14,427 matches
-
Apolitismul este indezirabil și în regimurile comuniste. Sunt bine cunoscute campaniile de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
mânecă: încheierea. Odată ce romanul se încheia (fericit ori nu), istoria își încheia misiunea, romancierul nu mai avea nimic de demonstrat. Cu toate că Virginia Woolf nu și-a dat seama atunci când l-a acuzat de tradiționalism, John Galsworthy este de fapt un dușman al romanului convențional: el scrie o ‘saga', ceea ce implică tacit că nu e dispus să încheie istoria, că pentru el un simplu final de poveste nu mai este de ajuns. Oricât ar fi părut el de realist, era în fond
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
fie lăsată în grija unei comisii parlamentare ad hoc. Dar să nu-ți pese de un asemenea coșmar trădează o nesimțire vecină cu moartea clinică. Unul dintre cele mai cumplite blesteme din blajinul nostru spațiu mioritic e să-i urezi dușmanului tău să fie mîncat de cîini. Mai rău de atît nu se poate. Însă acest blestem groaznic nu vrea să zică să te mânînce cîinii de viu, ci să decazi atît de rău, încît să n-aibă cine să te
Unirea și sentimentul românesc al cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8566_a_9891]
-
de-o retorică existențială suptă o dată cu laptele matern. Departe de-a încerca să ascundă adevărul, astfel de personaje ieșeau, pline de demnitate, în față, rostindu-l, cu tot riscul. Lașitatea de tip Adrian Năstase, care vedea peste tot "comploturi ale dușmanilor" și "răzbunări politice" nu e chiar rară printre români. Dar acestei atitudini rușinoase i se pot opune și cazuri de extremă demnitate și curaj. Am să dau doar două exemple, din biografia unuia din marii filozofi români, Constantin Noica. Primul
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
pune în gura unor martori convocați ad-hoc. Îmi pot imagina cât îl costă ca artist ieșirea de sub pielea esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este și va fi un reacționar; un dușman al societății"(pag. 73). Breban preferă să reproducă astfel de formulări de-clarative, stridente în contextul prozei de elevație cultivate decât să lase să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest fel orice
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
privește - tocmai de aceea mă privește! La drept vorbind, încă nu simt o diferență notabilă între 80 și 70 sau 60 de ani. Dar știu la ce mă pot aștepta. Ce este pentru tine iubirea? Iubirea de aproapele, iubirea de dușman? Ce vezi în aproapele tău: un străin, un potențial lector, un viitor ucenic? "Iubirea aproapelui" (din Leviticul, din Predica de pe munte, sau ca a doua mare poruncă din Legea christică) ne este un îndemn moral permanent. Nu înseamnă că îl
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
motiv interesează, în primul rând pe istorici și pe politologi, dar și pe oricare om care vrea să înțeleagă cum a fost posibil să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Orice regim politic - și democrațiile, și dictaturile - se apără de dușmanii dinlăuntru și de dușmanii dinafară. Depinde cum o face, cum își legiferează autoconservarea și acțiunile de autoapărare. Securitatea a afectat însă profund libertățile cetățenești, a constituit un regim de teroare, a indus frica și a instaurat suspiciunea generalizată. Un grup
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
rând pe istorici și pe politologi, dar și pe oricare om care vrea să înțeleagă cum a fost posibil să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Orice regim politic - și democrațiile, și dictaturile - se apără de dușmanii dinlăuntru și de dușmanii dinafară. Depinde cum o face, cum își legiferează autoconservarea și acțiunile de autoapărare. Securitatea a afectat însă profund libertățile cetățenești, a constituit un regim de teroare, a indus frica și a instaurat suspiciunea generalizată. Un grup de cercetători de la Consiliul
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
pentru a-și crea relații printre țărani, lucrătorul operativ atunci când vine în comună se oprește pe stradă și stă de vorbă cu diferiți țărani, chiar și cu chiaburii" (p. 221). Sfatul "directivei" de lucru printre informatori, rezidenți, țărani oarecare și dușmani se bazează pe o psihologie elementară de prozator al realismului socialist: "Aceasta nu înseamnă că întotdeauna lucrătorul operativ trebuie să tragă pentru dormit, mâncat etc. numai la rezident sau informator. El trage o dată la rezident sau informator și altă dată
