1,794 matches
-
moale(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?) Și să fac din el, deseori - un ulciorși așa, cum se credea plin cu licoare,Să-l las, zi de zi, să moară de dor. Din ochii celui mai obraznic bărbatEu cobor, domol, ca un izvor de câmpieși ocolesc toți bărbații din statCărora le-am zâmbit cu mărinimie.Intersectez noaptea, fiind acea luminăCe din stele nici gând să cadă, -... II. DE CINE SĂ-MI MAI FIE DOR?, de Renata Verejanu , publicat în Ediția
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
așezându-se în adâncimea fotoliului era față în față cu Becky. Trase picioarele sub ea până își găsi o poziție comodă. Întinse brațele și prin acea mișcare simți destinderea fiecărui mădular, descătușarea întregii ei ființe, astfel că respirația adâncă și domoală restabilea cugetul și calmul iar teama, emoțiile toate, erau acum dincolo de ea. Sărbătorirea evenimentului o preocupase în cele mai mici amănunte. Socotea că era datoare să transmită părinților mesajul prețuirii ei. Becky, aproape, arăta și ea extenuată de aceleași emoții
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ai comparație Cum nu am epitete eu Să te invoc cu grație Drept oda mea de trist Orfeu, Să te glorific, imn să-mi fii, Romanță și pastel de dor, Cu mierea dulcei elegii Să mă dizolvi suav, ușor, Prelung, domol, meditativ, Ca-n-o baladă copleșit De nostalgii fără motiv, Ca-ntr-un poem fără sfârșit... Referință Bibliografică: Ca-ntr-un poem / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CA-NTR-UN POEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348796_a_350125]
-
înălța ritmic pe vârfuri în speranța că doar astfel va putea depăși cei aproximativ un metru și cincizeci de centimetri pe care-i măsura. - Vă rog să vă apropiați și să vă alegeți un bilet, îmi spune arătând cu gesturi domoale către catedra pe care se odihneau jumătăți de pagini întoarse cu fața în jos. Îmi fac cruce cu limba - fiindcă altfel nu aveam cum să fac, fără să fiu văzută - și întind o mână tremurândă către prima foaie. O întorc
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
patimi sau porniri rebele Nu se găsesc. De-aceea printre stele Te caut iar, și îți șoptesc: Așteaptă!... S-aștept? Dar cât să mai aștept, îngână Cu dezaprob iubita lui fecioară. Și într-o zi, apropiind de seară Un mers domol pe-o liniște păgână I se-arătă un prinț cu chip de ceară. Ea îl urmă fugind cu el departe Lăsând un semn pe lespedea de piatră, Sunt ca o filă ruptă dintr-o carte Părinții ei. Și-mbătrâniți deoparte
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
colbul de cleștar, Iubitul ei se-apropia de-altar Și lăcrima privindu-l de departe... III Pe-un alt decor, cu mii de ani în urmă Trecea Iisus cu-o Cruce grea în spate Lovit era, batjocorit cu glume, Pășea domol un sfânt printr-o cetate Păcatu-ntreg sub jertfă să-l sugrume. Se strânse gloata urii solidară Ca-ntr-un ciorchine razele de soare, Loveau turbați - ca fiarele în pradă Câțiva, uimiți, se ascundeau să vadă, Iar cei mai mulți priveau cu nepăsare
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
în mai ea s-a născut. Îi curg pe umeri merii, s-acopere povara Din iernile geroase prin care a trecut. Au înflorit copacii, în rug de primăvară Tăcerile în suflet au adunat comori, Tezaur de blândețe și vorba ei domoală Alina pe cât poate, din greu și din dureri. Ea vrea mereu să-și schimbe, lentila, ochelari, Dar vede și în suflet, chiar și prin depărtări Nu trebuie să-i spui ce griji te mai apasă, Că-n rugă te tot
MAMEI MELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346988_a_348317]
-
ce-ți fac, zise nea Ion, întinzându-mi un capăt de plasă. După ce i-am dat drumul în apă, am așteptat cuminți, cu bărcile una lângă alta, în șir indian, pe mijlocul Dunării, într-o liniște deplină. Seara se lăsa domoale peste noi, desfăcându-și aripile ușor, întinzându-și brațele și acaparând cerul bucată cu bucată, întunecându-l încet, parțial. Nea Ion fuma încet, tolănit în barcă, temându-se să vorbească pentru a nu deranja peștii. Priveam către bolta cerească stropită
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugă Dă-mi, Doamne, o moarte blândă Să nu stea moartea la pândă Să se-ascundă în tufiș Să mă-nhațe pe furiș Să plec din lume domol Să am timp să dau ocol C-o privire să cuprind Pe cei iubiți să-i alint Aș fi vrut o amânare De la-ntâlnirea cea mare Cin' s-o dea, cin' s-o primească? Oh, minte copilărească! Aș fi vrut
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
aceștia și îi iubeam, dar pe de altă parte, păstram imagini și amintiri ale Bucureștiului cu latura lui culturală după care tânjeam. Grozav simțeam lipsa vieții alerte bucureștene, a concertelor simfonice, dar nu pierdeam din ochi nici frumusețea vieții mai domoale, cu ecouri apusene pe care treptat mi le oferea Oradea. Aveam pe atunci o bună prietenă, profesoară de matematică, Ileana Negruțiu, care era din partea locului, din Tileagd, și prin ea am putut să mă apropii mai repede de valorile orașului
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
personală. (Cami Dacă te privești în ochi și nu te regăsești, înseamnă că ai intrat pe contrasens (Cami) Misterul unei femei izvorăște din limbajul gestului ascuns în ochii bărbatului, care știe să citească alfabetul sufletului ei. (Cami) Așterne-ți pasul domol pe frunzele ruginii ale trecutului...limpezește-ți privirea în orizonturi îndepărtate.. dar sărută clipa prezentă.. se spulberă mai rapid ca iluzia unei fantezii rătăcite în ceața dorințelor. Iubește ... speră ... continuă să trăiești! (Cami) Să te bucuri de ziua ce vine
