31,289 matches
-
șanse, și un animal mai batrîn decît tine, el știe mai bine , el e înțeleptul, cu știința mai veche decît fiecare orgoliu al tău, el vine în întîmpinarea a toate cele, iar tu, ca vai de lume, constați că are dreptate, că toate sînt la locul lor dintotdeauna, că nu mai ai un rost, că ești foarte nou, în această ordine, unde toate vorbesc o limbă mai veche decît toate ale tale Și-așa,acum, senzațiile, din cripte adînci, cu toți
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
supăr, dar să-i înapoiez cartea lui Blecher. Le e frică să nu pățească vreun necaz: Nu e voie de citit așa ceva! Nici de împrumutat o asemenea carte interzisă." Am rămas uimiți! Cât de mare le era frica! Și câtă dreptate aveau! La ora aceea, Aurel Martin făcea pușcărie din cauză că Demostene Botez îi împrumutate o revistă străină! Din perioada aceea de tristețe și de revoltă ascunsă datează probabil acest poem inedit, în care un călător francez, trecător prin }ările Române, în
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
fi? * Atunci cînd m-ai luat la G.L., pe sală, l-am întîlnit pe Mazilescu. Am vorbit ceva, ștergîndu-mi sudoarea de pe fălci; mi-a promis că-mi trimite "Versurile". I-am spus că nu mi le va trimite. Am avut dreptate. Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate. Te-ai gândit bine... După un alt timp: - Ai plătit întreținerea? întreabă el. - Nu mi-au mai ajuns banii. Am amânat-o pe luna viitoare. După alt timp: - Știi ce mă frământă cel mai mult și cel mai mult? zice
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
de lecție: invocă un șir interminabil de titluri (Va fi mai bine, Trăiască Comuna!, Secerișuri sfinte, Cîntul vieții, Cîntecul luntrașului, Avangardei, Șomaj, Solar, Acesta e cîntecul pîinii amare, Cînta o țesătoare, Marșul rezistenței, Răvaș din Ucraina, Imn păcii, Ne vine dreptatea, Sub razele vremilor noi, Flăcări pe culmi, Azi țara ta e casa ta, Azi e fiertul fierului, Imn tineretului, Silvester Andrei salvează abatajul, Semnați Apelul păcii!, Marșul păcii, Prin zăbrele, Partidului, Noi cei trimiși, Dar din dar, Popor, izvor renăscător
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
thanatosului și tentat, în aceeași măsură, de puritatea și candoarea adolescentine. Solitudinea nu este, însă, pur și simplu, renunțare absolută la racordul cu lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de fabricare a versurilor mobilizatoare este bine pusă la punct, de
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
al vitalității restrânse și al extazului perceptiv, este dublată de instinctul său ludic, prin care se înscenează tablouri ale lumii făpturilor naive, într-o scriitură de o extremă naturalețe, seninătate și candoare. S-a spus despre Emil Brumaru, pe bună dreptate, că este un poet al "de-problematizării" lirismului, poet ce nu este atras de ideile grave, de marile interogații pe seama destinului, timpului, istoriei etc., ci, mai degrabă, se dovedește fascinat de universul mărunt, al "boabei și fărâmei", un univers doar
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură jubilatorie, carnavealescă și rafinată. Poezia lui Emil Brumaru a fost definită, pe bună dreptate, din perspectiva unei naivități studiate, a unei regii a candorii, a jocului ce se ia în serios, toate acestea conjugate cu o finețe rafinată a desenului liric. într-o postfață la volumul antologic Dulapul îndrăgostit, Alex. Ștefănescu remarca, de altfel
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-are dreptate * mirosul de sate arzând nu e poezie fumul pe cerul gol al toamnei scrie ceva nici asta nu e poezie * mă doare capul n-am fost rănit nu de la luptă voi porni împotriva mea însumi când mă fac mai bine
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
avea moșia Ivanciu Ganciu, unchiul foarte bogat și răposat soției lui Chiriac (Pulchérie Sotirescu, născută "de Gantscho"). Iată spre edificare câteva secvențe din actul I (chiar începutul piesei). CATAVENCU: cu Rică (după împăcare) - Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
