6,873 matches
-
apropie și îl scutură de braț: Vino! îl trase ea spre dânsa, vorbind tot în șoaptă. Acum alergau de-a binelea. Lui Cristi i se părea că se depla sează prin vată. Pașii lor abia se auzeau, în timp ce în jur domnea o liniște nefirească. Stătea cu ochii ațintiți spre luminile din față, dorindu-și cu ardoare să ajungă cât mai repede în oraș. Nu mai era mult până acolo dar avea senzația că nu mai ajunge. În spate, sunetele erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai urcat în cameră. Dă-mi și mie o țigară, te rog! Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și își dădu seama că totuși ceva nu era ca de obicei. Spre deosebire de alte dăți, ușa casei era închisă. Pregetase un moment, ca și cum nu îndrăznea să intre, dar apoi trase aer în piept și apăsă pe mâner. În tinda întunecoasă domnea un aer închis de casă nelocuită. Nu mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intrase în război civil. Pentru Vlad, noua conjunctură era mană cerească. Nu pregetase nici o clipă și, fără a renunța complet la vechile activități, se reprofilase imediat pe contrabanda cu echipamente militare. Unitățile armatei se destrămau una câte una și debandada domnea peste tot. Cumpăra și vindea orice, de la cazarmament la arme de toate calibrele, mirându-se de unde au oamenii bani ca să achizițio neze toate aceste lucruri. Odată, un fost șef de post îi ceruse un tun. Se înțeleseseră la preț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu moșneagul, nici atunci și nici după aceea. În toți acești ani care se scurseseră, nici Cristian și nici Ileana nu aduseseră vorba despre ce se petrecuse în micul orășel de munte înainte de căsătoria lor. Un fel de înțelegere tacită domnise între cei doi, ca și cum tot ce făcuse Ileana înainte de măritiș nu exista. Sosise însă vremea ca acest lucru să înceteze. Ce vrei să-ți spun? întrebă ea. Totul. Chiar așa? Chiar așa. E mult de spus. Am timp. Sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru cazul în care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.” (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu un vad de moară...” Documentul nu spune nimic despre locul numit Sălașele (probabil acolo erau bordeiele țiganilor robi, adăposturi pentru animale și pentru argații văcari), dar precizează că, după ce au primit plata, 37 taleri, „au dat și ispisocul cel domnesc pe această moșie” (Bucovina Runcului, în partea nordică a moșiei Filipeni, în hotar cu Lecca-Ungureni - n.a.), ceea ce dovedește că vânzătorii erau proprietari deplini, cu acte domnești de întărire. Un alt document care, cu siguranță, este datat greșit, indică anul 1617
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dumnealui tot deplin, precum nei-am tocmit, căci am socotit, că altul nu încape fără [numai] dumnealui. Pentru acesta ca să-i fie dumisale dreaptă ocină și moșie și giupînesei dumisale și cuconilor dumisale și să aibă a-și face și diresi domnești pre acest moșie. Ilie Vraciu (n. 1935) Viorica Vraciu, decedată în 1995 La cei 74 de ani, Ilie Vraciu rămâne același entuziast, îndrăgostit de locurile natale, de Dobreana lui cu casa părintească, de locurile copilăriei și tinereții, de coală și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aceste două părți a noastre de chironomie ce nu s-au venit dreaptă chironimie din partea răposatului ca pe un drept lucru dumisale, iar pentru celelalte două părți a celorlalți frați iarăși se va învoi domnul fratele Grigore Roset căminar cu domnii ceilalți frați, precum se va putea alcătui și învoi cu dumnealor pentru că noi cu această alcătuire am făcut cu domnul această învoială, atât despre ceilalți frați cât și pentru datoria de dezgroparea răposatului să fie domnul fratele Grigore dator a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
folosit limba latină în scriere și biserică, chiar dacă suntem singurul popor din familia popoarelor neolatine care este de confesiune ortodoxă. Interese prea mari de apărare a ortodoxiei în fața ofensivei catolicismului, au dusă la scoaterea scrierilor latinești din biserica și cancelaria domnească și introducerea prin forță , prin amenințare și grele pedepse, a limbii slavone. Această înlocuire sar fi făcut, potrivit unei tradiții, prin anul 1150 (cel puțin pentru vlahii din sudul Dunării), sau, după Dimitrie Cantemir, în Moldova, înlocuirea s-a făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la ușa Închisă. — Cineva a intrat În Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
controlul său surplusul, care-i permite să se apere și să-i atace pe ceilalți. El decade atunci când nu mai are destulă forță pentru a controla căile strategice. în 2697 î.e.n., prima dată stabilită cu relativă certitudine, în nordul Chinei domnește cel dintâi principe al cărui nume s-a păstrat: Huang Di. Tot pe atunci, ceva mai la sud, înflorește cultura Long Shan: sate păzite, cu incinte din pământ bătătorit, precum și o organizare în sistem de principate, cum a fost Hao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