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CURGÂND PRINTRE MALURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
Acasă > Versuri > Visare > VORBEȘTE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vorbește zorilor Și stropilor de ploaie, Pădurii verzi Și florilor de crin. Vorbește marilor Și undelor domoale, Vorbeste salciei Plecată peste rău. Vorbește lanului Îmbujorat de viață, Cărării adumbrita De copaci. Vorbește razei Ce-ți săruta față, Vorbeste zilei Ce-ai primit-o-n dar. Referință Bibliografica: Vorbește / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VORBESTE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376959_a_378288]
-
unei nepoțele, care va privi atunci și ea, iarna prin fereastră, cu mai multă încredere... și-n toata vremea aceasta, printre strigătul liniștit al scânteilor ce sar din lemne, se aude parca din altă lume o voce gravă, șigură și domoală care parcă repetă: "vino! am venit! " aduci apoi copilul în pătuț și spui “noapte bună, Tina!” Ciclul "Povestiri pentru Tina" Referință Bibliografică: Iarnă de-acum sau de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață de clipe smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă locuit de-un gol, Căci iarna-și arată făptura Printre gratii, de abur, domol. Ceasul înlăcrimat aleargă Arătând cu brațu-i ceva de văzut, Cu gest pios încearcă să șteargă -Ce-a fost- cu albul ne-nceput... ........................................................ Sfioasă, din sinele meu, ies Fața-mi înflorește către drum... În astă toamnă visele se țes, Prin umbră, cu
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
zi albastră, pot să spun, cu liniști înflorite și înalte când mugurii-n lumină-ncep să salte: atâta mi-a rămas într-un album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământand cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau, din iarba grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe
COPILĂRIE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378103_a_379432]
-
și începuseră să bată, deși Soarele slăbise. Oamenii au început să se rărească. Nu știu dacă profesorii au discutat ceva cu mama și neamurile lui Nicu, pentru că prea repede au plecat cu mașina cu care veniseră. Soarele își croia cărarea domol spre apus. Nicu era întins cu capul spre apus. Maică-sa sta în genunchi și-i ținea capul în mâini și-l legăna ca și cum ar cerne. Începuse să însereze. Pe drumeagul dinspre sat s-a apropiat o umbră de om
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
himeră doar deșertul cu nisip aburind nu poți să vezi spicele unduind este doar o himeră acum știi ce culoare are dorul e galben încins nu poți să vezi câmpuri cu nu-mă-uita este doar o himeră sunt doar valurile mării domoale nu poți să simți decât sărea în nări ca o himeră acum știi ce culoare are dorul albastru imens arme strălucesc în soare un bocanc, două trasoare căști încinse pe urechi rănite cu ținte vechi dor de prieteni, de părinți
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
SEPTICE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Nu încerca să deschizi inima altcuiva cu cheia inimii tale. S-ar putea să nu se potrivească.” (Liviu Pirtac) Gonește-mă cât mai domol din viața ta Mi-e rău și mi-s golit de sentimente Un sfat: să nu încui de astăzi poarta Pentru un alt iubit plin de talente. Gonește-mă cât mai frumos din lumea ta Pe mine - un simbiot uitat
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
deloc proscrise, Doar noi, opriți în clipe indecise, Sorbim amar, ce sufletul corupe. Când ni se-ntunecă și zori și rouă, Iar lacrimile ploii ne tot spală, Ființa ni se frânge, brusc, în două Și vremea nu mai curge-așa domoală. Atunci ne-ar mai putea rămâne nouă Numai iubirea, ideal și școală. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: IDEAL / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte
IDEAL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376433_a_377762]
-
trăgea suflarea, iar mintea sta să-i pleznească odată cu inima. Chinuit, prinse răgușeala spurcată: -Ce ți-am zis eu, sărăntocule, la prânzul al mic?! Nu ți-am spus să te grijești de plecare grabnică?! Nu te-am sfătuit eu cu domolul să nu te mai dai țeapăn și să batem palma cinstit, negustorește?! Ce, credeai că mă ții tu pe mine în loc?! Uite, până și neamurile tale s-au dat de partea mea! Și osteneala nu le e în zadar, îi
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
râu al universului, aducând cu ele, pe valuri, nuanțe desprinse din lumi create din fantezii stranii, inocente și îndepărtate lumii acesteia... Înspre apus, se zăresc înălțându-se, tot mai pronunțat, copaci ai viselor de foc, ce îmbrățișează speranțe firave, arzând domol, care par a nu se risipi în fumul împletindu-se desprins, din scurgerea prin timpul lumesc înspre cel etern, printre umbrele ce își fac loc după colțuri pustii de ziduri triste! Privesc, în tăcerea armoniei lăsate adânc împrejur, cum florile
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
de teamă, să regasești cuvântulCare, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul.Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... XVIII. EU - TU..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - rău cu ape limpezi. Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu ape repezi... Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlegă tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]