unchiul foarte bogat și răposat soției lui Chiriac (Pulchérie Sotirescu, născută "de Gantscho"). Iată spre edificare câteva secvențe din actul I (chiar începutul piesei). CATAVENCU: cu Rică (după împăcare) - Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
născută "de Gantscho"). Iată spre edificare câteva secvențe din actul I (chiar începutul piesei). CATAVENCU: cu Rică (după împăcare) - Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil ulterior, cu o scriitură mai mare și mai apăsată: CHIRIAC: mă
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
fost faști pentru Caragiale, aducându-i plăcerile confortului și civilizației. Un tablou mai puțin idilic asupra lor schițează fiul mai mare al scriitorului Mateiu Caragiale. Mateiu considera sejurul berlinez o nebunie mai mult a tatălui său. Să fi avut oare dreptate? *) Fragmentele păstrate din comedia Titircă Sotirescu & C-ia au apărut împreună cu două poezii și câteva scrisori în volumul bibliofil cu același nume, în 2003, la Editura Muzeul Literaturii Române, în îngrijirea subsemnatei.
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
publicare afară, și am căzut pe gînduri. Nu știu dacă pe un olandez l-ar interesa comportamentul unui primar de sector din București sau al unui șef de galerie. Mai degrabă nu. Cît despre bătaia prea scurtă în timp, ai dreptate, ea înseamnă de obicei datare iremediabilă. Cu toate acestea, cînd caut să mă consolez, revin la o observație pe care a făcut-o tot Tudorel Urian, aceea că și "Momentele" lui Caragiale au apărut într-o ramă temporală îngustă. Să
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
aceleași manuale ca și cei de la școlile de stat. Puteau așadar să-i numească "strămoșii noștri" pe daci și pe romani, fără a risca vexațiile suferite de Josef Hechter, sau să exalte în compunerile lor "războiul sfînt pentru cruce și dreptate", cum va numi Ion Antonescu campania din Răsărit. Deja prin octombrie 1940 nemții își făcuseră apariția ca instructori. "întorcîndu-mă într-o zi de la școală - își amintește Ștefan Cazimir -, am văzut în vitrinele unor magazine din centru niște afișe mari colorate
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă (la originea ei turcă) district, cartier, de-abia mai târziu termenul decăzând conținutistic la ideea de mahala, așa cum o percepem astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu ochi vigilent de studios; demersul
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Al. Săndulescu S-a spus, și poate nu fără dreptate, că Vladimir Streinu s-a impus în primul rând ca un critic prin excelență al poeziei. Studiile și articolele sale despre Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, V. Voiculescu, Al. Philipide rămân piese de referință. În același timp, s-a minimalizat preocuparea
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o bună traducere în limbile de mare circulație”. Criticul îl prețuia pe bună dreptate pe scriitorul care “a dat povestirii românești o altă vârstă”. Vladimir Streinu a elogiat pe cei mai de seamă prozatori sau cel puțin remarcabili, dar a știut să și critice (în sensul de a obiecta) și chiar să respingă. Lui
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Părerea mea comunicată foarte rapid lui Mugur, este că primul și al treilea ciclu din Portretul unui necunoscut sînt tot ce-a scris el mai profund, mai bun. Dînsul ține foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
și neglijabile resturi partinice.” Cu aceste “victorii de etapă”, obținute în condiții de război ideologic, cu tactice învăluiri ale potentaților, retrageri silite de directive, sau incursiuni temerare, cu steagul estetismului sus, generația primă a „Stelei“ se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele revistei. Ultimul angajat a fost latinistul Vasile Sav. Cei care am
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]