1,270 matches
-
privind consecințele neintenționate se bazează pe introducerea noțiunii de "grad al constrângerii": nu întotdeauna structurile sociale constrâng comportamentele actorilor sociali. Pe de altă parte, Archer (1982) propune, la rândul său, o abordare din prisma teoriei realismului critic: întreaga problematică a dualității actori-structuri se reduce la faptul că nu putem cuantifica, identifica sau prevedea consecințele neintenționale ale acțiunilor noastre intenționale și ale concepțiilor sau credințelor noastre îndreptate spre un scop. Structurile sunt "dependente de activitate". Autoarea propune, în acest context, folosirea mai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
amalgam straniu între structurare și stratificare prin acțiunea agenților sociali. Termenul propus aici reprezintă un așa numit "cuvânt-valiză", o formațiune hibridă prin care putem unifica la nivel funcțional conceptele de structură, act/acțiune/actor/agent și, respectiv, stratificare. Într-adevăr, dualitatea de structură propusă de Giddens reprezintă un instrument de cercetare teoretică paradigmatică, la fel ca și "gradul de constrângere" al lui Mouzelis, "dependența de activitate/acțiune" a lui Archer sau "superveniența" lui Healy. Întrebarea fundamentală este însă următoarea: oare nu
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sociale contemporane? Cred că mai degrabă jocul dintre nivelurile explicațiilor științifice și metaștiințifice sau simplu metodologice nu poate decât să ne inducă în eroare. Conceptul, propus aici, de stractificare înglobează ambele niveluri: 1. La primul nivel, cel empiric, al explicațiilor, dualitatea de structură reprezintă un instrument conceptual util, care furnizează explicații privind interacțiunea dintre crearea de structuri de către agenții sociali și acțiunile create de către aceștia sub influența structurilor. Aici, relația între agenți și structuri este biunivocă. 2. La un al doilea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
suprafață, în "formă", doar un indiciu criptic al conținutului mai adânc, pe care autorul de obicei nu îl poate expune direct pentru că el nu ține de domeniul exprimabilului, ci este un sentiment sau o structură arhetipală. Pentru majoritatea poeților, această dualitate suprafață - profunzime este valabilă și profitabilă. Din întîmplare însă, Florin Iaru este un caz aparte. E inutil să căutăm în poeziile sale un nivel de adâncime pentru că - programatic - acest nivel nu există. Cine îl cunoaște bine nu poate să nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dos." Toarnă cositorul în formă de cruce deasupra capului, în castronul cu agheasmă descântată. În economia ritualului, orice gest are o semnificație, un rost. Prosopul trebuie așezat pe cap, dar pe față și nu pe dos. De ce? Pentru că există o dualitate a reprezentării: fața primește conotații pozitive, spatele sau dosul, conotații negative. Dacă prosopul este așezat pe față, ne-a explicat mătușa Catinca mai târziu, atunci și semnele se arată bine și dezvăluie adevărul. Altfel, totul se întâmplă pe dos. Secvența
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și temporale ale lumii fizice” (Gerhordt, 1972). Trecerea dintr-un mediu într-altul implică o înțelegere a informațiilor senzoriale. Posibilitatea copilului de a sesiza componentele mediului său înconjurător și de a le memora, reprezintă de fapt, echilibrul sistemului energetic. În funcție de dualitatea impulsivitate - control, la începutul grădiniței este posibil să distingem 3 tipuri de comportament în timpul jocurilor în aer liber: a) cei care participă puțin, se exclud bucuroși și iau puține inițiative. Ei sunt clasificați de Hubert Montagnier în “dominați- temători” care
