968 matches
-
gîndească la toate problemele Înainte să se-apuce de droguri. - Da, există o problemă morală, dar mai e și o problemă fizică. Omul ăsta e bolnav. S-a Întors spre o soră și a cerut trei miligrame de morfină. În timp ce duba se hurduca pe drumul de Întoarcere spre secție, am simțit morfina răspîndindu-mi-se prin celule. Stomacul Îmi tremura și-mi chiorăia. CÎnd ți-e foarte rău, o injecție Îți pune Întotdeauna stomacu-n mișcare. Forța mea obișnuită mi-a revenit În toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
spui(scrii)! Rămâne între noi.“ Sunt lucruri care pot fi încredințate tiparului și altele care pot produce catastrofe incalculabile. Cu cuvintele trebuie să ai grijă. - Bă, io știu că a spus că a fost în Germania și dacă avea o dubă lua canapeaua aia! Îi pare rău că n-a luat-o. După aia, ce dacă am zis că vorbește mai dezinhibat cu oamenii care vin la magazin. E un gentleman agreement, știi ce-i aia? O înțelegere între gentlemani. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi. Și mai e încă o mașină, nu pot să sar peste asta: o dubă neagră, urâtă, uriașă. Dar pe asta nu am văzut-o niciodată, i-am auzit doar pe ai mei vorbind despre ea, șoptit, cu spaimă. Se pare că nu se arată decât noaptea târziu și cu ea sunt ridicați diverși oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oameni din oraș (apropo, nu pricep deloc sensul verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care-l depusese. Această apreciere, că numele e nepotrivit, a constituit supremul argument prin care familia noastră a fost inclusă pe lista cu deportați. *** În noaptea următoare, Fanache, însoțit de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știe aici, lângă ea, viu și nevătămat. Seara, fratele meu a luat trenul spre București, orașul viselor sale de mărire, orașul gloriei sale viitoare. *** În noaptea care a urmat după plecarea lui Vlad, și-a făcut iarăși apariția pe stradă duba aceea neagră. A frânat în fața porții noastre. Au coborât doi tipi îmbrăcați în negru și au luat-o pe mama: le-a fost ușor, parcă ar fi ridicat un sac cu frunze uscate, mama era firavă, slăbise de când o încolțiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și m-au legat strâns cu o sfoară pe care o aveau ei, pentru ca să nu văd ce se întâmplă cu mine și unde mă duc. M-au dus la sediul securității din Roman unde m-au ținut câteva ceasuri în duba securității, ca pe la ora 5 după amiază să mă lase într-o celulă a securității din Bacău. În celulă era un miros insuportabil deoarece în aceeași încăpere era și un wc turcesc necurățat. În prealabil mi-au luat ochelarii, m-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se aflau atunci în sala tribunalului nu au putut crede așa ceva. De altfel, metoda aceasta de a-i compromite pe preoți în procesele publice o foloseau aproape de fiecare dată. La scurt timp după terminarea procesului, am fost transportat cu o dubă la închisoarea Jilava de lângă București, unde procurorul mi-a adus la cunoștință după câteva zile condamnarea mea la 20 de ani muncă silnică. Mi s-a părut că era cam prea mult pentru ceea ce făcusem eu, dar eram bucuros că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
m-am pomenit din nou într-o cameră largă de la subsolul securității Uranus, plină cu deținuți aduși de la diferite închisori. După vreo cinci zile fără ca nimeni să mă întrebe ceva, am fost din nou scos afară și transportat cu o dubă într-o rezervă a securității de pe strada Ștefan Furtună (fostă Angelescu), în fostele grajduri ale corpului de gardă ale curții regale, transformate în niște celule mici cu câte două paturi suprapuse, cu geamurile zidite și cu câte un mic beculeț
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eram culcați pe jos unul lângă altul, neavând nici loc suficient ca să stăm culcați pe spate. Când unul, în timpul nopții se întorcea, toți trebuiau să se întoarcă, din lipsă de spațiu. În primăvara anului 1951 am fost transportați cu vagonul dubă la canalul Dunăre - Marea Neagră. Aici am fost despărțiți, cei cu pedepse mai mici la Poarta Albă, cei cu pedepse mai mari la colonia Peninsula. Munca a fost istovitoare, brigadierii erau dintre deținuții de drept comun, mâncarea foarte slabă, iar atunci când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești, curiozității mele față de planul existențial i s-a adăugat și unul, ca să zic așa, de ordin științific sau estetic: mânăstirea! Fusesem mutat de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești, curiozității mele față de planul existențial i s-a adăugat și unul, ca să zic așa, de ordin științific sau estetic: mânăstirea! Fusesem mutat de la Prefectură pentru a fi internat la spitalul de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de „procurori“, Dorin îmi spune un banc din mediul lor universitar. Un bețiv face scandal pe stradă și îl oprește o patrulă de milițieni. „Prezintă buletinul! Unde lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat că lucrează la abator și pe ușă scrie altceva!“ „E chiar ce scrie acolo, nenorocitul, dar când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
