KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită, mai adâncă? Nu, nu, mi se părea doar. Bineînțeles că era Dora. Niciodată n-ar fi lăsat un musafir singur În dormitor; voia doar să-mi testeze răbdarea. Acum o auzeam cum se Întoarce În hol - probabil ca să-mi ia țigările din camera de zi. Părea singură. În curând, se va Întoarce și atunci, În sfârșit, va veni și rândul meu. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
declarând ceva ce era evident: femeia care zace acolo trebuie să fi murit cumva, nu-i așa? Atâtea aveam de gând să zic, că habar n-am cum s-a Întâmplat? Susțineam cu seriozitate că s-a târât singură În dormitor și a adormit pentru totdeauna, Întinsă În pat, cu mâinile Împreunate, Împăcate? Era mai sănătos să aștept, evident. Cât timp Îmi țineam gura, reușeam măcar să nu mă compromit. Între timp, Înainte ca poliția să devină interesată de această problemă, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își revine ea după ce s-a odihnit. Așa, și după asta ai plecat. Frânt, Anton dădu din cap. Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de poliție cu gura plină. I-am zis cu cea mai suavă voce posibilă că se Întâmplase ceva groaznic și am Închis Înainte să Înghită dumicatul din gură. — N-ai găsit nimic care să explice cele Întâmplate? În afară de... Cadavrul din dormitor? M-am gândit la ce văzusem. Cineva Îl cărase În dormitor și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
suavă voce posibilă că se Întâmplase ceva groaznic și am Închis Înainte să Înghită dumicatul din gură. — N-ai găsit nimic care să explice cele Întâmplate? În afară de... Cadavrul din dormitor? M-am gândit la ce văzusem. Cineva Îl cărase În dormitor și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul, cuprins de o panică din ce În ce mai insuportabilă. În sufragerie, un disc se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat de câteva ori, dar de fiecare dată aluneca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îl chema pe ăla. Dar asta a fost cu mult timp În urmă. Le mai ai? Calm, luă câteva Înghițituri mari, crezând că nu observ nimic. — Da. Scuze. Doamne, cum am putut să le uit? Probabil că erau tot În dormitor, acolo unde mi-am pus și hainele. — Dacă ai noroc, poliția n-o să se gândească la ele până săptămâna viitoare - după ce o cercetează pe prietena ta și vor descoperi că poate ascunde ceva În șifonier. Dacă nu știu sigur cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așezat hainele pe un scaun. Dora era Îmbrăcată Într-un set În stil studențesc, inclusiv cu puloverul de culoarea vaniliei, cu marginile În dungi pe care l-am simțit În mână chiar vinerea trecută. În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că era cel mai potrivit cuvânt. A fost „excitant“. Cu capul Într-o parte, ca să aud mai bine dacă se apropia cineva de dormitor, obișnuiam să mângâi haine care nu semănau deloc cu cele cu care mă Îmbrăcam. Hainele maică-mii erau suple și alunecoase, păreau atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
interesul meu nu era inocent. Pe atunci aveam unșpe, doișpe ani. Poate chiar treișpe. Chiar dacă nu sunt catolic, nu sunt nici... (am rostit cuvântul În șoaptă), și mă atingeam de nenumărate ori, În fiecare zi. De câte ori și oriunde apucam: În dormitor, la baie, În bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
durea, și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
era greu să cred că Dora Își mutase treburile În locuința ei de pe Otto-LudwigStraße. Ea, care insista că fiecare om are nevoie de spațiul său privat, nu prea s-ar fi putut bucura de așa ceva dacă și-ar fi transformat dormitorul În loc de muncă. Mi se părea mai degrabă că a renunțat de tot la viața ei de minette. Dacă musafirul ei nu era un client, atunci mă Întreb dacă Dora avea cum să afle de vizitele acelea preîntâmpinate ale celorlalți altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la sunetele pe care le făcea cu corpul. Nu numai că mă Înțelasem cu privință la vizitatorul ei, dar nu observasem nici faptul că avea nevoie de ajutor. Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
s-ar fi aflat deja În apartament atunci când vizitatorul a sunat la ușă? Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat în cazul în care aș fi zărit-o întorcându-se de la școală în zbor și intrând pe fereastra de la dormitor sau întrupându-se din văzduh, mădular după mădular, încinsă cu șorțul de bucătărie. Desigur, când îmi cerea să-i povestesc cum a fost la grădiniță, îmi dădeam toată silința. Nu aveam pretenția că înțeleg toate implicațiile omniprezenței ei, dar mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mânca All-Bran zi și noapte; ronțăia dintr-un foc câte o pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de New England, cu băieții trimiși să studieze la Harvard și cu fiicele la liceu, cu toată gașca în nord, în Massachusetts, șkoțim 1 la vânătoare de vulpi! Jucând polo! (l-am auzit într-o noapte răcnind chestiile astea în dormitorul conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o văd cum stă lângă chiuvetă și sărează carnea, ca să scoată sângele din ea, când accesul de „necazuri femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și cutia de tampoane... ca, de altfel, și ciorapii lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă lua cu el la șviț1, încercând prin asta să se curețe - cu aburi și cu un masaj viguros și-un somn lung și adânc - nervii adunați într-o veritabilă piramidă în ultimele săptămâni. Ne încuiem hainele de stradă în dormitorul de la etaj. Pe paturile de fier înșirate perpendicular pe dulapurile de haine, bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
baia turcească, de ce-oi fi jucând atâta tontoroiu’? Aici nu sunt femei. Nici femei - și nici goimi. Cum s-ar putea una ca asta? Nu-i nici un motiv de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui albe, ies din dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe Heshie să se răzgândească. Abia plecă însă rabinul, că fulgii de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi s-au dezbrăcat și s-au pus pe treabă pe carpeta din dormitor... — Și știi ce mi-au cerut să fac în timp ce ei se dădeau în bărci? — Nu. — Aveam niște banane pe masă, în bucătărie, și mi-au zis să mănânc o banană. În timp ce mă uit la ei. De dragul simbolismului ocult, fără doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]