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
nu înseamnă că întotdeauna lucrătorul operativ trebuie să tragă pentru dormit, mâncat etc. numai la rezident sau informator. El trage o dată la rezident sau informator și altă dată la diverși cetățeni care nu colaborează cu noi, tocmai pentru a deruta dușmanul și a păstra conspirativitatea" (p. 222). Grija pentru conspirativitate, adică pentru păstrarea secretului, este una dintre cele mai delicate în toate documentele, din 1947 până în 1987. Întreaga muncă de investigație pe care o face securistul, denumit "investigatorul", se sprijină pe
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
de acest gen: intenția secretă ca simpatia cititorului să fie cîștigată prin îmbrobodirea lui. Îi flatezi așteptările străduin-du-te să-i fi pe plac. În privința aceasta, Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș nu trebuie să-și facă griji: și-au făcut destui dușmani cu o singură carte. Dacă mai adăugăm și volumele anterioare de dialoguri politice - Balul mascat (1996), Încet, spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004) - , atunci lista figurilor publice în ochii cărora Tismăneanu și Mihăieș au devenit nume inavuabile trebuie să
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
lux și un bagaj reacționar." Un singur lucru nu-l uită comuniștii, notează mereu cu spirit percutant Zarifopol, "că munca intelectuală are prestigiu decorativ și tocmai pe aceasta o speculează la ocazii festive" (Muncitorii decorativi - 1925). Altminteri, intelectualul e un dușman de clasă, un parazit. O astfel de gândire, troglodită, va fi copiată întocmai în R.P.R. Eseistului, care-i împarte pe intelectuali în două categorii: cinstiți și lichele, adică cei dispuși să facă jocul puterii, fie la dreapta, fie la stânga, nu
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
minciună și frică, despre numeroasele arestări și atotputernicia Securității, despre conformismul și servilismul de care, din păcate, nu am dus lipsă nici noi, dar și despre modul revoltător în care s-au comportat comuniștii cu intelectualii, socotiți, cum spuneam, veritabili dușmani de clasă. Prin transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., înaltul for devine un instrument politic. C. Rădulescu-Motru, fost președinte și vice-președinte al Academiei, este exclus dintre membrii ei, alături de mulți alții (printre care Lucian Blaga), i se fixează domiciliu obligatoriu și
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
indiferenți la viziunea mistuitoare a Revoluției, toți cei ce se abat cu un pas de la linia dreaptă. Vînătoarea înverșunată de capete, la propriu, începuse. Visul revoluționar basculează, fatalmente, în Teroare. Un secol și jumătate mai tîrziu, Europa va retrăi obsesia dușmanului care trebuie stîrpit în numele speranței. Aici se și află - iar Norman Cohn este printre primii care au curajul să o afirme (urmat de Jules Monnerot, Alain Besançon, François Furet, Ernst Nolte, Tzvetan Todorov, A. James Gregor, Thierry Wolton ș.a.) - substanța
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de beligeranță. Poziția de luptă perpetuă îi definea pe fasciști: "Materializare evidentă a luptei de clasă întemeiată ca sistem, regimul fascist se simte și se vrea permanent în război: război pe plan extern și
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
pentru viață, mila față de semeni devin, precum în Roma imperială, slăbiciuni demne de dispreț, chiar forme ale trădării credinței. E vremea în care e cîntată crima, iar cei necruțători devin eroi: "Binecuvîntat cel ce nu cunoaște mila / în lupta cu dușmanul său!", scrisese V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică-te! / Tu, popor răzbunător al suferinței pămîntești, / Trezește-te, trezește-te! / Ucide, ucide!", sacada, în crescendo incitativ, ca într-un ritual satanic, proletcultistul Demian Bednîi. "Ura" înverșunată
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică-te! / Tu, popor răzbunător al suferinței pămîntești, / Trezește-te, trezește-te! / Ucide, ucide!", sacada, în crescendo incitativ, ca într-un ritual satanic, proletcultistul Demian Bednîi. "Ura" înverșunată îndreptată împotriva dușmanului devine, "în lingua sovietica, precum și în limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic mai sfînt / Ca ura - strajă vieții pe
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
