci, indiferent ce drum vei alege, eu te voi sprijini. Dar deocamdată eu am nevoie de ajutor și din partea bijutierului, și a pictorului, și a psihologului... Cum adică, tată? Cunoști planurile noastre cu Cooperativa? Da, le cunosc. Află, domnișoară Ana Vlaicu, faptul că împreună cu mine și cu Mihai figurezi pe lista "membrilor fondatori". Cum așa? Ca să primim finanțare de la Uniunea Europeană, trebuie să punem și noi, cooperatorii, o parte din fonduri, așa că am vorbit cu Mihai, care mi-a transferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea erau nedespărțiți, Pic cel mic trepădând în urma ei peste tot. Acum, cu noul tovarăș alături, Ana se apucă de lucru, ba la caietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
toată garnitura a fost cumpărată de la mine de un domn cu accent străin... Poate era francez, poate așa a ajuns și inelul la Paris..., cine știe! Petre se uită la ceas, se făcuse târziu. Ne-am cam întins cu vorba domnișoară, mi-e foame și s-ar și putea să vină ploaia. Într-o zi, Ana, ieșind din camera ei, îi spuse: Tată, uite, aici, am niște desene. Să vezi și tu dacă sunt bune. Să le studiem! Erau zeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și chemă, pentru "o reuniune de lucru", pe inginerul Pavelescu și badea Ion. Pe masa mare din fața verandei puseră "documentația". Începură a studia planșă cu planșă. Nu mai conteneau cu exclamațiile de uimire și aprobare. Cei doi specialiști prezentară felicitări "domnișoarei Ana" și conveniră să treacă, la atelierul lui badea Ion, la confecționarea primelor piese după modelele Anei. Inginerul Pavelescu mai spuse că știa la Văleni un meșter sticlar și că va lua legătura cu el pentru prototipurile din sticlă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
loja oficială pentru a fi prezentat Președintelui. Acesta îl felicită pentru concert și pentru bunele oficii făcute României peste hotare. Când Mihai întoarse puțin capul spre loja din dreapta, Ana îi făcu cu mâna, Președintele observă gestul și întrebă cine-i domnișoara? Sora mea mai mică, în lojă e familia mea. Să mergem, să-i felicităm și pe ei, că merită! Ce surpriză pe Camelia, Petre și copii! Să le strângă mâna Președintele țării! După concert se reuniră, din nou, la Hilton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
anunțat brusc. Aș vrea să-mi vizitez o prietenă pe care n-am văzut-o de ani de zile. O să stau la ea două-trei nopți. N-o să-ți fie greu să vezi de casă, nu? Poți să o rogi pe domnișoara să-ți gătească. N-am mai ezitat nici o clipă să profit de slăbiciunea lui Naoji. Foarte firesc, dând dovadă de „înțelepciunea șarpelui“, mi-am îndesat niște farduri și mâncare în sacoșă și am plecat la Tokyo să-mi văd iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic. Lucrurile nu se opresc, însă, aici. (Las la o parte prezența, în cuprinsul cărții, a unei bucăți, mai puțin izbutite, intitulate chiar Mașina timpului.) Aventurile profesorului Flamm și ale frumoasei sale însoțitoare, domnișoara Strohdeiher continuă în cea de-a treia povestire a Mentaliștilor, Saliera. De data aceasta, celor doi le sunt rezervate, cu asupra de măsură, roluri de spectatori. Ajunși la Viena pentru a urmări o finală de Cupa Davis între Austria și
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin 10-15 ani. " (pag. 94) Dacă, pe acest justițiar distins, Otto Flamm l-a mai văzut, în Revanșa, în foaierul Academiei, ei bine, domnișoara Strohdeiher a avut privilegiul de a-l întâlni, tot acolo, într-o ipostază mai puțin obișnuită. Rămasă singură în hotel, ea descoperă, un seducător personaj de foileton: "Romanul se intitula Le Bouchon de cristal, și într-una din ilustrațiile care
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
miraculos de la focul lui Bibescu și au fost restaurate de oameni care au știut să păstreze pecetea trecutului. Pe aici treceau craii de la Curtea Veche sau însuși autorul, Mateiu Caragiale, când se ducea la Iancu sau la Contra-Iancu, sau la domnișoarele vesele din Băcani 2. Acum nu mai e nici han, nici tei. Când pășești în pasaj din Blănari, vezi pe stânga firma restaurantului. Grătar special, vinuri alese, însă nu scrie, ca la Iancu sau la Contra-Iancu, grătar spaniol. Asta înseamnă
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
