1,425 matches
-
vieții sociale, puterea care formează adevăratul om, după chipul lui Dumnezeu. Tot ceea ce poartă o notă de noblețe, de frumos și de sublim, este un produs al iubirii. Ea este constructivă și asigură progresul. Spre deosebire de iubire, ura, răutatea, răzbunarea și dușmănia coboară pe om în rândul ființelor necuvântătoare, fiind forțe distructive în mâinile omului rău. Ele distrug familiile, organizațiile sociale și anihilează orice avânt, inițiativă și produc lacrimi, dureri și nenorociri, în special pentru femei și copii. Un exemplu concret despre
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
acum își petrecea timpul cu dânsa și se bucura când vedea că Petrișor saltă de bucurie. Nimic, nici măcar răceala acestuia survenită pe neașteptate, nu o determină pe Ana să revină la vechile sentimente față de Lică. Odată ce a ales prietenia în locul dușmăniei, căldura recunoștinței în locul detașării și opoziției clar formulate la început, nevasta se comportă ca atare. Gestul de a pune o mână pe umărul lui Lică e felul ei de a-i spune acestuia că au încheiat ostilitățile și îi acceptă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
decurg din această credință? Nu-i așa că doar la nivelul spiritului se manifestă principiul comuniunii? Dar nu există cauză mai sigură a separării decît diversitatea credințelor; nimic nu-i înstrăinează mai mult pe oameni, nimic nu creează suspiciuni mai mari, dușmănii mai puternice. Așa li se întîmplă mai ales popoarelor: cînd religia nu le unește ea sapă între ele o prăpastie. O aceeași temă întîlnim la Joseph de Maistre, văzută dintr-o perspectivă istorică mai largă, de mai de sus. În
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme, și restul sărăcit de viață. Pretutindeni paralizie, durere, amorțire sau dușmănie și haos: ambele forme sar cu atât mai mult în ochi cu cât sunt mai elevate formele organizării către care se tinde. În general, întregul nu mai trăiește: este juxtapus, calculat, fals, un produs artificial 83. Iar într-un fragment
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acelor cărți. Mai mult, acum pare a-ți fi mai limpede că Breban este "prozatorul cu cea mai mare forță de după război". Cum ai văzut și în memorialistica sa, Breban suferă infinit mai mult în fața prieteniilor dispărute/retrase, decât a dușmăniilor viguroase și perene. Când prietenul său din tinerețe Matei Călinescu a publicat cartea de convorbiri cu Ionel Vianu, Amintiri în dialog, Breban s-a simțit furat nu numai de o prietenie veche, dar și de o parte din tinerețea sa
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spirite raționale, încât multe persoane cultivate, prezente acolo, au rămas foarte uimite de discursul unui om neînvățat. Și totuși, el nu avea stilul unui predicator, ci mai degrabă cel al unuia care improvizează. În realitate, cuvintele sale urmăreau să stingă dușmăniile și să pună bazele unor noi pacte de pace. Haina pe care o purta era murdară; aspectul său, vrednic de dispreț; fața, lipsită de orice frumusețe. Și totuși, Dumnezeu dădea cuvintelor sale o așa mare putere, că multe familii nobile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pacte de pace. Haina pe care o purta era murdară; aspectul său, vrednic de dispreț; fața, lipsită de orice frumusețe. Și totuși, Dumnezeu dădea cuvintelor sale o așa mare putere, că multe familii nobile, între care furia nepotolită a unor dușmănii îndârjite ajunsese până la vărsarea de sânge, luară drumul păcii. Reverența și evlavia mulțimii față de el erau enorme, astfel încât foarte mulți bărbați și femei se aruncau asupra lui mânați de dorința de a atinge măcar poala hainei sale (Mc 6,56
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei mișcări, cetățenii din Parma i-au oferit fratelui Gerard conducerea totală a orașului, pentru ca el să le fie guvernator și să-i împace pe toți cei care se războiau între ei. A făcut întocmai, fiindcă mulți care erau în dușmănie au fost aduși la concordie (p. 106). Când mă gândesc la fratele Gerard din Modena, îmi amintesc mereu de acel verset din Ecleziast: Mai bine un om cu o inteligență redusă dar cu frică de Dumnezeu, decât un om foarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
