1,248 matches
-
trezi cînd bărbatul strigă: — Ești acolo? Te plictisesc? — Sînt aici. Te rog, continuă. — Știi, iubeam imaginea omenească și detestam modul în care oamenii o înjosesc, dezvoltînd exagerant unele fragmente pentru a obține un avantaj temporar, rupînd altele pentru a-și domoli dureri obișnuite. Mi se părea că sînt înconjurat de lipitori care-și foloseau vitalitatea pentru a o fura pe-a altora, și de bureți care se ascundeau în dosul prea multor guri, și de crustacee care renunțau la sentimentele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și așteptînd să propună celălalt prima mișcare. în cele din urmă, Rima zise: — Ce-ar fi dacă am merge pe partea opusă a liniei și ne-am ține de mînă? Atunci, cel care o va lua la vale va fi domolit de cel care va merge în sus. Lanark se uită la ea și strigă: — Ce idee deșteaptă! Ea zîmbi și se ridică. Hai să încercăm. încotro mergem? — La stînga. — Ești sigur? — Da. Aluneci de partea cealaltă fără să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
etc., tot așa și la poporul nostru toate lucrurile mergeau strună printr-un înnăscut spirit de echitate și de solidaritate. Fără recrutație Mircea și Ștefan-Vodă ridicau țara în picioare, ba adesea nici nu puteau s-o înfrîne și s-o domolească când era vorba de năvăliri în afară. În tot decursul acestei lungi epopee nu găsim însemnîndu-se de niciunul din cronicarii noștri o mișcare agrară; nicicând acest popor 124 {EminescuOpXIII 125} îndărătnic și viteaz nu atinge nici în clin nici în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
antisemitice [î]i caracterizează vorba următoare ce s-aude rostindu-se des: Nu strică să-i ciupe nițel pe ovrei". Așadar foarte mulți sunt de părere ca evreii, ce nu le sunt simpatici, să fie ciupiți nițel, ca să-și mai domolească aspirațiunile, să fie mai puțin fudui și fastidioși, să mai puie margini lăcomiei lor de bani, să nu mai esploateze și mai mult populația prin apucături negustorești, prin manopere rafinate, prin specule asupra prostiei și onestității oamenilor. Nu e fum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
roșu-vineți, li se scurgeau ochii după muntencele subțiri și măiestru încondeiate la față ca niște ouă de Paști. Nu rareori, spre ivirea zorilor, se scoteau cuțitele pentru vreo privire mai îndrăzneață, dar oamenii chibzuiți îi despărțeau pe flăcăi și-i domoleau. Badislavii se culcau apoi, pe cergi, în cîte-o tindă, dormind greu ca pământul, înfășurați în aripile lor de flutur, ocrotiți de candela care punea în părete o pată de aur topit. Plecau apoi mai departe, când se-ngîna ziua cu noaptea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gustul băuturii era înșelător, dulce și parfumat, camuflând flacăra alcoolului, care se furișă neștiut, în scurtă vreme, prin venele Mariei, schimbîndu-i starea de spirit, domolindu-i neliniștea și sporindu-i încîntarea de a fi acolo, în alcovul impregnat de parfumuri, lângă diva aceea de necrezut. Când se aplecase după sticlă, Mioara făcuse două cute adânci în pielea moale a pântecului, vertebrele șirei spinării se iviseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care o reprezentase dintotdeauna Abația. Chiar dacă ar fi fost să se gândească la presupusa implicare a ultimului Abate în răscoalele de pe Tengys, și tot ar fi trebuit să aprobe planul fiului său. Și totuși simțea că trebuie să-l domolească pe Amel. ― Vorbește gura fără tine, fiule, când spui asemenea enormități. Uiți probabil că a avea o înfățișare războinică nu e același lucru cu a fi un luptător adevărat. E o confuzie care ar putea să te ducă la pierzanie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de un răgaz de gândire. Quintul simțea că apropierea femeii va deschide o breșă în universul lui. Învățase să fie sincer cu el însuși și știa că așteaptă cu mult prea multă dorință întîlnirea cu ea. Febrilitatea îi era însă domolită de conștiința faptului că o asemenea trăire îl face slab, îi anulează câteva dintre avantajele strict necesare într-o misiune atât de delicată și de periculoasă precum era cea din Abație. Ziua dezvăluia mai mult din înfățișarea femeii decât apucase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asurzitoare zgudui zidul Fortăreței. Rim se ridică instantaneu și privi spre locul de unde venise zgomotul. Era la aproape o jumătate de kilometru depărtare, judecând după fumul gros care se ridica de-a lungul zidului, începu să alerge, încercînd să își domolească implanturile și să fugă normal. Avea destul timp să mediteze asupra celor spuse de Maria. Era o femeie misterioasă. Mirosul transpirației ei trădase faptul că mințise de la un capăt la altul al povestirii, care era totuși una bine închegată, și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
locul de unde se trăsese, într-un unghi în care țintașului i-ar fi fost greu să îl nimerească și încercă să folosească timpul astfel câștigat pentru a se lămuri cine trage. Erau călugării. Rim zâmbi. Avea noroc. Quintul își mai domoli mișcările, retracta lama de accun și își scoase pumnalul. Dorea să fie văzut, singur în mijlocul gloatei de atacatori. Barbarii nu îi mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său s-ar fi transformat în scrum. Își continuă drumul spre câmpul bătătorit unde se ținea de obicei sfatul Omenori. Simțea prezența rezervată a tuturor celor care îi ieșeau în cale. Își închideau mințile cu grijă când ajungeau lângă el, domolindu-și vocea ly. Unora le era chiar frică. Jorlee nu-i înțelegea, dar asta nu-l făcea decât să se umple de tristețe, conturând o stare de echilibru perfect, o detașare aparentă de ceea ce se întîmpla lângă el. În ziua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care aducea doar vag cu o ușă. Pe Z nu creșteau copaci, așa încît locuitorii săi foloseau piatra ca unic material de construcție. Cu toate acestea, performanțele lor erau uimitoare. Pe măsură ce se apropia de ușă, veselia începu să i se domolească. Tavanul înalt, parțial ascuns de o ceață verzuie, inexplicabilă, ferestrele lipsite de geamuri, prin care vântul șuiera sinistru, dar mai ales importanța întrevederii începeau să-l apese. Trebuia să-și întărească extrem de bine cuvintele pentru ca Zuul să reușească să transmită
