2,584 matches
-
reginei, în jurul căreia însă încing hora vânturile, pe care o sapă noaptea și ziua dăltițele nevăzute ale negurei ce pătrunde adânc, va fi schimbată cu vremea în Sogul lui Albu, stâlp mai subțirel, iar acesta va ajunge ca și Căciula Dorobanțului, ciot de piatră cu o lespede în vârf; și ea se va rostogoli în prăpastia deschisă, spre a se schimba în lespegioara cu care un băiețandru, ca și Creangă, scoate dracii din Ozana” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la curte. De la isprăvnicie a venit a doua zi cercetare. Cum vremea era pe-nserate, boierii au găzduit la curte ș-a rămas să cheme pe vinovată înaintea scaunului lor în dimineața următoare. Iar în fața chiliei unde vârâseră pe Cristina, așezară dorobanț cu pușcă și cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pușcă și cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar le‐a luat Mămica să le coasă. Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți Românii‐n pas cu noi, Să trăiască Patria, Regele și Nația! Uraaa! Mama e veșnicie. În viață și după ce pleacă. Până și iubirile noastre ei i le datorăm. și o prețuim mai cu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
hai d’aci că poate-i vine frunuia prin minte să te Împuște.“ L-a luat și l-a dus În tabăra vânătorilor de munte. Și ei se aflau acolo la fel de inutil și absurd ca și Infanteria Marină, ca și Dorobanții și Pionierii și alții, atâția. Acel moment al adevărului a trecut repede pe lângă voi. Șoferul de ambulanță, dacă ar fi fost treaz, și-ar fi dat seama imediat cu ce fel de sindrom are de-a face și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de se cutremura pământul. sâmbătă și duminică nu s-a lucrat nimic din cauza bombardamentelor și a tirurilor de artilerie. abia luni s-a lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cutremura pământul. sâmbătă și duminică nu s-a lucrat nimic din cauza bombardamentelor și a tirurilor de artilerie. abia luni s-a lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va fi mai degrabă uimit, Înspăimântat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
radarul său ultrasensibil zgomotele, pașii, vorbele sau mirosurile ce veneau de pe drum sau de aiurea iar stăpânii se puteau odihni liniștiți. O altă întâmplare care îl pune pe Bobiță într-o lumină aparte îmi persistă în memorie. Mă aflam la Dorobanți, într-un mijloc de toamnă și, din imprudență, plecasem de la Iași cu îmbrăcăminte subțire. Sora mea, Ileana, s-a oferit să mă doteze cu un pulover de-al bărbatului ei, pentru a mă ajuta să fac față temperaturii neprietenoase care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
meu impregnat în pulover și a crezut că acesta i-a încălcat teritoriul. L-am certat, s-a rușinat după ce și-a dat seama de confuzia făcută iar eu nu am mai îmbrăcat flaneaua respectivă cât am mai stat la Dorobanți. Timpul a trecut, fratele Petrea s-a stins din viață, revenirile mele în satul copilăriei s-au rărit, deși amintirile mă cheamă cu aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu fața ovală și ochi negri, cu un mers măsurat și elegant, bogat sufletește, calm și talentat. Fiu al satului, a plecat de copil ca să se școlească la Normala domnului Iancu de la Șendriceni și s-a întors în localitatea botoșăneană Dorobanți pentru a-și înfăptui idealul profesional de învățător. Îndrăgostit de satul natal și de oamenii lui, Ioan Pavel nu l-a părăsit, deși ofertele nu au lipsit. Și-a consacrat viața educării copiilor consătenilor săi, activităților cultural artistice desfășurate la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cultural cu participarea tinerilor săteni, băieți și fete, a bărbaților și nevestelor care aveau voce, auz muzical și disponibilitatea de a participa o seară sau două pe săptămână la repetiții, precum și la serbările prezentate cu diferite ocazii. Corul Căminului cultural Dorobanți, mândria satului, era vestit în întreg județul pentru numărul mare de membri, pentru repertoriul său bogat, pentru calitatea interpretării și ținuta frumoasă a coriștilor în costume naționale. Mai târziu, prin anii 1942-1950 și după aceea, Ioan Pavel aduna la Căminul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pierdere incomensurabilă pe care a resimțit-o întreaga comunitate. Acum, la aproape o jumătate de veac de la dispariția lui, ar fi un act de recunoaștere