1,129 matches
-
după detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A avut contribuții importante în legătură cu detronarea domnitorului autohton și aducerea unui prinț străin, cauzele luptelor politice din perioada instabilității guvernamentale și parlamentare (1866-1871). Rețin atenția și contribuțiile referitoare la lupta națională a românilor împotriva dualismului austro-ungar. Bibliografia operei lui Vasile Russu cuprinde peste 50 de titluri, dintre care cele mai reprezentative le menționăm: Transilvania în istoria modernă, vol I - Revoluția națională a românilor din Transilvania (1848-1849), Iași, 1999; Viața politică în România (1966-1871), vol I
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
1973; Independența - luptă milenară a poporului român, Iași, 1977; România în relațiile internaționale: 1699-1939, Iași, 1980; Românii în istoria universală, vol. I-II, Iași, 1986-1987; Republica în România de la idee la faptă, Iași, 1988. Dinlupta opiniei publice românești împotriva instituirii dualismului austro-ungar (18661868), în „Analele Științifice ale Universității din Iași“ (AȘUI), octombrie 1968; Lupta românilor din Transilvania împotriva instituirii dualismului austro-ungar (18661868), în AȘUI, 1970; Considerații privind constituirea partidului conservator din România, în AȘUI, 1972; Observații privind aplicarea legii învoielilor agricole
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
universală, vol. I-II, Iași, 1986-1987; Republica în România de la idee la faptă, Iași, 1988. Dinlupta opiniei publice românești împotriva instituirii dualismului austro-ungar (18661868), în „Analele Științifice ale Universității din Iași“ (AȘUI), octombrie 1968; Lupta românilor din Transilvania împotriva instituirii dualismului austro-ungar (18661868), în AȘUI, 1970; Considerații privind constituirea partidului conservator din România, în AȘUI, 1972; Observații privind aplicarea legii învoielilor agricole din 1866, în AȘUI, 1973; Constituția de la 1866 și ideea de independență, în AȘUI, 1976; Considerații privind teoria alianței
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Iris Murdoch romanciera și cele ale lui Iris Murdoch profesoara de filozofie și autoarea a numeroase eseuri filozofice? Unii critici pretind că interesul dumneavoastră filozofic față de personajele pe care le creați îl depășește pe cel artistic. Este vorba de un dualism sau de clasicul conflict „între rațiune și inimă“? IRIS MURDOCH Există într-adevăr un conflict între filozof și romancier, dar acesta se traduce în termeni de timp, deoarece țin să mă dedic ambelor activități. Nu e vorba de un conflict
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
omul. Ce încredere ne dă ființa omenească? Gândirea omului este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
8. dinamism = concepție filozofică idealistă pentru care factorul primordial este mișcarea, forța pură și nicidecum materia 9. dogma = parte a teologiei creștine care cuprinde expunerea sistematică a credinței; are o valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurare 10. dualism = concepție filozofico-religioasă: lumea a fost formată și dăinuie prin prezența a două principii opuse și coeterne, unul bun și celălalt rău (ex.: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul) 11. eclectism = curent de gândire neunitar, care preia elemente
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Carol Ardeleanu, Al. Cazaban, N.N. Beldiceanu, Alfred Moșoiu, V. Demetrius, Ion Marin Sadoveanu (De șase luni), Ioan Adam, Alexandru Bilciurescu, Vasile Savel ș.a. Se publică eseuri, cronici și recenzii de D. Nanu, Adrian Hurmuz, George Alexian, Tudor Șoimaru, Ion Barbu (Dualismul psicologiei ariene, 24/1921), Alfred Moșoiu. La rubrica „Mișcarea literară”, D. Nanu și Alfred Moșoiu trec în revistă titlurile și manifestările literare din străinătate, iar „Colindând prin expoziții” cuprinde cronici plastice semnate de Alfred Moșoiu și A. Agnese. Nu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]
-
a lui acasă sub puterea solidarității. La Berlin va trebui să trăiască Entzauberung der Welt dezvrăjirea lumii [...]. La Berlin era în exil, într-o singurătate pe care a descoperit-o cu mânie". Cu eseul Subconștientul imperial, Cornel Ungureanu abordează chestiunea dualismului austro-maghiar, luat în dezbatere de Eminescu încă din chiar primele sale intervenții publiciste, din Federațiunea, descifrând aici, cu drept cuvânt "profetismul eminescian" subtextualizat unei "neliniștite demonstrații". Importante sunt aceste articole de început pentru "înțelegerea vremurilor" și a strategiilor unui "program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să se țină seama, indiferent de conjunctură. Pentru România, problema spațiilor rurale și a agriculturii rămâne crucială: aproape o treime din forța de muncă activă este în agricultură, deși sursa principală a deficitului comercial exterior al țării este sectorul agroalimentar. Dualismul agrar se reconstruiește prin presiuni regionale antagonice: la câmpie reapar marile întreprinderi agricole, însă fără efect asupra populațiilor sărăcite, pe când în zonele colinare și submontane se menține o densitate agricolă ridicată, ce îngreunează mult modernizarea. Peste tot la țară se