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o asemenea poruncă neașteptată. - Nu mă veți putea sili să vă explic evidența, rosti calm Xtyn. - Te putem ruga însă, vorbi Vartil, fără însă ca tonul său să fi marcat vreo îndulcire, vreun semn că furia lui s-ar fi domolit. Xtyn gândi o clipă, fără să încerce să-și ascundă de vocea ly șovăirea și apoi își depărtă mâinile într-un gest larg. - Și ce-ați fi vrut? Să îi permit să fure cea mai de preț relicvă care a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
singură direcție: spre viitor. Eu nu sunt ceea ce au fost părinții mei, după cum nici ei nu au fost ceea ce au fost părinții lor. - Și atunci ce suntem cu toții? strigă preotul Ulanni, care simțea că setea războinică a celorlalți se mai domolise. - Noi suntem cercuri care se rostogolesc de-a lungul liniei aceleia. - Prostii, numai prostii. Cuvintele, indiferent cât de ciudate ar fi ele, nu pot ascunde ideile care devin fapte. Nu vă amăgiți, tânărul ăsta e un criminal! protestă Preotul Ulanni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ele continuau cu altele: "iar el ne va apăra pe noi de furia Kyrallului". Primii Făurari au înțeles asta ca pe o poruncă de a păstra lucrurile așa cum sunt, de a ne cultiva puterile minții. Furia Kyrallului nu s-a domolit însă nicicând și, mult înainte ca tatăl meu să se fi îndoit, au existat Făurari care au crezut că vorbele acelea sunt goale de orice conținut. Planeta asta oricum nu ne dă de ales. Trebuie să trăim în echilibru cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și el mâna spre satul lor, într-o invitație mută. Grupul străinilor fu primit cu îndoială. În vocea ly erau numeroase glasurile care plângeau pericolul pe care această ceată de pribegi îl atrăgea asupra tribului Omenori. Curând însă, ele se domoliră și cedară locul admirației. Împreună cu cei doi quinți, Xtyn începu să alerge în podiș, aruncând cât mai departe fructele negre care atrăseseră atacul animalelor. Kasser și oamenii lui folosiră un sintetizor minuscul pentru obținerea unei rășini care făcea minuni în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se ridică iarăși imediat, protejându-se cu brațele. Nu! Nu e adevărat! Voiam doar să fur ceva. Jur! Plin de zel, Wolfhram ridică mâna să-l lovească încă odată, însă Sebastianus, de la înălțimea calului său, întinse o mână ca să-i domolească mânia. Așteaptă, îi porunci. Apoi, întorcându-se spre prizonier, care își freca obrazul însângerat, întrebă: Ce căutai printre catâri? De mâncare, veni prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frumoasă. O „iapă tristă“, spusese Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute la vedere, o gură bine conturată și o privire directă, leală și plină de hotărâre. Și pe urmă, părul: rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și îi spulberară, întâmpinând doar o rezistență slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Inima îmi bătea cu putere. Am alergat de-a lungul peronului, am trecut prin pasaj. În acest timp am tras adânc aer în piept. Mă mai liniștisem. Dintr-odată, a început să-mi curgă nasul. Șiroaie. Bătăile inimii se mai domoliseră. „Probabil că-mi curge nasul pentru că mi-e frig.“ Nu mi s-a părut nimic îngrijorător. Când am ajuns la ședința de la firmă, a început să mi se facă din ce în ce mai rău. Mi-era greață. Am auzit la știri că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
anunțând că Iranul va instala 3.000 de centrifuge la facilitatea subterană de la Natanz, ceea ce deschidea drumul îmbogățirii la scară largă a uraniului, o modalitate de producere a armelor nucleare, același oficial solicitând, la sfârșitul anului, Administrației Bush, să-și domolească discursurile împotriva Teheranului (cu referire la discursul lui George W. Bush, în care anunța posibilitatea demarării unui Al Treilea Război Mondial, în cazul în care Teheranul obține arme nucleare și cel al vicepreședintelui american Dick Cheney care întrevedea consecințe serioase
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
și va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; și o treime o voi risipi în toate vînturile și voi scoate sabia după ei. 13. Îmi voi potoli astfel mînia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, și Mă voi răzbuna, ca să știe că Eu, Domnul, am vorbit în mînia Mea, vărsîndu-Mi urgia peste ei. 14. Te voi preface într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece acasă, cînd fie Tușica cu Milițică, fie Angelina cu Părințelul rămîneau singuri. Cine și-ar fi închipuit în clipele alea că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cererea ceea și gata! Ce atâta vorbă? Ce-ai spus?! - a strigat din răsputeri Costăchel, sărind ca un tigru asupra lui Daurel. În clipa următoare, mâinile lui Costăchel strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]