și de prețuire a valorii sale dacă s-ar atribui numele său Căminului cultural din Dorobanți. Soția sa, Raluca, o dăscăliță devotată profesiei și familiei, i-a supraviețuit mulți ani îngrijindu i mormântul, acolo unde își consumă veșnicia Ioan Pavel. Fie-i țărâna ușoară! Educație la superlativ Într-un început de toamnă blândă și însorită, mă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Soltana Fetescu, avea de parcurs în viață un anevoios drum presărat cu dificultăți și încercări, unele chiar dramatice. Primii pași în dobândirea științei de carte, adică începutul începuturilor devenirii sale spirituale, i-a făcut la școala primară din satul natal, Dorobanți, comuna Nicșeni, Botoșani unde și-a pus în valoare sprinteneala minții și dorința de a învăța cât mai mult. Îndemnul insistent al dascălilor care l-au îndrumat pe copilul Vasile Fetescu spre lumina cărții i-a determinat pe părinții lui
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
născut la Bârlad la 14 octombrie 1931. Bibliote car, ziarist, conducător de școală românească,este un desăvârșit. Din opera scrisă: „Pentru un pui de sturz” (197 9), „Cântec de dor”, versuri (1980), „Vine moșul pe cărare”, proză pentru copii (1983), „Dorobanț, clanț”, versuri (1984), „Cocoșul singuratic”, proză (1987), „Văluță descoperă lumea”, proză ( 1988), „Un strigăt în noapte” (1992), „Mama nu e vinovată” - roman (2000), „Bastardul” - roman (2002), „Dincolo de poveste” (2002), „În rest e tăcere” - roman (2005), „La marginea nopții” - roman (2009
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
l-a cunoscut? Cum arăta? Ce i-a plăcut la el? Păi era în primul an de facultate. Venise în capitală doar să susțină niște examene. Imediat după Revoluție prețurile erau mai normale, așa că își permitea să stea la Hotel Dorobanți, lângă Piața Romană. Acolo pusese ochii pe ea un italian venit cu afaceri în țara ce se desfăcea ca o piersică sub degetele hotărâte ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea de Stofe "Dorobanțul", nu putuse onora mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului colosal, cu arma la picior. Cele mai înalte case erau mai scunde decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceea a orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vara se schimba și avea perdele, și caii avea pe cap și pe ochi apărătoare de pânză. Ce gloabe, ce mârțoage de cai mai era și ăia de la tramvaie !... Trecea pe la Piața Sfântu Gheorghe, unde era lupoaica, pe Colței, pe Dorobanți, intra pe Clopotarii Vechi și mergea tot așa pân-la depoul de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a întâmplat ca în spitalul din Iași Ecaterina Teodoroiu să cunoască o altă eroină din acel prim război mondial. Este vorba de ardeleanca Maria Minciulea, supranumită „Eroina de la Olt”. în noaptea de 30 spre 31 august 1916, Regimentul 30 Dorobanți „Muscel”, comandat de colonelul Alexandrescu, a fost îndrumat de fetița din Pârâu să treacă Oltul printr-un vad doar de ea știut. Operațiunea s-a petrecut în cele mai bune condiții, fără nici un fel de pierderi. Dar Cătălina a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
ferată, de câte ori fluieră trenul crede că e poliția și suflă în leul gonflabil. Acesta, în ciuda alcoolemiei ridicate, refuză să se înverzească, continuând să crească ca și ficatul fostului suflător în sticlă care, în urma disponibilizărilor, nu mai suflă decât în țoi, dorobanț, cinzeacă și alte unități metrice de măsurare a volumului. Vă întrebați, firesc, de unde bani pentru creșterea neabătută a leului?!? Simplu. Madam Pârțak a concurat la Festivalul Sufleurilor unde a cîștigat un binemeritat loc întâi, primind șase butoaie cu țuică din partea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ne-a primit întotdeauna Alexandru Paleologu în atemporalul, seducătorul său apartament de pe Armenească, divinele cafele drese de „Țumpi“, soțul doamnei Zoe Bușulenga, în tihnita casă de pe Semicercului, platourile cu joffre devastate în coticitul apartament al lui Arșavir Acterian din Piața Dorobanți, înfriguratele aprovizionări cu John Le Carră (și nu numai) cu care se lăsa fiecare vizită la B. Elvin, pe Masaryk-fostă-Fucik, multele dimineți în care m-am înfruptat nesățios din bibliografia generației ’27 acasă la Mircea Handoca, pe Latină, într-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]