4,224 matches
-
măsura oamenilor. Cu atât mai mult cu cât familia nu a fost niciodată numeroasă. Bătrânul Destinat, de îndată ce a avut un băiat, a oprit mașina. Oficial, era de ajuns. Ceea ce nu l-a împiedicat să umple câteva pântece cu bastarzi foarte drăguți, cărora le-a dat o monedă de aur până la douăzeci de ani și o frumoasă scrisoare de recomandare în prima zi a celui de-al 21-lea, precum și un șut în fund simbolic pentru a merge să afle departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud care îmbrățișau dealul acoperit cu vii și cu livezi de pruni. Fracasse făcuse din ele un locșor drăguț, pe care l-am văzut într-o seară sau două când am stat și am vorbit, despre orice și despre nimic, fiecare dintre noi puțin rezervat, un loc ce mirosea a ceară de albine și lipici de cărți, a meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să intre, cu toată spaima pe care o inspira, și cu reputația ei de vrăjitoare. Era atât de drăguță nevasta ta... spuse Josăphine întinzându-mi din nou cana plină. Nu-mi amintesc prea bine cum arăta, dar știu că era drăguță, că totul era drăguț la ea, ochii și vocea. — Nici eu nu-i mai țin minte chipul... Adesea îl caut, am impresia că vine spre mine, dar apoi se șterge, nu mai rămâne nimic, atunci îmi dau palme, îmi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spaima pe care o inspira, și cu reputația ei de vrăjitoare. Era atât de drăguță nevasta ta... spuse Josăphine întinzându-mi din nou cana plină. Nu-mi amintesc prea bine cum arăta, dar știu că era drăguță, că totul era drăguț la ea, ochii și vocea. — Nici eu nu-i mai țin minte chipul... Adesea îl caut, am impresia că vine spre mine, dar apoi se șterge, nu mai rămâne nimic, atunci îmi dau palme, îmi fac reproșuri... De ce, tontule? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Încerc să mă țin tare când sunt în preajma copiilor, dar câteodată simt cum urcă în mine lacrimile, atunci mă întorc spre tablă, pentru ca ei să nu bănuiască nimic, și scriu litere. Totuși, nu am de ce să mă plâng. Toată lumea este drăguță cu mine și mă simt bine în această casă micuță. Tristețe păstrează încă față de mine acea distanță respectuoasă, dar nu ratează niciodată ocazia să mă întâlnească pe drum cel puțin o dată pe zi. Ieri, nu știu dacă a fost din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o conducă, să-i promită, s-o pupe, s-o admire etc., i-a făcut două sandviciuri și i le-a dat, să ai și tu acasă, să ai ce să mănânci!, de parcă mâncare-i lipsea ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am mai povestit asta, atunci când ți-am amintit de mama... La liceul unde învățam eram vedetă, vedeta școlii, luam notele ușor, unii profesori aveau grija mea, mă menajau, la mate aveam eu ceva probleme, dar s-au rezolvat și alea. Drăguță, îmi zice într-o zi profa de franceză, vreau să te înregistrez pe magnetofon! Adică, să înregistreze ea cum recit, măcar o baladă, ceva, poate-mi spui Mănăstirea Argeșului, că aia-mi place mie, chiar dacă tu ești specialist în Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory. M-am uitat În ultimul timp la ștampilele de pe plicuri - Farmington și Dobbs și Westover și Dana Hall. Care-i ideea? Amory a rânjit. — Toate sunt din Orașele Gemene. Le-a numit pe rând: — Una e Marylyn De Witt - drăguță și cu mașină personală, ceea ce-mi convine de minune; alta e Sally Weatherby, care s-a Îngrășat cam tare; alta e Myra St. Claire - asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le ademenești? s-a interesat Kerry. Eu am Încercat absolut totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În siguranță dacă iese cu mine. Zău că-i enervant. Dacă Încerc s-o prind pe una de mână, râde de mine și mi-o lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
l-a făcut pe Amory s-o privească admirativ pe Isabelle. De fapt, Isabelle abia Începea să aibă cunoștințe mai profunde despre universități. Se cunoștea din vedere și se saluta cu o mulțime de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În culise și o voce de fată, vocea unei fete foarte răzgâiate, zice „Dintre toate toantele...“ După o pauză, intră a treia căutătoare, nu cea cu vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană și cu un temperament luminos. Este Îmbrăcată de seară, cu o rochie a cărei simplitate evidentă probabil că o agasează. Se Îndreaptă spre primul teanc de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
faci un pas pe care-l vei regreta toată viața. Iar tata nu te va putea ajuta. Afacerile nu i-au mers bine În ultima vreme și e bătrân și el. Depinzi În totalitate de un visător, de un băiat drăguț, de familie bună, dar care nu-i decât un visător, nu-i decât deștept. (Cu implicația că, luată În sine, calitatea asta e mai degrabă un viciu.) ROSALIND: Mamă, pentru numele lui Dumnezeu... (Apare o slujnică și-l anunță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a promis un costum de indian, iar a doua zi și-a amintit și i l-a cumpărat și, o!, a fost o situație atât de duioasă și n-am putut să nu mă gândesc că va fi la fel de drăguț și cu... și cu copiii noștri, că se va Îngriji de ei și eu nu va trebui să mă Îngrijorez. AMORY (disperat): Rosalind! Rosalind! ROSALIND (ușor vulgară): Nu-ți etala așa de evident suferința. AMORY: Ce putere de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
