937 matches
-
așa: deși Jack apăruse și vorbise cu ea mai tot timpul - asta când nu vorbea cu nesuferita aia de Clodagh. Cei mai buni prieteni ai tăi sunt pești, spuse Lisa. —De câte ori trebuie să spun că nu sunt niciodată pești în dubă când urc eu? Uite, ți-am desenat o hartă, spuse Lisa. Trebuie doar să ceri o cutie bento. —O cutie bento? Ai inventat asta? se strâmbă Trix, de frică să nu se facă de râs. —Nu, așa se împachetează sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe stradă În jos. Avea treizeci și șase de ani, mai mult decît sperase să trăiască. Înainte să se prăbușească pe trotuarul presărat cu cioburi Însîngerate, era deja mort. 9 În noaptea aceea, În timp ce Julián se pierdea În Întuneric, o dubă fără număr de Înmatriculare a venit la apelul celui care Îl ucisese pe Miquel. N-am aflat niciodată cum Îl cheamă și cred că nici el nu știa pe cine omorîse. Ca toate războaiele, personale sau la scară mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
transforme România Într-o pușcărie fioroasa, iar pe cei rezistenți să-i reducă la o simplă expresie biologică, demnitatea pentru ei Însemnând un indiciu al excluderii de la viață. Ordinea publică era chemarea la tăcere și obedienta. Cine cartea, suporta consecințele: dubă, cătușele, ochelarii negri, foamea, frigul, tortură. * În condițiile În care, un fost președinte de țară, aflat În funcție, se declară Învins de securitate; când poliția română și restul instituțiilor statului menite să asigure securitatea persoanei și liniștea publică, pe o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
puteam vedea În ce stații ne opream. Spre seară am ajuns la Ploiești, unde am fost garați pe o linie secundară, de pe care nu ne-am mișcat toată noaptea; a doua zi dimineață pe la ora 8 - 9 am simțit că dubă pornește mai departe și după vreo două ore ne-am oprit din nou; eram Într-o gară din București, dar nu În Gară de Nord. Aici am stat toată ziua și toată noaptea În aceleași condiții: zăpușeala, căldura insuportabila, cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noaptea târziu, când toți dormeam cum puteam, rezemați unii de alții, măi simțeam pe câte unii care călcau peste cei de pe podeaua vagonului spre căldarea cu apă, pentru a-și potoli setea. A doua zi, cam tot pe la ora nouă, dubă a luat-o din loc spre Constantă. De data asta nu mai mergea În regim de accelerat, ci de tren personal că pe linia Bârlad Fălciu, oprind prin toate stațiile și toate haltele de pe traseu; pe la ora 3 după-amiază am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de accelerat, ci de tren personal că pe linia Bârlad Fălciu, oprind prin toate stațiile și toate haltele de pe traseu; pe la ora 3 după-amiază am ajuns la Fetești... ...După ce am trecut podul Saligny, am mai mers vreo 10-15 minute și dubă s-a oprit; după câteva momente, am simțit cum este decuplata și cum trenul a plecat. Ne uităm pe fereastră, dar nu vedeam nici o gară; eram În plin câmp, iar În depărtare se zăreau niște dealuri. După câteva minute, se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gară; eram În plin câmp, iar În depărtare se zăreau niște dealuri. După câteva minute, se deschide ușa zăbrelita și ni se ordona să ne Îmbrăcam și să coborâm repede, În ordinea În care suntem strigați de caraliul șef al dubei, de pe o listă (adică o nouă verificare). După ce coborâm din vagon, intrăm direct În „dispozitiv” (adică În cordonul de soldați din trupele de securitate, Înarmați că de obicei până-n dinți). În interiorul cordonului dăm cu ochii de trei indivizi Îmbrăcați În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca să-mi bag nasuprin jur. Niște mobilă veche și frumoasă din mahon paici. Un bulangiu pișăcios oportunist a spart o ușă de sticlă din spate ca să intre În casă, adică o totală pierdere de vreme. O firmă bine organizată co dubă mare ar fi trebuit să le vândă pe toate unui negustor de antichități corupt. Bătrânica se cară să facă