poetului din Sulmona care, într-un anumit fel, își dorește să-l pornească pe Cotys împotriva lui Augustus; e ușor de înțeles că un asemenea gest din partea lui Cotys ar fi fost interpretat de împărat drept un act propiu-zis de dușmănie. Elogiile aduse lui Cotys nu se opresc aici: Cotys a studiat cu fidelitate artele liberale, fapt ce i-a rafinat moravurile (mores) și i-a îndulcit duritatea. Mai mult, Cotys a devenit un poet ilustru, Orfeu nemaifiind singurul poet al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
voința destinului depășește o simplă formulare poetică, pentru a sugera, cunoscătorului prăpastia dintre cei care secondau resemnați destinul, soarta, norocul care adesea maschează, în opera ovidiană exilul, cum era Augustus și cei care se împotriveau acestora. Această tenace voință de dușmănie a poetului persistă atât la sfârșitul celor cinci ani care au trecut, cât și la începutul următorilor cinci ani din exilul său la Tomis. Perstat enim Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. De data aceasta " Soarta tenace și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Zeița Iștar își pune podoabe cînd coboară în Infern. În urma ei, în „Marele de Sus”, lasă starea de haos, cunoscută și din Mitul lui Telepinus, din Întoarcerea zeiței Hator, din Legenda Proserpinei. Cum am mai observat, Iștar este întîmpinată cu dușmănie și despuiată de podoabe, simboluri identitare numai pentru Marele de Sus. Fiica Cerului este pedepsită nu numai pentru că a trecut pe un teritoriu străin; ea a făcut imprudența să apară în fața stăpînei întunericului în haine strălucitoare, accentuînd (și nu diminuînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bate zdravăn pe sibariți. Cylon unul dintre discipolii lui Pitagora cu, care maiestrul avea mereu dispute violente și polemici nu văzu cu ochi buni, victoria dorienilor. -Răzbunarea se întoarce ca efect al patimilor descătușate și sapă la temelii dure, cu dușmănii surde și deșuchiate. -spunea Pitagora în prelegerile sale. Membrii confreeriei când intrau în templu sau la cursuri, ascultau în tăcere predicile și prelegerile. Disciplina era liber consimțită și supremă. Totul se petrecu uluitor de repede. Cylon cel veșnic nemulțumit, fură
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai puțin. Un nas mare, o gură strâmbă, un râs dizgrațios nu le sesizam ușor, gama de expresii era învăluită într-o unică expresie, nu vedeam antipatia, decât dacă era prea pronunțată, ca și celelalte reacții, de aversiune, simpatie sau dușmănie. Mă uitam totdeauna departe, peste capul omului, când nu coboram privirea în jos, fără să mai văd nimic în jur ore întregi. Cutreieram orașul... Nu mă interesa nici numele străzilor, nici al marilor bulevarde. Nu intram în magazine, nici în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
terminată, casa era nouă, am bâjbâit până să-i găsesc printre frânghii, praguri false, ciment proaspăt, uși netencuite... - Bă, ce faceți voi aicea? am strigat eu după ce am dibuit ușa și am intrat. S-au uitat la mine cu o dușmănie care nu-mi era necunoscută. Bruștele mele apariții de acest fel nu plăceau nimănui. M-am așezat la masă fără să fiu invitat și i-am spus lui Gheorghe. - Doamna te așteaptă acasă foarte supărată. El a tresărit înțelegînd că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că era timpul să renunț la Statistică, cu atât mai mult cu cât opririle tăcute și acuzatoare ale domnului Bosch lângă mașina mea deveniseră aproape zilnice, în același timp un individ unsuros de la mașina vecină mă măsura neîncetat cu o dușmănie tenace și neascunsă. Nici nu știam cum îl cheamă, nu-i făcusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvânt de când venisem acolo. Și