1,848 matches
-
ta. După aceea vei rămâne din nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nici n-o văzut în viața ei ochinci! - o bruftului doamna Maria, ca să nu ne supărăm cumva. - Ei, m-am gândit io câ n-o ci luat dom' profesăr vo țarancâ, de, doarâ îi om cu carti! - se grăbi să dreagă busuiocul țața Maranda. Apâi sâ mă iartaț di am greșât ... - Lasă doamnă Maranda că doar ne cunoaștem de atâta vreme! - am liniștit-o eu, ridicându-mă de pe lavița pe care stăteam și făcând un semn discret și soției. - Da' nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și frizat: - Eu nu te înțeleg. Pe de o parte te interesează chestiunile mari, ca moartea și viața, iar pe de altă parte detailezi la infinit o biată ființă umană, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu se iau măsuri Câte vin ca mari scursuri. Orice-am face, orice-am drege, Viața către fine trece; Doar de-am face ceva bun, Să rămână ca tribun. * Tot și toate-s în mișcare, tot și toate sunt în luptă, Numai Ea, Divinitatea, e aceeași, ne- ntreruptă. În zadar frămânți în viață zeci și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vreme că pe toate cad uitările - poeme. 5-8 septembrie 2004 De când e cu „treacă-meargă” ori „ e bine și așa” Batem tot pe loc noi pasul, fără a mai progresa. Ne uităm uimiți la alții ce au făcut și cum au dres Și nu curg învățăminte că munca a dat succes. 22 septembrie 2004 ÎMPĂCAT DORESC SĂ FIU Când în pat, când în fotoliu, Osândit pân’ ieri am fost „Universul”, în orgoliu, S-a topit sub legi cu rost. Timp și spațiu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
moarte, își încleștaseră mâinile pe arme, dar privirile lor erau lipsite de orice expresie și aproape fără viață. Audbert înțelese că trebuie să destindă situația. Ștergându-și, cu mișcări stângace, mâinile ude de haina scurtă din piele de lup, își drese vocea, ridică privirea către femeie și o salută, căutând să-și păstreze fermitatea glasului: — Trebuie să ne ierți, Malaberga, că am dat buzna așa. Afară zeii s-au mâniat: e un vânt teribil, toarnă cu găleata, iar cărările sunt acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest de stânjeneală, bărbatul își drese glasul și începu să vorbească: — Iartă-ne, părinte sfânt... Hunii au luat Vesontio. Arătă în spate, în direcția porții larg deschise ce dădea în drum. — De pe stâncăria de jos încă se vede fumul incendiilor. Sigur puteți să-l vedeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chipul său cu contururi aspre nu se citea nimic altceva decât o deferență respectuoasă. Hippolita încă avea privirea ațintită pe silueta lungă a lui Cetegus, ce se depărta, sprijinindu-se de servitorul său. — Ce e, Clemantius? îl întrebă. Bărbatul își drese glasul. — Invitații au sosit, anunță. Ilustrul Flavius Cilonus e la intrarea principală, cu prietenul său Emerentianus. Hippolita îi spuse ușurată: — Bine. Și Claudian cu soția lui? — Da. Au fost primii. Atunci, îngrijește-te să se simtă fiecare cât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi putut face un atac prin ieșire, dar în schimb a rămas la adăpost cu ai săi în cazărmi; pe urmă, azi la râu nu a ajuns la timp. Poate temerile lui Theodoric nu sunt chiar neîntemeiate. Sebastianus își drese glasul. îl deranja să-l contrazică pe Magister¸ dar, pe de altă parte, având în mai multe rânduri posibilitatea să conducă soldați alani în bătălie, își formase despre ei o părere cât se poate de bună. Cu îngăduința ta, Eminentissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i angajeze în luptă. El, însă, nu avea de gând să se lase dat la o parte din luptă și nu era nici măcar dintre acei ofițeri aristocrați, gata în orice moment să-și renege oamenii. De aceea, după ce își drese vocea, răspunse cu glas ferm: — La drept vorbind, Eminentissime, batalionul meu nu cere decât să lupte. încetând din nou să se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat, ofițerul plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai președintelui. Toate astea, se minună el, atâta efort cheltuit, o poveste atât de dezonorantă pregătită în mod deliberat, pentru ce? Privindu-l pe celălalt i se păru că discuția era pe cale să ajungă la subiect. Bărbatul mai vârstnic își drese glasul și spuse: - Domnule Craig, puteți să-mi spuneți care sunt invențiile importante puse la punct după cel de-al doilea război mondial? Se opri. Craig îl așteptă să continue. Dar tăcerea se prelungi și președintele continuă să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ta. După aceea vei rămâne din nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nou singur, tu cu tine, e drept într-o altă ambianță, dar asta nu va curma cauza și nici nu va rezolva esența nemulțumirii. Vei tânji după viață, vei încerca să te întorci, să dregi ceea ce numai aici se poate drege... Cum să mă întorc? Poate ca strigoi! Văd că imaginația ta de fost îngrijitor de morminte îți joacă feste. N-ai grijă, nu voi veni să te chinuiesc pe tine. Dacă ți-e frică, pot să-mi fac chiar acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
l-am auzit explicând fenomene naturale, din propria-i sforțare intelectuală, așa cum mai târziu le-am văzut explicate în cartea de fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus odată să croiască. Dregea perfect ceasornice. Colora fotografiile etc., etc. Avea o logică ca fierul de tare și o ironie îngrozitoare. Avea o față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din câte am văzut. Era inteligent și în viața practică și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiarele ei. Obiectele din priveliște alergau în urma noastră, cele de aproape mai repede, cele de departe tot mai încet, până la dealuri, care stăteau pe loc, dar după o bucată de vreme rămâneau și ele în urmă. Când birjarul opri să dreagă un ștreang, se opri dintr-o dată totul. În locul zgomotului - tăcere țiuitoare. În locul mișcării - totală încremenire. Iar când m-am coborât din trăsură să mădezmorțesc, raportul dintre mine și realitate s-a schimbat complet. Mișcîndu-mă, la rândul meu, în fața peisajului oprit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țigară care încă ardea și pe care i l-a stins el în scrumieră. După aceea, locotenentul a scos din nou pachetul de țigări. — Aprinde-mi-o tu, i-a cerut. Eu nu mai am energie. Doamna Silsburn și-a dres glasul și a rostit: — Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul că s-a întâmplată — Vă întreb, i s-a adresat doamna de onoare cu un elan sporit, acceptând în același timp o țigară aprinsă de la soțul ei, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
meu... - Am să-l chem pe frizer să mi-o repare și poate vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când din cauza frigului sau a unor perturbații sângele se-ngroașă... - Nu, zău, făcu Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
n-aveți decât să Întindeți mâna și veți da de ea“, Îi retezase vorba pe un ton destul de hotărât. „Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn sau vinul rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu ceva. Un păhărel de agheasmă Îl punea pe Onisei cu totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva mai pirpiriu, iar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]