ceai și, când vine Înapoi, se zborșește la noi. E prespapierul meu! spune, arătând către un bufet. A dispărut... era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lacrimilor. Își dădu atunci seama că Bell tocmai îi spunea ceva. - Amelia, ești cu noi? Un semn de încuviințare scurt. Pătrunseră pe Strada 88, unde agentul de poliție îl doborâse pe criminal. Amândouă capetele străzii erau blocate de câte o dubă. Bell privi în josul străzii și observă o alee foarte îngustă. - Acolo, indică el. Făcu apoi semn unor colegi să-l urmeze. Erau atât polițiști în uniformă, cât și civili. - Bine, să mergem să-l umflăm, murmură și Sachs. Sper ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea! repetă acesta cu disperare. Ești sigur? - Sunt în siguranță. - Dar Weir... - S-a prefăcut doar că este împușcat. A scăpat și acum, probabil, e pe undeva pe aici. Am chemat o dubă blindată. Își întoarse apoi privirea spre stradă, cercetând împrejurimile. Roland Bell reuși într-un final să ajungă la Grady și se culcă la pământ lângă el, cu spatele la clădirea de vizavi, încercând astfel să-l protejeze. - Nu te mișca, Charles, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Eram de-al lor, dă-mă dracului - dar parcă nu prea - dovadă: Îi vedeam, Îi cântăream... Nu era mare deosebirea Între ei, din grupul de ficiori ardeleni și, să zic, colegii mei de lagăr din Rusia - dintr-un vagon de dubă, dintr-o Închisoare de tranzit, din lagăre de muncă; și Basarabenii noștri, adunați În „Centrul” de la Sighișoara... Aceeași omenire, reprodusă, reprezentată: cu bunii, răii, cu cei curajoși, cu cei fricoși, cu “Înțelepții”, totdeauna gata să se aranjeze cu dușmanul. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deschis un front de război aici și lumea trebuie evacuată. Șoferii fac cozi imense de înjurături acompaniate de claxoane, ca și când s-a dat ordin de evacuare generală. Polițiștii comunitari din intersecțiile mari și-au luat figuri de filosofi pogorâți din dubă-n agora, supraveghind haosul general. Nu am încă de unde să știu dacă, până diseară, Băsescu se va pupa pe obraz cu Tăriceanu sau dacă Geoană va da mâna cu aceștia, așa, în văzul poporului. Sunt însă convins că subiectul „24
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
au fost repartizați În trenul Moscova-București. Ajungând la București se termină șirul lung de suferințe În gulagul sovietic. Sosirea În capital Încheie trista epopee a deportării: “Dimineața În ziua de 10 aprilie am sosit În Gara de Nord, unde ne aștepta o dubă a securității, ce ne-a condus În Calea Rahovei, unde acum 7 ani și 157 zile, ni se răpise libertatea... Momente blestemate și afurisite”. Cartea părintelui Vasile Țepordei (București 1992ă se Încheie cu un scurt articol evocator “Basarabia de azi” un
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul protejat, un habitué al celulei 273, Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un pachet cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a târcolit chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana. Cât a ținut-o așa, a băgat la dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io m-am luat cu vorba ș-aproape că n-am băgat nimic sub nas, da am prins dă veste cu ghiotura dă cum iera Caruso acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am suferit eu acolo șapte ani dă zile. Da! Și tovarășu’ președinte de sfat, și tovarășu’ secretar, până și tovarășu’ șef dă post, Costandache, dă parcă al’cineva m-ar fi legat fedeleș și mi-ar fi făcut vânt în dubă! Al’cineva m-a judecat la căminu’ cultural, nu tovarășu’ președinte și nici tovarășu’ secretar, care acuma își cere iertare dă la mine...?!” “Ei, lasă, treacă-ți mânia...” “Păi, da, sigur! Să-mi vie să cânt și să joc, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ai să te duci singur. Chiar acum. Le spui să nu se mai apuce de gătit nimic. Mai bine să-ți dea să încarci totul în mașină. Da, da. Și, ca să nu fie probleme, iei și papucul de la gospodărie, că duba lui și la tine cred că-ncap o sută de litri de vin, cincizeci de coniac și vreo patruzeci de kilograme de carne. Clar?” “Clar, să trăiți, tovarășu’ prim. Da’ acuma, haideți să vă duc la sediu” “Nu, să nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trebui să veniți la secție. Consemnăm dispariția și tot rahatul ăsta. Pe urmă, sunteți liberi. Motiv de arestare nu ar fi, zău.