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței lui Dumnezeu. 1) Ipostaza existenței lui Dumnezeu ca realitate virtuală, nemanifestată, presupune ca ceva pe care generic l-am putea numi negativitate (negație, alteritate, tensiune, polaritate, dualitate, coincidentia oppositorum, exterioritate, desfășurare etc.) să se întîmple în interiorul sau în exteriorul divinității însăși, îngăduind manifestarea unui altceva: creația însăși. Acest ""ceva" care stă în locul a "altceva" și are (dobîndește, n.n. T.D.S.) semnificație pentru "cineva"" [Peirce, 990:269] constituie un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în împrejurarea universală că existența este structurată în termeni antitetici sau polari, în care unul domină, stă înainte, iar celălalt este recesiv, vine din urmă (de la recidere), fără ca prin această poziție subalternă termenul recesiv să fie degradat" [Florian,1983:42]. Dualitatea dintre Dumnezeu și expresia exterioară a creației sale este recesivă, în sensul că cea din urmă creatura este o rezultantă a Celui Dintîi: Creatorul. Pe de altă parte, însăși prezența recesivității este o expresie a "negației" desfășurate în lume, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în opoziție cu minciuna, de frumos decît prin antiteză cu urîtul etc. O atare dualitate a valorilor a asociat minciunii cele mai diferite forme de expresie (lingvistică), subordonate principalelor paliere existențiale în care minciuna se poate manifesta. Așa cum am afirmat deja, limbajul reprezintă cel mai potrivit cadru prin și în care minciuna poate fi definită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o țară se află sub ocupație străină, obligația de a minți în interesul propriei națiuni îi revine atît guvernului, cît și omului de rînd. În relație cu inamicul, cetățeanului i se pretinde să urmeze un cod moral inversat, în ciuda pericolelor. Dualitatea prezentă în acțiunile guvernului, care spune adevărul cetățenilor săi, însă își minte inamicii, ne ajută să înțelegem de ce uneori încercările de a induce în eroare au succes, iar alteori eșuează. După cum s-a menționat mai devreme, în situația în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu mii de precauțiuni într-o cutie velurată e un gest de compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu creator în care homo polemicos și homo ludens sunt ipostaze substituibile până la identificare totală. De aceea, discursul polemic arghezian trebuie privit ca dublă materializare a impulsurilor ludic și agresiv, impulsuri consubstanțiale, valorificate estetic. În dimensiunea exterioară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un blanc în actul performativ al enunțului. Spunem aparent, deoarece micro-povestirea ficțională joacă din perspectiva enunțării rolul unei comunicări perifrastice, în care instanța auctorială se retrage, cedând, temporar, locul naratorului, într-un joc al dedublărilor, specific prozei publicistice argheziene. Explicând dualitatea actului ilocutor, Ducrot 297 operează o distincție importantă între eul explicit (care își asumă "angajamentul enunțiativ") și cel implicit care, de obicei, emite "enunțuri declarative", asertate). Primul apare direct implicat în enunț, iar al doilea pare să absenteze, însă se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Benjamin să provină dintr-o eroare de cronologie? O mai fină periodizare a timpului imaginilor ar fi evitat, poate, o frumoasă sinucidere germană, un frumos delir francez. Să nu regretăm nimic: frumusețea secolului ar fi avut de suferit. Reconcilierea Dualitatea christică a imaginii susține separarea tradițională a studiilor de artă între două idealuri: mistica uniune cu obiectul unic și ocolul sceptic prin contextul social; discursul intuitiv al cunoscătorului și discursul explicativ al profesorului; estetismul și istoricismul; cărarea și cunoașterea. Escarpenul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prima provocare pentru punctele de vedere pitagoreice, iar confreria a încercat să îl păstreze secret. Când secretul a fost dezvăluit, cultul a recurs la violență. Conceptul de irațional a fost ascuns ca o bombă cu ceas în interiorul matematicii grecești. Datorită dualității dintre număr și formă, grecii considerau operațiunea de calculare echivalentă cu cea de măsurare a unei linii. Astfel, un raport dintre două numere nu însemna nimic mai mult decât compararea a două linii de lungimi diferite. Cu toate acestea, pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu a dispărut. În curând, avea să devină temelia celei mai puternice filozofii din istoria apuseană - doctrina aristotelică, ce avea să dăinuiască două milenii. Zero avea să se ciocnească de această doctrină, dar, spre deosebire de numerele iraționale, zero putea fi ignorat. Dualitatea dintre număr și formă a sistemului de numerație grecesc a facilitat acest lucru; la urma urmei, zero nu avea formă și deci nu putea fi număr. Dar nu sistemul lor de numerație a fost cel care a împiedicat acceptarea lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele distinctive dintre diferiții zei, iar religia a căpătat o tentă tot mai mistică. Misticismul a fost clar de origine orientală. Ca multe alte religii estice, hinduismul s-a cufundat în simbolistica dualității. (Firește, această idee se ivea uneori și în Apus, unde era imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și al răului.) La
