24,150 matches
-
cuprins și de dorință, dar și de trufie. Raiul nu e nicicînd o certitudine. Fără să vrea și fără să-și dea seama, fără să opteze explicit, pustnicul a încheiat, la rîndul său, un pact cu diavolul. Pentru cavalerul care doarme la National Gallery din Londra (într-o poziție cam incomodă, ceea ce vrea, probabil, să arate că nici o alegere de acest gen nu e ușoară), viața e un vis din care nu s-a trezit încă. După un moment de cumpănă
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
mă tem? Ce pot să-mi facă oamenii?... Ce pot să-mi facă trădătorii?"). Interesat de cazurile de flagrant delict, acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința clară că "dormim cu toții plini de gravitate", dar că e "cel mai greu să păstrezi rânduiala". Pe lângă toate aceste date, personajul biblic, misterios de schematic la originile sale, se colorează acum cu nuanțe noi. Percepția realității înconjurătoare, în anumite momente de grație, dezvăluie
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
a-si simți corpul, el devine atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura. Ideea mi se pare foarte interesantă și perfect plauzibilă, pentru că dacă stăm să ne gîndim, cîți nu dorm pur și simplu făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul secolului trecut au existat o serie de ghizi care prezentau plajă sub forma hedonista, propunînd celor interesați experiență autodescoperirii în lenea
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
în loc de inimă,/ cu gura croita pe masura hăulitului nupțial;/ bufnita/ crestată-n nisip în Elada și Byblos/ cioplita în lemn, în piatră și mai ales in neant" - Inima în loc de inimă) și de abstractizări jucăușe ale simbolului: De dormit, bufnita nu doarme niciodată./ E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi, și starea ei pe loc,/ și înțelepciunea și, mai ales, viața ei fără de moarte" - Din evocările ornitologului amator (2). Lucrurile stau puțin diferit în cazul celui de-al
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
citîndu-l pe sfîntul A./ numai că tu îl cunoscuși pe scarbo/ piticul, scîrboasa larva cu capul omenesc/ și cred mai mult în tine decît în Sfîntul A./ Ce fericiți aceia ce cred în rațiune!/ Endymion frumosul adormit/ păstra junețea frumusețea dormind? (Noaptea). Antidotul la "coșmar" e un răsfăț al naivității, o copilărire a notației, împinsă pînă la gîngăvirea rostirii de prunc: "Eu cred că n-am visat niciodată. Eu visez însă în realitate cu ochii deschiși.// Eu am visat că mă
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
pseudonimul vieții ce se contrage în delicată deziluzie, în conștiința gingașa a erorii, ca într-o recunoaștere atît de pură, încît sugerează o redempțiune: "unde sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu se rostește/ cu tot ce ne poate/ încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
negre" și cu mersul lor legănat de marinari ai marilor geologice de dedesubt. În prima zi, după amiază, văzusem o pereche, un bărbat și-o femeie, soț și soție, așezați într-o poiana cu iarba înnegrita. Bărbatul, un om matur, dormea dus cu capul în poala neveste-si care socotea salariul minerului, numărînd bancnotă cu bancnotă banii pe capul lui gol, zbîrlit. Era după ieșirea din șut. Femeia mă văzuse privindu-i, si, crezînd că vreau să-i fur banii, isi
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
învețe? Nu era o toana de copil, era dragoste pripită, care coborîse prea greu și prea mare peste zarzăre verzi. Îngrozitor, am pățit la fel!... M-au culcat și m-am ghemuit sub plapuma. Nu trebuia să mă vadă că dormeam cu ochi deschis ca să-l văd pe Iepurașul. Încercasem de vreo două ori treaba asta și cu Moș Crăciun, dar nu mi-a mers. Răspîndește un fel de somn cînd vine, ca cerbul lui Harap Alb, n-ai cum să
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Minge nu există decît la Avîntul Cîmpulung; umpleai un ciorap cu cîrpe, îl coseai rotund și ăla era hapucu^. Mi-am dat seama imediat că nu e în regulă, că au o bandă a lor și că se luptau, în timp ce dormeam. Ani de zile mi-au ascuns chestia asta! Ofta și nu puteam s-o sufăr. Mă trădase, pe ascuns. Gata, mi-am zis, ai terminat-o cu ei! O sa ma rugați! Plec de-acasă și fug în armată roșie. Am
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
risipiseră ouă galbene și roșii. Era o iarbă moale și mîngîioasa și mi-ar fi plăcut s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful picioarelor, noaptea, încercând să se obișnuiască cu obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
în fenomenul visului, despre substratul lui biochimic, despre cele 15 minute de vis la fiecare oră și jumătate de somn profund, despre rezultatele cercetărilor din ultimele decenii. Avansează și o ipoteză proprie: "probabil, visul este reflectarea în conștiința omului care doarme a tuturor remanierilor ce se fac în rezervele de memorie atunci cînd ele se așează în cursul nopții. În stare de veghe, acumulam tot felul de informații ce trebuie apoi așezate, clasificate, ordonate într-un fel care să le facă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă de pe la 1906 și ceva. Se prezintă Raskolnicov, îi plăcea odaia, da un acont și noaptea mai dormeau cu el în pat, pe scaune și pe jos, inca douăzeci de compatrioți cu chica, șapca și barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît. Dormitorul adună de-a valma fete și
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