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
vedem că, din cei doi gânditori contemporani la care se referă totuși cu precădere, Bergson și Husserl, distanțându-se mult de amândoi, ̀ i recunoaște totuși celui dintâi o intuire mai adecvată a concretului, în pofida impasurilor în care-l duc dualismul și consecința lui, „căderea” în dialectică (în Doctrina Substanței „dialectica” e un viciu speculativ, în opunere cu „gândirea concretă”). Spuneam la început că Doctrina Substanței e un antidot la lenea minții. Lenea minții e cu atât mai funestă cu cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dragomirescu, O. Densusianu, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Lucian Blaga ș.a.) se cereau adâncite; se simțea necesitatea integrării într-un sistem. Cursurile de estetică, destinate între 1924 și 1934 studenților de la Filosofie și Litere, se succedă în pas cu volume conexe: Dualismul artei (1925), Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor (1931), Idealul clasic al omului (1934). Oportună s-a dovedit antologia de „texte alese” Istoria esteticei de la Kant până azi (1934). Cea mai importantă operă a sa în domeniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
lui Tudor Vianu opera apare ca o arhitectură de simetrii, chiar tehnicile anarhice, impetuoase se disciplinează sub privirea severă a criticului. Căci esența artei este, după el, ordinea și simetria. EUGEN SIMION SCRIERI: Das Wertungsproblem in Schillers Poetik, București, 1924; Dualismul artei, București 1925; Fragmente moderne, București, 1925; Masca timpului, Arad, 1926; Poezia lui Eminescu, București, 1930; O. Han, Craiova, 1930; Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor, București, 1931; Arta actorului, București, 1932; Imagini italiene, [București], 1933; Influența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Țone, postfață Ion Vianu, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1999; Tezele unei filosofii a operei, pref. Mircea Martin, postfață Ion Vasile Șerban, București, 1999; Cunoașterea de sine, îngr. și introd. Eugen Simion, București, 2000; Studii de filosofie și estetică. Dualismul artei, București, 2001; Studii de literatură română. Dualismul artei, îngr. Vlad Alexandrescu, București, 2003. Ediții, antologii: Alexandru Vianu, Libertate și cultură, pref. edit., București, 1937; Ioan I. Ciorănescu, Vestiri, prezentarea edit., pref. Al. A. Philippide, București, 1937; Alexandru Macedonski, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Jebeleanu, București, 1999; Tezele unei filosofii a operei, pref. Mircea Martin, postfață Ion Vasile Șerban, București, 1999; Cunoașterea de sine, îngr. și introd. Eugen Simion, București, 2000; Studii de filosofie și estetică. Dualismul artei, București, 2001; Studii de literatură română. Dualismul artei, îngr. Vlad Alexandrescu, București, 2003. Ediții, antologii: Alexandru Vianu, Libertate și cultură, pref. edit., București, 1937; Ioan I. Ciorănescu, Vestiri, prezentarea edit., pref. Al. A. Philippide, București, 1937; Alexandru Macedonski, Opere, I-IV, pref. edit., București, 1939-1946; A. I. Odobescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
noastre. Dar dacă n-au simțit răul capital, intrinsec, inerent naturii omenești, în schimb, nu avea cum să le scape răul acesta mediocru și general, în luptă cu un bine de aceeași teapă. Niște maniheeni de salon, seduși de un dualism anecdotic, ostili acelei singurătăți, sau incapabili de ea, în care se zbate omul interior, confruntat cu sine sau cu Dumnezeu. Nu este oare semnificativ că, atunci când li se întâmplă să se întoarcă spre Pascal, o fac pentru a seculariza viziunea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sexualitate", violența. Feminiștii au negat ubicuitatea libertății, arătând privilegiile de sex în exercitarea ei. Au chestionat, de asemenea, sensul libertății: acela de a sacrifica emoțiile și problemele domestice în favoarea rațiunii și a problemelor publice (Landesxe "„Landes,Joan", 1988, p. 2). Dualismul sferelorxe "„dualismul sferelor" (publică și privată) duce la construirea unui spațiu social cu particularități de gen pentru femei și bărbați. În tradițiaxe "„tradiție" modernității europene, ca și în cea veche, iudeo-creștină, spațiul privatxe "„spațiuprivat"xe "„privat" s-a identificat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Feminiștii au negat ubicuitatea libertății, arătând privilegiile de sex în exercitarea ei. Au chestionat, de asemenea, sensul