pămînt", îndemna Eugen Frunză. Iubirea și ura sînt sudate, ca fețe ale aceleiași medalii. Vom găsi expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru crunții bogătani" etc.; "Ura crește de cucută / pentru cei ce
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
răspundea, în acest fel, directivei care cerea ca și copiii să fie educați în același cult al urii. Iar solicitarea e urmată, ca de obicei, în epocă, de un val de "producții ilustrative": "Copiii îi creștem (...) / Să știe lovi în dușmani și mișei / cu ură și fără cruțare" (C. Leoneanu-Brateș, Scrisoare pentru tovarășul Stalin); "copiii (...) să știe / Ce-i ura și sfînta mânie", plusa, la comandă politică, în spiritul aceleiași pedagogii a urii, și Maria Banuș (Slavă eroilor Doftanei). "Avem dușmani
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
dușmani și mișei / cu ură și fără cruțare" (C. Leoneanu-Brateș, Scrisoare pentru tovarășul Stalin); "copiii (...) să știe / Ce-i ura și sfînta mânie", plusa, la comandă politică, în spiritul aceleiași pedagogii a urii, și Maria Banuș (Slavă eroilor Doftanei). "Avem dușmani... Ei sînt numeroși. Trageți în ei, tovarăși artiști!" (Konstantin Simonov). Instigarea la ură și permanentizarea acesteia reprezintă, probabil, una dintre cele mai importante și mai durabile reușite ale poeziei propagandei comuniste. Sechelele luptei de clasă infiltrate timp de decenii în
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
recuperate întocmai, de la comuniști, tema asaltului, cea a mîinii aspre care se înarmează hotărît, a înfrățirii muncitorului cu țăranul. Iar portretul luptătorilor, indiferent de cauză, etalează aceleași însemne ale muncii și ale înfometării care călesc, ascetic, voința. Diferența o face dușmanul, care trebuia, totuși, să poarte alt nume: "Astfel Tînăra Gardă este pregătită / Pentru lupta de clasă, / Numai cînd burghezii vor da socoteală / Vom fi eliberați." - la comuniști; iar, în varianta nazistă, cu ceva mai multe detalii de ținută militară și
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
grenada la centură, cu arma pe umăr / Astfel trec trupele de asalt cuprinse de euforia victoriei! / Evreul începe să tremure, deschide repede seiful, / Plătește poporului factura pînă la ultimul pfenning.". Poezia propagandei cheamă la luptă solidară și ia în vizor dușmanul, fie în versuri bolșevice de tipul: "Amara noastră luptă se îndreaptă / împotriva bandiților acestei lumi / și împotriva aceluia care ni se opune. // Dacă te numeri printre noi, proletarii înfometați, / atunci trebuie să lupți împreună cu noi, / cei care vrem să-i
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
același tipar incitativ, dinamogen sînt croite și versurile legionare. Oferim spre exemplu, dintre multele existente, o chemare, în regim la urgență, la luptă: "Luați-vă armele'n grabă / Și'n lupta cea cruntă porniți. Lăsați lașitatea cea oarbă / Și'n dușmanii țării loviți." (Constantin Savin, La atac!). În toate aceste regimuri politice, versurile sînt folosite pe post de semnal de atac, pentru populația civilă. Formula percutantă, verbele combatanței, imperativele repetate hipnotic - tot acest carusel al declanșatorilor verbali ai emoției suspendă luciditatea
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
folosite pe post de semnal de atac, pentru populația civilă. Formula percutantă, verbele combatanței, imperativele repetate hipnotic - tot acest carusel al declanșatorilor verbali ai emoției suspendă luciditatea, împingînd, cu necesitate, spre acțiune, și anume: trebuie să lupți - și să ucizi dușmanul - împreună cu noi. Foarte limpede formulase, în Uniunea Sovietică, Konstantin Simonov (semnatar, printre altele, al ciclului de versuri Prieteni și dușmani, 1948) rolul poeziei în comunism: "Tovarăși poeți, pentru durerile toate ce dor, / arma la umăr și foc! / Foc, foc în
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
al declanșatorilor verbali ai emoției suspendă luciditatea, împingînd, cu necesitate, spre acțiune, și anume: trebuie să lupți - și să ucizi dușmanul - împreună cu noi. Foarte limpede formulase, în Uniunea Sovietică, Konstantin Simonov (semnatar, printre altele, al ciclului de versuri Prieteni și dușmani, 1948) rolul poeziei în comunism: "Tovarăși poeți, pentru durerile toate ce dor, / arma la umăr și foc! / Foc, foc în dușmani, tovarăși poeți! / Din toate părțile, cu toate armele, foc!" (s.n.). Nu altfel vor sta lucrurile în România comunistă.
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]