J. Hill, nu una dintre tragediile alea interminabile de birou, care ciupesc strunele semnificației fumului de locomotivă... - Și ale mâhnirii, a completat Tom. Ăsta-i alt subiect predilect, deși recunosc că rușii dețin monopolul. Specialitatea lor sunt istorioarele despre fetițe drăguțe care-și frâng coloana vertebrală și sunt adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă zâmbesc Întruna. Ai crede că suntem o rasă de ologi veseli și că majoritatea țăranilor ruși sfârșesc sinucigându-se... - Ora șase, a anunțat Amory, privindu-și ceasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
capabil să spună ce ai greșit și exact unde, îl suspectam adesea că se prefăcea doar. Urca spre clasa noastră, care era la etajul trei, și se oprea brusc, cădea pe gânduri și, dacă prindea pe vreun student, îl întreba: ― Drăguță, știi cumva, eu urcam sau coboram? Ne povestea apoi în clasă întâmplarea și râdea de parcă i se petrecuse altuia. Îmi aduc aminte extraordinar de clar prima zi de școală. Ne-a plasat pe toți în bănci, apoi ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la fel, viața venea peste noi cu relele ei și singurul gest eroic pe care am fost în stare să-l facem a fost să nu plângem. Înainte de a pleca definitiv de la Cassandra, Moni îi spune lui Zoe: ― Ce zici, drăguță, parcă nici nu sunt așa de urâți! O nouă generație Moni -Zoe lua drumul gloriei în piept, pregătindu-se să moară, dar să nu se predea, așa cum ne învățaseră ei, cum ne pregătiseră ei, cum zidiseră ei în fibrele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
l consulte periodic din cauza crizelor de afazie (care se instalează brusc și dispar apoi fără urmă) o întreabă de fiecare dată: Spune, copilă, de ce nu te îmbraci și tu frumos, de ce nu‑ți aranjezi părul, că doar ești o fată drăguță? N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți decăzuți se deosebesc net de oamenii bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a îndesat mizeria sub unghii. Hans se distanțează în sinea lui de ei, iar exterior se înghesuie în cel mai întunecat cotlon, ca nu cumva să fie observat și asociat cu turma asta. Din greșeală. Dar dacă apare vreo domnișoară drăguță și singură, îi face cu ochiul provocator. Asta se numește flirt și e o activitate pentru oamenii lipsiți de griji. Rainer și Anna, pe care oricum nu i‑ar asocia nimeni cu lumea din tramvai, pentru că nu arată ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o tratează ca atare. De parcă ar fi doar piele, carne, tendoane, mușchi și oase, lucruri pe care le are toată lumea. E îngrozitor pentru Anna să‑și dea seama că aici, în locul ei, ar putea fi o alta (o fată mai drăguță decât ea) și în nici un caz doar ea, ea, Anna. Din păcate, în sinea ei înțelege lucruri, pe care alții le înghit fără să crâcnească, și suferă din cauza asta. Oh, Hans, Hans, spune ea împotriva propriei voințe, ceea ce el acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spre bine, iar dacă nu merge încă spre bine, mai are timp s‑o facă. În 1937: patroni - 100, muncitori - 100. În 1949: patroni - 115, muncitori - 85. Dacă e bărbat, conjunctura o sărută pe Marianne Hold sau pe Conny, cea drăguță, care e o tovarășă de nădejde și place mai degrabă tinerilor. Uneori el face asta cântând, ba chiar foarte des. Îl cheamă Peter Kraus și cântă un cântecel foarte cunoscut. Adesea se creează confuzii comice, încât lumea râde în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucru sănătos. Toți suntem egali, adică suntem oameni din carne și oase. Doar tu, mamă, tu ești imaterială ca bunul Dumnezeu; numai tata îți înjosește trupul, de aceea spun că acest trup nu există și chiar la posterele cu fete drăguțe decupez totul de la bărbie în jos, înainte de a le expune pe dulap. Carnea începe imediat să pută dacă o ucizi și o lași la loc deschis. Ah, băiatul ăsta! Iar acum șterge‑te bine, asta poți să faci și singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totul inocentă, care are chiar și părinți și nu știe cu ce se mănâncă lucrurile astea, motiv pentru care pot s‑o instruiesc eu personal, ura! Frumoasă domnișoară, singură‑singurică, trebuie s‑o ajutăm. Am închiriat o cameră la hotel, drăguță și foarte scumpă, care are chiar și baie separată. Oh, sunteți nespus de amabil, altfel n‑aș ști încotro s‑o iau, de ce și pentru ce, dar acum știu, când mă uit așa la dumneavoastră. Nu‑mi dai un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
electrică și‑i spune c‑o să‑i dea acuși un șut. Tatăl invalid se apropie și el, sprijinit în cârje, și i se adresează Sophiei; ea este, evident, micuța prietenă a fiului său, foarte bine, fiindcă‑i o copilă așa drăguță, cum a avut și el pe vremuri destule, iar în ziua de azi doar din când în când, pentru că nu prea are timp din cauza serviciului. Și în acest domeniu ar avea ce să‑i arate fiului său, Rainer. Mama gemenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat masa savurând pe Îndelete câte două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]