1,046 matches
-
N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă, văd - văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuie gazdă, dacă stai la noi, ca În familie?, face mama. Nu-ți place la noi? - Cum nu, face domnișoara, aci-i fòrte convenabil, nu zâc ba... Am aflat mai târziu ce Însemna pentru domnișoara gazdă convenabilă: În primul rând, dușumea de scândură, nu lut; În al doilea - dar despre asta mama a adus vorba mult după aceea, când ne-am dus noi În Ardeal - convenabil e să nu plătești chirie, banii din salar să-i trimiți la Alba Iulia, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să cad În somn, dar nu mă lasă mirosul rece, de tutun. - Mamă, de ce ți-a zis Domnul Director: «Stimată Colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de zi, primul lucru care-ți atrăgea privirile era flacăra albăstruie care pîlpîia, rotundă, În soba cilindrică cu gaz. În mijlocul camerei se afla o masă rotundă acoperită cu o față de masă mare, dantelată, din material plastic, care ajungea pînă la dușumea. Jumătate din peretele din stînga era ocupat de rafturi cu cărți, iar jumătate, de fereastră. Pe peretele din față, e litografie după Picasso, decupată probabil dintr-o revistă, reprezenta o fată cu privirile ațintite În stînga-sus. Faptul că fusese Înrămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oricum, neclară. Parcă mă simțeam stînjenit. Am mai respirat o dată adînc și după ce m-am asigurat că nu mirosea nici a tutun, nici a bărbat prin casă, mi-am aprins o țigară. Am ridicat colțul feței de masă care atingea dușumeaua și am privit atent să vad dacă e ceva suspect pe acolo. Ce ciudat mi se părea! Iarna se Întuneca mai repede, dar nu era Încă totuși momentul să aprind lumina. Am fost chiar În stare să disting un capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am ridicat. Cafeneaua era lungă și Îngustă, așa Încît el trebui să se Înghesuie Între două mese ca să-mi facă loc să trec. La fiecare pas pe care-l făceam, se scurgea cîte un pic de ulei negru dintre scîndurile dușumelei. I-am Întins o bancnotă de două sute de yeni fetei, care-și ridică anevoie capul din revista pe care o citea și, În timp ce așteptam restul, m-am gîndit că poate ar fi mai bine să nu mai trec și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua oară cînd m-am Întîlnit cu fratele dumitale... Am coborît vocea, ușor, urmărindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am părăsit patul. Am făcut un pas, am Întins ambele mîini și am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la școală, avea o greutate în respirație, un tremur al mâinilor, dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise ușa cu infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca o încăpere de morgă. Dușumeaua și ferestrele nu aveau nici o pată, aeriseam așternutul o dată pe săptămână, creioanele erau la locul lor în suporturi, perdelele erau spălate o dată pe lună, și asta deoarece colegul meu de cameră era de-a dreptul maniac când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă duhul vomitând. N-am mai văzut în viața mea pe cineva plângând în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua lucea de-ți lua privirile și-mi vedeam în ea pantofii ca într-o oglindă. La un moment dat, domnișoara de la recepție mi-a spus că doamna doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pisică, spuse Reiko, râzând. Altfel nu-mi explic de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos, ca ale unei balerine, numai că era un spațiu de vreo douăzeci de centimetri între vârfurile degetelor și dușumea. Am observat toate detaliile, i-am privit fața... Nu aveam cum să nu i-o privesc. Mi-am dat seama că trebuie să cobor și să-i spun mamei, că trebuie să țip, dar trupul nu mă asculta, se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut baie pe rând și ne-am pus pijamalele. Midori mi-a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
DE EST Pun scoica la ureche și ascult cântecul tău îndepărtat. El desființează granițele. Peste urbe, norii destramă hărți imperiale În curând va veni din nou întunericul, cu infanteriștii și cavaleria Noaptea aceasta e încă o femeie tânără: spală, absentă, dușumelele muzeului Umbrele se îmbrățișează incestuos într-un târziu, voi adormi cu pietrele domnești în mută conviețuire LUCIANOGRAMĂ (6) Am visat-o pe Mama. Mă purta orologiu în pântece. Dimineață, am găsit clepsidra spartă în locul în care ai dormit tu, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
loc în bucătărie și a încercat peste tot... L-au respins însă toți porumbeii deja aliniați sau ghemuiți în grupuri compacte pe speteze, pe rafturi și pe chiuvetă, pe frigider și pe mașina de spălat rufe, pe scaune și pe dușumea... nou-venitul a observat totuși o anumită posibilitate de încrustare pe aparatul de radio, un aparat de modă veche, cu mici butoane pentru fiecare tip de lungime de undă : medii, scurte, ultrascurte... Pînă la urmă, noul-venit n-a avut noroc, cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la el, la ceea ce acest colț poate oferi observației. Am măsurat cu metrul acesta de tâmplărie - pe care-l poți contempla a piacere - piciorul mesei de referință și am observat că se afla la un metru și cincisprezece deasupra nivelului dușumelei, Înălțime pe care am considerat-o potrivită. Mersul nedefinit În sus ar fi constituit o incursiune sub cerul liber, pe azotea și, imediat, În astronomie; mersul În jos m-ar fi dus În beci, În câmpia subtropicală, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a publicat volumul pe care avea să-l intituleze Organum Architecturae Recentis; În 1952 a inaugurat, sub patronajul prințului Bernard, Casa Ușilor și Ferestrelor, așa cum drăgăstos avea să o boteze Întreaga națiune a Olandei. Să rezumăm teza: zidul, fereastra, ușa, dușumeaua și acoperișul constituie, neîndoielnic, elementele de bază ale acestui habitat al omului modern. Nici cea mai frivolă contesă În boudoir, nici nelegiuitul care așteaptă la pârnaie sosirea zorilor, care Îl va pune pe scaunul electric, nu pot ocoli această lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]