zilelor noastre, acelea programatic înțepate, au soarta scrisorilor în care te plîngi de guturai. Peste o lună, cînd primești răspuns, te necăjește-abia o răgușeală. Veninurile lui Arghezi, țin, în schimb, peste-un război și două regimuri. De pildă: "Doamna sau Domnișoara își face un zmeu turcesc. O revistă, o gazetă. [...] manuscrise, poștă, corectură, a doua corectură, bun de tipar, revizie, noțiuni de corp, corp opt, corp zece, aldin și cursiv, clișeu, colaborări, redacție, administrație: ah! ce acțiune! La nouă doamna era
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
de sticlă care "se mișcau asemenea unor balerine"; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce pe erou la o căsuță, pe jumătate ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu sunt puține, dar, până la urmă, farmecul acestei proze "nebulitice" rezidă în faptul că ele sunt topite într-
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un lucru, că în poezie cumințenia nu dă decât arareori fructe bune la gust. (Petre Mandea) * Și iată cum este articulată, cu teribilisme și gafe scrisoarea unei domnișoare interesate să fie citită și să afle opinia celor care o citesc: "Mă numesc A.S. și sunt din Hunedoara. Am onoarea de a citi de 2 ani ziarul dumneavoastră. Sunt o fană înrăită a culturii (dacă există fani și aici
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape egale ca număr de pagini, aparținând unor spații culturale și timpuri diferite: micul roman Domnișoara Christina de Mircea Eliade, apărut în 1936 (reeditare, Humanitas, 2004) și Măștile de Enchi Fumiko (Humanitas fiction, 2007, colecția "Raftul Denisei", traducere de Angela Hondru), oferit cititorilor români după jumătate de secol de la publicarea sa în 1958. Domnișoara Christina este
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
micul roman Domnișoara Christina de Mircea Eliade, apărut în 1936 (reeditare, Humanitas, 2004) și Măștile de Enchi Fumiko (Humanitas fiction, 2007, colecția "Raftul Denisei", traducere de Angela Hondru), oferit cititorilor români după jumătate de secol de la publicarea sa în 1958. Domnișoara Christina este construită la nivelul de suprafață ca o poveste cu strigoi care vampirizează făpturile vii, faptele se petrec pe o moșie din câmpie, aproape de Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Conacul devine un cronotop al practicilor magice și al riturilor străvechi. Cei doi oaspeți, pictorul Egor și profesorul Nazarie, simt atmosfera tot mai apăsătoare. Ca intruși sosiți din ordinea comună a existenței, ei trăiesc revelația altui tărâm, din care vine domnișoara Christina. Intermediare între lumea de aici și lumea de dincolo sunt femeile din familia boierească, subjugate în chip diferit de strigoiul care nu și-a împlinit tot rostul vieții, iar nevoia de iubire o menține în starea de "mort viu
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
și ea o postură ambiguă. Și în Măștile apare un asemenea cvartet: Mieko ToganÜ, poetă și aristocrată, nora ei Yasuko și fiica sa Harume, bătrâna servitoare și dădacă a copiilor, YÜ. Adulația tuturor față de sora mai mare a doamnei Moscu, domnișoara Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907, are drept contrapunct spaima simțită pe propria piele de Mieko din partea iubitei soțului ei. Conacul dunărean și femeile din familia Moscu au doi oaspeți: pictorul Egor Pașchievici și profesorul Nazarie, istoric și pasionat arheolog
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
pasionat de fantastic și un psihiatru interesat de fenomenul posedării șamanice, au aceeași curiozitate de a afla ce ascund cele două ToganÜ, care sunt secretele pe care le apără. Unul dintre cei doi cade sub vraja femeilor: Egor este alesul domnișoarei Christina și el cunoaște farmecul otrăvitor al strigoiului, ca și teroarea insuportabilă a prezenței satanice a Celuilalt; Tsuneo Ibuki este ales de doamna ToganÜ ca iubit al nurorii ei, statutul lui de bărbat realizat, cu soție și copil, împiedică sigur
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
și a măștilor le dă ocazia să le vadă pe îndelete. Finalul deschis, ambiguu sporește efectul ambelor cărți. Adâncimi esoterice Yukio Mishima considera, plin de admirație, că Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]