libertății: acela de a sacrifica emoțiile și problemele domestice în favoarea rațiunii și a problemelor publice (Landesxe "„Landes,Joan", 1988, p. 2). Dualismul sferelorxe "„dualismul sferelor" (publică și privată) duce la construirea unui spațiu social cu particularități de gen pentru femei și bărbați. În tradițiaxe "„tradiție" modernității europene, ca și în cea veche, iudeo-creștină, spațiul privatxe "„spațiuprivat"xe "„privat" s-a identificat cu femeile, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Noua Zeelandă). Există, prin urmare, o „Third Wave Agenda”, o Agendă a valului al III-lea (Leslie Heywood și Jenifer Drake). Conștientizarea intrării într-o nouă etapă este determinată de faptul că vechile cadre conceptuale, bazate pe universalismxe "„universalism", asemănare, dualismexe "„dualisme" (naturăxe "„natură"-culturăxe "„cultură", publicxe "„public"-privatxe "„privat"), și-au pierdut relevanța în favoarea contextualizării și întrupării. Feminismul de acum este unul al identităților multiple. Modul standard de analiză condusese la întărirea separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
din partea feminismului socialist și este formulată de către Alison Jaggarxe "„Jaggar,Alison" (1983). Argumentul ei, dezvoltat în lucrarea Feminist Politics and Human Nature (Politica feministăxe "„feminist" și natura umanăxe "„naturaumană"), este următorul: liberalii, inclusiv cei feminiști, au o gândire caracterizată prin „dualism normativxe "„dualismnormativ"”. Ei tratează activitățile mentale ca exclusiv umane și net superioare celor legate de trupxe "„trup", pe acestea din urmă socotindu-le animalice. Astfel s-a născut și diviziunea sexuală a munciixe "„diviziunesexualăamuncii", bărbații distanțându-se de trupesc, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
identificate cu sfera fizică și cea a naturii; aceste sfere sunt inferioare celei a spiritului și culturii; femeia și naturaxe "„natură", bărbatul și cultura sunt concepuți în termenii contrastelor dualiste 26. Potrivit autoarei, logica dominației este adânc înrădăcinată în logica dualismului pe care ea o mai numește și „logică a colonizării”. Acest tip de logică duce la un mod de gândire prin care X îl definește pe Y în funcție de X, iar în practică îl face pe Y să-și internalizeze inferioritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
subiect, dreptatexe "„dreptate", recunoaștere. Asocierea femeie-naturăxe "„natură" trebuie asumată și fructificată în virtutea empatiei mai mari față de experiența de a purta și a da viață. În baza acesteia pot să fie generate politici ecologiste mult mai puțin marcate de maniheismul și dualismul care încă domină gândirea moral politică în privința relației om-natură. În acest context, au fost formulate propuneri teoretice de depășire a abordărilor antropocentrice ale moralei și politicii, prin aplicarea unor concepte inclusiviste care să permită alianța etică între comunitatea umană și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În India, ceea ce atrage numărul mare de adepți nu a fost doctrina unității totale a lui Dumnezeu cu lumea, a filozofiei mistice a lui Shankara (secolul IX d.C.), celebrul gânditor hinduist. Nici cea a totalei separări între Dumnezu și lume, dualismul lui Madhvacharya (secolul XIII), entuziastul adversar al lui Shankara. A fost mai curând doctrina unității diferențiate, cum o dezvoltă Ramanuja (secolul XII), la origine un adept al lui Shankara, și el gânditor mistic, un reformator care a întemeiat numeroase mănăstiri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
incontestabil dar inacceptabil ca finalitate în sine. "Profitul pentru companie este la fel ca respirația pentru om", spune Arie de Geus, în cartea sa "The Living Company" (1997). Din fericire, scopul omului pe pământ nu este acela de a respira. Dualismul radical iscat de utilitarismul afacerii acționariat sau societate este soluționat de facultatea ei vizionară. Viziunea depășește limitele concentric înguste de autopoziționare a organizației; este excentrică și face trimitere de "la patul lui Procust", la pământeni și Pământ. Viziunea este transsituațională
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
tablou al pozițiilor și rolurilor sociale”) relevă deopotrivă „ordinea internă a unei culturi” și „ciorchinele de roluri” prin care personalitatea „înveșmântează individul”. În fapt, spune profesorul Geană, este vorba de un „sincretism semantic între «cultură» și «societate»”, reflectat și în „dualismul ’socializare - enculturare’”, într-o relație de tipul „formă-conținut”. Conceptul de „rol” evidențiază aici caracterul de „continuum psiho-socio-cultural al universului uman”, în planul identității individului (și deci al personalității acestuia) în cel al normelor de comportament (ce compun cultura), și în
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]