totuși aveam sentimentul că ne cunoaștem bine unul pe altul, eu ura lui mocnită, absurdă și scabroasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Klapka zâmbi cu atâta bunătate, că Apostol se încurcă de tot și se opri în mijlocul frazei. ― De ieri, de la primul schimb de priviri, am înțeles că vezi în mine un dușman, reluă căpitanul. Nici nu mi-ar fi păsat de dușmănia ta, dacă pe urmă, când se zvârcolea fratele meu în ștreang, nu ți-aș fi văzut ochii plini de lacrimi... Nu protesta! Nu ți-ai dat seama, dar ai lăcrimat... și lacrimile acelea ți-au dezvăluit inima întreagă... Bologa mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să iee dar copiii mei în ghiară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie: Amic acestei des am căutat-o, Ci-n drumul ei m-am dat copilo, ție... Viața mea din nou ai cîștigat-o Și orice road-a ei și armonie A ta-i cu drept; deci și pe-aceasta - iat-o! {EminescuOpIV 238
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
daca Papa va stărui a[-i] catoliza, atunci [î]i vom romaniza pe toți în numele ortodoxiei. Papism = ortodoxie ecuație 381 {EminescuOpXV 382} ["LATINA ȘI ROMÎNA PURUREA PARALELE"] 2292 Dar pentru a o asigura pe biserica Romei că nu avem nici o dușmănie în contra-i, vom face pentru limba latină în țară la noi tot ce ne este prin putință: Ortografia Cipariu Juxtalinie latină Abecedar romîno-latin Latina și româna pururea paralele // în clasele primare, abia în cele superioare să se-nceapă a bifurca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți te corumpi. 1055 {EminescuOpXV 1056} [26] Lumea-i umbra unui nour și visul unui dormind. [27] Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors. [28] Contra orice dușmănie esistă mijloace, contra invidiei nu. [29] Oamenii se-mpart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțămiți. [30] Un om înțelept cunoaște pe un nerod, căci nerod a fost fiecare-n viața-i, dar un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
țopăitoare, într-o ordinară cutie de carton scămoșat cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau broaștei, sau ce era, în speranța că va țopăi ceva mai mult data viitoare. Picioarele se blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcîiul" [Facerea, 3:15]. O recuperare simbolică a pedepselor primite denotă că cel mai aspru dintre toți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vedere sociologic nu s-a scris aproape deloc. Rousseau (1973:86) a fost unul dintre primii scriitori care au sugerat o explicație sociologică a răspîndirii minciunii, deosebind, pe de o parte, societățile arhaice unde nu exista surplus și deci nici dușmănie, și pe de altă parte societățile în care se întîlnea o concurență pentru superioritate relativă: Interesul oamenilor se îndreaptă acum spre a se arăta altfel decît sînt; din această diferență au apărut și aroganța și viclenia, cu toate numeroasele vicii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
paragraful 3). Sunt la fel de bun ca și tine și deci trebuie să am (cel puțin) atât de mult ca și tine. Dar raritatea resurselor împiedică pe fiecare să aibă atât cât își dorește ceea ce îi transformă pe oameni în dușmani. Dușmănia este exacerbată de competiție, neîncredere și dorință de glorie. Prima îi face pe oameni să invadeze alte tărâmuri pentru a obține câștig; a doua, pentru a obține siguranță; iar cea de-a treia, pentru reputație" (paragraful 7). Chiar și când
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fiul sau fratele cuiva este necredincios și sunt piedică pentru mântuire și obstacol spre viața cea de sus, cu aceia să nu fie de acord, nici să fie de aceeași părere cu ei, ci să pună capăt rudeniei trupești din pricina dușmăniei duhovnicești”. (Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 22.7., în PSB, vol. 4, p. 49-50) „... El a spus: Cel ce are urechi de auzit să audă (Mt. 11, 15; 13, 9.23; Mc. 4, 9.23; Lc. 8, 8
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]