“ „Dar cum rămâne cu copiii ăștia vola tilizați, dom’ polițist?“ Ofițerul n-a răspuns. M-am urcat în dubă, tăcut. Restul e de domeniul trecutului. Asta a fost una din scenele care m-au marcat profund în primele luni ale șederii mele la Paris. Orașul nu mai era fascinant, ci imprevizibil, derutant. La poliție, am stat până târziu. Când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat înclină capul odată spre umărul stâng, apoi spre cel drept și urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat înclină capul odată spre umărul stâng, apoi spre cel drept și urmărește cu chip confecționat după cerința momentului, duba neagră, până ce dispare în spatele zidului de oameni, îngrămădiți acum pentru mine, numai pentru mine. De un lucru sunt sigur: piticul dinăuntrul meu e mort de-a bineleaă E mort? Acum, zidul tapetat alunecă într-o vale pe două roți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc în așteptarea celui care am fost. ă În curând voi fi dus, totuși, în duba neagră, la cuptor. Mașina va trece grăbită chiar pe străzile copilăriei mele, pe unde am fost fericit atunci când nu cunoșteam abecedarul, știind să citesc numai în privirea mamei și a blândului bunic. Mă vor împinge în cuptorul unde urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
marcate de tufișuri boante. Multe dintre plante aveau agățate Încă etichetele de la magazin. Luminile de la parter erau aprinse, strălucind prin storurile trase, În ciuda faptului că era aproape ora două noaptea. Detectivul Logan McRae stătea așezat pe scaunul de lângă șofer În duba Departamentului de Criminalistică și ofta. Fie că-i plăcea sau nu, acum era ofițerul senior de investigații, lucru care Însemna că trebuia să o anunțe pe mama lui David Reid că fiul ei murise. Totuși, Își adusese cu el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răspunse curpinzând cu privirea zona pustie de la recepție. Deci, care-i planul de atac? Logan Își privi ceasul. Era aproape zece. O oră și jumătate de omorât până când iese Insch din ședință. — Ai chef de-o plimbare? Au luat o dubă de la Criminalistică. Watson conducea bătrânul Vauxhall albastru, În timp ce Logan ocupa locul de lângă ea, privind ploaia de afară. Aveau timp exact cât să traverseze orașul către Podul Donului, unde echipele de căutare Înaintau anevoie prin ploaie și noroi după dovezi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În combinație cu alcool. Deja luase trei În acea dimineață. Ea se mulțumi să nu zică nimic, ridicând doar dintr-o sprânceană. Două minute mai târziu, intrau În parcarea supraetajată din spatele sediului central, Îndreptându-se către zona rezervată mașinilor și dubelor de poliție. Comandanții și cei cu funcții superioare aveau dreptul să folosească parcarea clădirii pentru autoturismele personale, restul fiind nevoiți să se mulțumească cu ce prindeau, de regulă lăsându-și mașinile pe Beach Boulevard, la cinci minute de mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și cu pubelele necooperante. Calmantul pe care Îl luase la prânz Își pierdea efectul, așa că simțea dureri la fiecare mișcare. Scoase bombănind flaconul, luă o pastilă În mână și o Înghiți pe uscat. Într-un final, Își făcu apariția o dubă aproape albă, fără vreo inscripție pe ea, Înaintând cu greutate pe drumul plin de gunoaie și având girofarul pornit. — Era și timpul, la naiba! spuse Watson. Coborâră din mașină și rămaseră În bătaia ploii. În spatele dubei care se apropia, Marea Nordului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]