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și al răului.) La fel ca principiile yin și yang din Orientul Îndepărtat sau ca dualitatea lui Zoroastru între bine și rău din Orientul Apropiat, creația și distrugerea se amestecau între ele în hinduism. Zeul Shiva era și creator, și distrugător al lumii și era reprezentat ținând într-o mână toba creației și în alta flacăra
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reprezinte. (Numărul 10 pare mic astăzi. În ultimii câțiva ani, fizicienii au înțeles că multe dintre variantele concurente ale teoriei stringurilor sunt de fapt, într-un sens, identice. Oamenii de știință înțeleg în prezent că aceste teorii sunt guvernate de dualitate, la fel cum a înțeles și Poncelet că, prin dualitate, liniile se transformă în puncte și punctele, în linii. Ei au ajuns să creadă că există o teorie-monstru care stă dedesubtul tuturor acestor teorii concurente: așa-numita teorie M, care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fizicienii au înțeles că multe dintre variantele concurente ale teoriei stringurilor sunt de fapt, într-un sens, identice. Oamenii de știință înțeleg în prezent că aceste teorii sunt guvernate de dualitate, la fel cum a înțeles și Poncelet că, prin dualitate, liniile se transformă în puncte și punctele, în linii. Ei au ajuns să creadă că există o teorie-monstru care stă dedesubtul tuturor acestor teorii concurente: așa-numita teorie M, care are nevoie de 11 dimensiuni pentru a funcționa, nu de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
exprimată prin trecerea de la înlănțuirea karmică la starea de iluminare: „Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa nu este înlănțuit de faptele [lui]. [...] Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime. Brahman este aducerea ofrandei; Brahman
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înnoire continuă (și imprevizibilă) a manifestărilor. Frica va face însă ca între noi și Unu să se interpună, în locul prezenței pure, mulțimea legăturilor „impure“ dintre părți, în concatenări artificiale și fragmentare, care decupează subiectiv realul din interiorul crizei exprimate prin dualitatea subiect-obiect. Memoria este cea care va prelua „controlul“ viziunii noastre despre Unu și multiplu, prin pervertirea în reprezen tări a sinelui, a lumii și a legăturii cu Unul. Tot prin inter mediul memoriei se vor instaura și continuitatea aparentă la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și dezvoltarea economică. Omul, prezent în toate zonele fertile ale planetei, și-a construit pe lângă instrumente de apărare și vânat, colibe, adăposturi, morminte, marcând încet-încet un nivel de civilizație. Apar credințe autentice și credințe deviate; adevărate și false. Din totdeauna dualitatea spirit-materie l-a însoțit pe om. Dar, neclaritatea ideii de divinitate a creat și suferințe ca cele ale sacrificării de ființe umane în câștigarea atenției zeului protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
s-a precizat însă că activitatea reglatoare a simpaticului toraco-lombar este dublată de aceea a parasimpaticului craniosacrat (fig. 1). În modul acesta s-a ajuns la delimitarea sectoarelor celor două componente ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroni postganglionari. Așa se explică, de altfel, sfera de acțiune mai largă a simpaticului în comparație cu aceea a parasimpaticului. Acțiunea lor periferică se exercită, după cum vom vedea ulterior, prin intermediul unor factori umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea dualității simpatico-parasimpatice și particularităților morfochimice ale transmiterii specifice a dus la clasificarea structurilor vegetative după criteriul funcțional al mediației chimice (Dale, 1933) și la constatarea că sistemul nervos al anatomiștilor diferă de acela al fiziologilor. Pe plan structural s-a precizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]