teoretic ales pe viață, poate fi constrâns să demisioneze sub presiunea oligarhilor. Pentru nevoile proprii, orașul înființează ateliere și instituții financiare necesare armatorilor, bancherilor și negustorilor care sosesc aici din lumea întreagă. încă și mai mult decât la Bruges, aici domnește o formidabilă libertate intelectuală, artistică și umană, aptă să favorizeze toate aventurile. Ducând un război niciodată câștigat și niciodată pierdut împotriva Imperiului Roman de Răsărit, apoi împotriva Imperiului Otoman, conducătorii venețieni negociază mereu abile compromisuri, schimbând deseori gloria cu bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
împotriva corupției papalității și se aliază cu principii germani contra Bisericii și a împăratului; protestantismul se pune în slujba naționalismului, în care-și face cuib. Vremea națiunilor poate să înceapă. Carol Quintul, succesor al Regilor catolici și al Habsburgilor, care domnește la Madrid și în Flandra, este nevoit să facă față revendicărilor de independență ale Țărilor de Jos, susținute de Anglia, acestea fiind deja protestante. El încearcă zadarnic să interzică accesul străinilor în Anvers; aceștia vin totuși în număr mare, accelerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pusă la cale de CIA; un consorțiu internațional format din cinci companii franceze, olandeze, britanice și americane preia controlul asupra producției de petrol a acestei țări. în 1956, Nikita Hrușciov trimite la Budapesta tancurile sovietice fără ca Occidentul să reacționeze. Ordinea domnește în lume. Apoi, ca de fiecare dată, „inima” își epuizează resursele în cheltuielile militare din străinătate și în cheltuielile serviciilor de ordine din propriile ghetouri. în Vietnam, după Coreea, înfruntarea Statelor Unite cu lumea comunistă demonstrează că superioritatea capitalistă este supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prin 2025, Partidul Comunist, aflat, în acel moment, la putere de 76 de ani înici un partid din lume n-a rămas la putere mai mult de 70 de ani), va dispărea într-un fel sau altul. O vreme va domni o mare dezordine, așa cum s-a întâmplat atât de frecvent în istoria acestei țări. S-ar putea chiar să apară o nouă democrație, asemănătoare celei din 1912, dominată de „seniorii războiului”. Dacă țara nu va reuși atunci să-și mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele și ușile creierului erau închise, iar înăuntru, regină și stăpână absolută, domnea insomnia. Pentru ce a cerut el fotografia, se tot întreba, ce a vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu ochii de Strickland. Se clătină până spre el. Nu vorbi. Își adună în gură saliva și-l scuipă pe Strickland drept în obraz. Strickland își ridică halba și i-o aruncă în față. Deodată dansatorii se opriră. Un moment domni o tăcere deplină, dar când Bill Ghioagă se năpusti asupra lui Strickland îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eu? (fr.). Bietul meu prieten (fr.). Cu multă plăcere (fr.). Doamna și copiii (fr.). Pentru numele lui Dumnezeu (fr.). Ei, mă rog, chiar așa, n-o neg (fr.). Poftim (fr.). Elagabal sau Heliogabal, împărat roman desfrânat, născut în Siria, a domnit sub numele de Antoninus (218-222). Leon Nikolaevici Rosenberg (1866-1924), pictor, decorator și scenograf rus, cunoscut la Paris (sub numele de Bakst) mai ales pentru scenografia baletelor lui Diaghilev și a multor opere. Citat din Sinngedichte, III, II, 24 a poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor noastre obiceiuri și de ciumele cele mai rele. Și cu atât mai mult de când domnește necredinciosul Filip. Parcă au Înnebunit cu toții. - Ai dreptate, parcă au Înnebunit cu toții. Dar când vei vedea și domnia ta... - Ce trebuie să văd? - Fecioara miraculoasă. Vino! Dante Îl fixă interzis. Dar celălalt alunecase deja Înainte, Împins de mulțime, și Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
altminteri, cum am putea să Împiedicăm una ca asta, cu toate porțile deschise și cu milogii ăștia care tot intră din ținut ca să trăiască aici de azi pe mâine? Dante nu putea decât să fie de acord, văzând confuzia ce domnea În jur. Zeci de necunoscuți se Îmbulzeau, Încercând să-și găsească un locșor pentru pânza pe care să-și expună mărfurile, sau trândăveau În căutare de aventuri. Cu doar câțiva ani În urmă, i-ar fi putut striga pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era și a fost regăsit. - Un vițel În schimbul unei averi e o Învoială care cu siguranță i-ar plăcea lui Bonifaciu. - Hulitorule! Dumneata nu crezi În nimic. - Cred Într-un singur Dumnezeu care mișcă Întregul și nu e mișcat. Care domnește În trei persoane, unul și trei. Cognoscibil nu prin probe, ci prin credință și prin iluminare. Celălalt izbucni Într-un râs sarcastic. - Un patarin sau un albigenz ar putea subscrie și el la cuvintele dumitale. Probabil că e adevărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Frederic. Numai În trufia lui nebunească și-a putut Închipui una ca asta. - Arrigo nu era un fiu din sângele Împăratului, Însă era un fiu demn al intelectului său, și numai pentru asta ar fi meritat să trăiască și să domnească. Pentru devotamentul pe care Îl purta minții lui Frederic. Devotament pe care domnia ta l-ai exploatat, lingușindu-l, făcându-l să creadă că destinul lui imperial era confirmat În stele. De aceea i-ai arătat tratatul dumitale despre divinație. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]