te pupe rece, măi, artistule...“ Milițianul gras făcu un semn celor doi soldați care-l însoțeau, ăștia îl apucară iute pe Gabriel de-o aripă și pe fată de păr și nici nu-și dădu seama că ajunsese într-o dubă. „Ești doar un milițian, atâta ești, așa să știi, un MILIȚIAN!!!...“, strigă Gabriel revigorat brusc din letargie. Surpriza fusese cu atât mai mare cu cât nici nu avuseseră timp să vadă de unde se abate furtuna. Mai veniseră pe terasă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de Belmondo cel din A bout de souffle, firește) ; unde nu stă bine e la partea cu sexul. E ciudat de frigid... Bun, am înțeles că totul trece în limbaj, în înjurătură, iar după aia în tandrețe (momentele post-înghețată, în dubă, sunt foarte dulci...), dar între ele nu e nimic. Nu-mi dau seama dacă e o chestie de generație (gen ne enervăm prin bancuri, o punem și p-ormă stăm ca broaștele la vivisecție... poate ni se mai spune un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-am oprit, după cum fusese planificat, să mâncăm și să bem „ceva”. Acest „ceva” s-a prelungit până spre zece seara, când, în sfârșit, ne-am urcat în mașină - o dubă pentru depanare, din acelea folosite de electricieni, cu bănci laterale - și am pornit-o. Acolo, în acea mașină în mers, cufundată în întuneric, am aflat - ghemuit pe un colț de bancă - vestea cea tristă. Cine mi-a spus-o? Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Am izbucnit în plâns și am ținut-o așa o bună bucată de vreme, în ciuda faptului că ceilalți încearcă să mă liniștească. Un plâns exagerat, de om beat, desigur. Și totuși lacrimile pe care le-am vărsat atunci, în acea dubă ce gonea spre București, pe un întuneric fulgerat din când în când de luminile de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vehicolul electoral a devenit deja clișeu. Ca și teza cu cel mai bun ambasador. Dar clișeele exprimă adevăruri. Lui Ionuț Alb, juniorul de 13 ani al Jiului, i s-a făcut rău la stadion, a fost transportat patru ceasuri cu duba de la Petroșani la Timișoara, unde a murit în urma unei hemoragii cerebrale. Elicopterul Aviației Utilitare, ce ar fi putut salva viața copilului, căra patru ștabi la un chef într-un hotel al Regiei Gazului. V-ați plătit factura la gaze? Mama
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
înserează, iar șoferul ministerial a fost operat de cataractă și-l deranjează faza lungă. Nu e sigur că Ionuț trăia dacă era dus cu elicopterul la Timișoara. Însă ar fi avut mai multe șanse decît dacă a fost cărat cu duba mai bine de patru ceasuri prin serpentinele de la Bănița, pe pantele de la Hațeg, prin gropile de la Ilia și de la Lugoj. Plus că, înainte de plecare, șoferul s-a mai învîrtit aiurea o oră prin Petroșani în căutare de benzină, fiindcă ambulanțele
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei apasă pe un buton. Porțile scrâșnesc puternic și se deschid. Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu declar ceea ce-am făcut. Și, după ce ați recunoscut, s-a Încheiat ancheta? Da. Toată treaba asta s-a terminat aproape de Ajunul Crăciunului. Și În Ajunul Crăciunului ne-au legat În cătușe și la ochi, ne-au băgat În dubă și ne-au dus la Securitate la Oradea. Și acolo am stat trei luni de zile, până la sfârșitul lunii martie, când am avut procesul, tot acolo, la Oradea. Cum s-a desfășurat procesul? Procesul a fost simplu de tot... Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oameni morți... Pe lângă asta, știu că la Pitești au murit 30 de studenți În timpul reeducării... Prin urmare, ați stat În Pitești fără să fiți judecați... Da, am stat până la jumătatea lunii aprilie a anului următor, când am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Cluj pentru proces. Și procesul s-a săvârșit În Vinerea Mare a Paștelui anului 1949. Cum a decurs procesul? Procesul a decurs așa cum au decurs toate procesele astea ale comuniștilor. Adică n-ai avut voie să spui nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu mai mult, că trebuia să vină alții În locul nostru... Asta a fost concluzia ce-am tras-o eu dup-aceea, pentru că, după ce-am fost În camera de jos, cu Toldișan, nu peste multă vreme am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Gherla. Acolo l-am cunoscut pe Popa Țanu... Am nimerit În cameră cu Popa Țanu, cu Calciu, cu Cornel Luca... De-ăștia-mi amintesc și-acuma. Poate nu știți, dar Calciu a căzut și el, la Gherla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]