baioneta, la Bayonne.// De la Berlin venea berlina/ și indigoul, de la Ind;/ iubea Marcel pe Albertina/ și era foarte suferind.../ ... Și ne-a cuprins indiferență,/ și-a mai pocnit câte-un balon:/ Sclipesc faiantele-n Faenza/ și baionetele,-n Bayonne.// Voltaire dormea într-o volteră/ și, între timp, filosofa;/ a mai trecut de-atunci o eră,/ a mai căzut câte-o sofa.../ ...De ce se clatină iatacul/ și cad ghiulele pe balcon?/ Opriți,/ opriți,/ opriți atacul/ La baioneta, la Bayonne!" (Balada baionetei din
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
se duce să vadă cimitirul istoric al Franței Père Lachaise și de a se închină la mormântul lui Enescu, aflat aici din 1955, de la dispariția să. Père Lachaise rămâne un emoționant muzeu de monumente funerare vechi, cu valoare istorică. Își dorm aici somnul de veci mari scriitori, pictori și sculptori, muzicieni și politicieni ai Franței sau ai lumii, precum: Balzac, Alfred de Musset, A. Daudet, Oscar Wilde, Proust, Molière și La Fontaine, G. Bizeț, Chopin, Rossini, Charpentier și alții. Cu tristețe
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
aceiași activiști "civici" sau ai partidelor democratice ascund ăndărătul zâmbetelor pro-occidentale niște hiene lipsite de scrupule. Mă mir și acum: prin ce blestem s-au metamorfozat Feti-Frumosii an broscoi râioși? Ce-a mai rămas din entuziaștii dezinteresați, capabili să nu doarmă cu zilele, doar pentru a pune la punct programul unei ăntălniri politice? Mă cutremur văzând privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care trec peste egalii lor de ieri. Ca să ajungi la unul din dezinteresații foști activiști, proțăpiți pe la una din
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
oamenii de bază ai PRO TV, impetuosul post de televiziune condus de Adrian Sarbu. Același Stelian Turlea este însă și un prozator experimentat, autor, printre altele, al unor române - Pavana în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997 - care i-au cucerit pe cititori prin simplitatea lor rafinată. De curând, acest autor înzestrat și discret a publicat și el o carte de publicistica, Revoluția în oglindă, care se citește cu mare interes, atât pentru valoarea ei documentara
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
Uneori, daca ți-a căzut pixul, pana te apleci să-l ridici, filmul s-a și terminat! Că un fel de "haiku" cinematografic. Unul din filme chiar ăncerca să ilustreze, plastic, cateva haiku-uri. Scenariul se reducea la atât: "Toată lumea doarme./ Nimic ăntre luna și mine"...Alteori, un "scurt" poate părea interminabil. Cert e că scurtmetrajul e un gen cu o combustie internă specială și cu un destin, din multe puncte de vedere, ingrat: pentru regizor el reprezintă, de multe ori
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
tale asaltează lumea,/ o vindeca, ai da frisoanele unei comori numai de ea cunoscute./ De m-aș putea odihni an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat an care să dorm/ și un lighean an care să vomit/ tot ce dăndu-mi mi-ai luat, Doamne,// să tot vomit" (Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de "vomă" eterica ce expulzează lumea care, ăn fond, n-a putut fi asimilată. Prin urmare
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
împotriva cui? A "exploatatorilor" și, mai ales, vizînd organizarea confruntării la scară internațională. Marx însuși - în 1864 - era unul dintre principalii conducători ai Internaționalei I. Iată de ce nu ne-ar miră defel să se descopere, cîndva, ca Iosif Vissarionovici Stalin-Djugasvili dormea, noapte de noapte, cu testamentul lui Petru cel Mare sub pernă, nicidecum cu "Manifestul Comunist"! Imperialismul roșu, bolșevic, urmărea îndeaproape lecția imperialismului țarist. Actualmente, după ce am putut cîți Sfîrșitul inocentei, de Stephen Koch, dar și nenumărate alte cărti-document, știm - mai
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
Vită impendere verso. Să-ți consacri viața adevărului./ Într-o cameră cu ziduri livrești" (Ștreangul negru). Cartea nu e decît o entitate thanatică, o cripta: "Dacă toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abați la un păhărel, aici, la mine, trăncănim vrute și nevrute, când și când mai agăți câte o muierușcă, și mereu tot așa, zi după zi... Cum să nu ți se facă lehamite? (După o pauză
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Paul: De cel dinăuntru... Arne: Nu știu ce să-ți spun... Paul: Nu-mi spune nimic. Nils: Ce se-aude, Paul, ai găsit ceva? Paul: Pe dracu! Adică nu. Ăsta mă-nsoțea mai de mult. N-am găsit nimic. Nimic. Nils: Și unde dormi? Paul: Pe unde apuc. Nils: Dacă vrei poți veni la mine. Paul: Nu, Nils. N-are rost. Mulțumesc. Mă descurc. Nils: Cum vrei. Arne: Paul, am o odaie în spate. Dacă vrei... Paul: Nu băieți. Eu am altceva în cap
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
cuvînt arhaic! Somnul de amiază, după un prînz copios care îți moaie fiecare fibră a corpului, toropindu-te pînă ce abia mai ai răgazul, cu ochii pe jumătate închiși, să găsești un locșor moale pe care să te prăbușești adînc, dormind dulce-oblomovian fiecare secundă din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de altă parte, știm prea bine că Oblomov e un nefericit, că somnul îl duce departe, spre lumea copilăriei, spre fantasmele nostalgiei sale, ca doarme, așadar, ca să fugă de prezent, de realitate. Dincolo de mecanismele somatice ale
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]