1,272 matches
-
să-i dea adăpost în cetatea lui, în schimbul promisiunii magicienei că îl va ajuta să dobândească urmași : Voi pune capăt lipsei tale de copii,/ Am să te fac zămislești moștenitori :/ Atât de strașnice licori ți-oi pregăti. În Ca frunza dudului din rai, Marian caută să descifreze basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre împăratul lipsit de odrasle, dornic să afle un leac de la un unchiaș dibaci din satul Delfi, care ar putea fi buricul pământului. Această călătorie până în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată încet de baloane colorate, ornamente pregătite pentru nunta Didei cu Ionel (V, p. 687). În Ca frunza dudului din rai, există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior la cerșit de Liana și Viana. Asimilabil destinului, în opinia lui Marian (V, p. 675), infirmul care emite sentințe misterioase despre irepetabilitatea fenomenelor naturale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
greu, mai ales că a venit pe lume și al treilea copil (un băiat). Țin minte că, pentru a-și mai mări veniturile, părinții creșteau viermi de mătase și plecau cu noaptea în cap să adune 95Memoriile refugiului frunze de dud, pentru viermii de mătase, iar noi, copiii, rămâneam singuri și aveam prilejul să facem fel de fel de pozne. Visul părinților mei era să se întoarcă mai aproape de părinții și frații lor din Vaslui și Bacău. Prin 1948-1949 au reușit
FRÂNTURI DIN VIAŢA ZBUCIUMATĂ A UNEI FAMILII DE REFUGIAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Brânduşa Irina Filimon () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1683]
-
Bertrand Russel, Essais sceptiques) AFORISME, MAXIME, PROVERBE, BALADE* Bogat e acel care economisește. Cine nu se mulțămește cu puțin, n-are să aibă mult niciodată. Pământul gras învață pe om leneș. Încetul cu încetul se face oțetul. Cu vremea, și frunzele dudului se prefac în matasă. Ban bun e numai cel muncit. Sanatatea-i bogăția cea mai mare. Cine cruță al altuia, cruță al său. Nu țineți banii acasă. Măsuri de suprafață. Cum se cotește un butoiu. În America sunt case cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Se spune că În această peșteră au trăit și alți nevoitori. Iar la moartea Sf. Gherasim leul i-a săpat groapa cu labele și deasupra mormântului a fost găsit și leul mort. Atât de mult a respectat pe stăpân. Minune. Dudul lui Zaheu La vreo 3 km de Mănăstirea Sf. Gherasim se află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltată este o frumoasă mănăstire cu un singur călugăr. E uimitor ce poți vedea de cum intri pe poartă. Poarta este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Gherasim leul i-a săpat groapa cu labele și deasupra mormântului a fost găsit și leul mort. Atât de mult a respectat pe stăpân. Minune. Dudul lui Zaheu La vreo 3 km de Mănăstirea Sf. Gherasim se află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltată este o frumoasă mănăstire cu un singur călugăr. E uimitor ce poți vedea de cum intri pe poartă. Poarta este Înaltă, de câțiva metri, nu poți vedea nimic În spatele ei. Este Încuiată. Părintele David bate
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu poți vedea nimic În spatele ei. Este Încuiată. Părintele David bate În poartă și În câteva clipe ne deschide o bunătate de om. Ne invită În curte. Ce să vezi!? Mare minune! La vreo 5 m distanță de poartă este Dudul lui Zaheu. Așa Îi spunem noi - dud, dar este un copac ce se cheamă sicomor. Încă mai dau ramuri din tulpina lui milenară, fiindcă-i de pe vremea Domnului Iisus. Sunt ramuri multe și puternice și fac rod. Niște fructe ca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Încuiată. Părintele David bate În poartă și În câteva clipe ne deschide o bunătate de om. Ne invită În curte. Ce să vezi!? Mare minune! La vreo 5 m distanță de poartă este Dudul lui Zaheu. Așa Îi spunem noi - dud, dar este un copac ce se cheamă sicomor. Încă mai dau ramuri din tulpina lui milenară, fiindcă-i de pe vremea Domnului Iisus. Sunt ramuri multe și puternice și fac rod. Niște fructe ca de măr, nu prea mari. Dudul este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi - dud, dar este un copac ce se cheamă sicomor. Încă mai dau ramuri din tulpina lui milenară, fiindcă-i de pe vremea Domnului Iisus. Sunt ramuri multe și puternice și fac rod. Niște fructe ca de măr, nu prea mari. Dudul este putred la mijloc. E ca o scorbură. Și este pusă o icoană care Înfățișează pe Domnul Iisus cu mulțime multă trecând pe cale. Și În calea lor văd un dud cu un om În el. Omul se suise În sicomor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fac rod. Niște fructe ca de măr, nu prea mari. Dudul este putred la mijloc. E ca o scorbură. Și este pusă o icoană care Înfățișează pe Domnul Iisus cu mulțime multă trecând pe cale. Și În calea lor văd un dud cu un om În el. Omul se suise În sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi În urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
aveam Încă de când oprise mașina la poarta mănăstirii. Știu că am coborât la poarta mănăstirii, am Îngenuncheat de 3 ori și-am sărutat pământul dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd și eu nevrednica acel dud cu Zaheu printre ramurile lui. Dar să vă spun o taină a mea: de câte ori auzeam Sfânta Evanghelie cu dudul și Zaheu totdeauna mă rugam să-l pot vedea real, că eu Îl vedea doar În mintea mea, În Închipuire. Doamne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ori și-am sărutat pământul dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd și eu nevrednica acel dud cu Zaheu printre ramurile lui. Dar să vă spun o taină a mea: de câte ori auzeam Sfânta Evanghelie cu dudul și Zaheu totdeauna mă rugam să-l pot vedea real, că eu Îl vedea doar În mintea mea, În Închipuire. Doamne, Doamne, ce bucurie mare că mi s-a Împlinit dorința. Cu lacrimi de bucurie sărutam pământul și-l Îmbrățișam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
al tuturor. Doar urma pașilor a mai rămas, care ne cheamă și azi să venim și să vedem, fiecare cum poate, În Închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat În curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din fructele dudului. Se spune că se pot consuma ca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fericire am intrat În curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din fructele dudului. Se spune că se pot consuma ca aliment. Apoi am vizitat mănăstirea, ne-am Închinat un pic și am cumpărat ceva amintiri, obiecte de cult. Apoi călugărul ne-a invitat În camera de oaspeți, a mai stat de vorbă cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne-a Îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovnicească și ne-a mulțumit de vizită urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu emoții de bucurie mai privim mănăstirea și ne oprim o clipă În fața dudului slăvind pe Dumnezeu, mulțumindu-I pentru toate și rugând să fie cu noi pururi. De acum se Înserase și am venit În Ierusalim la biserica unde eram cazată. Am stat la masă, le-am povestit pe unde nea dus părintele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de altfel, în uric se observă că hotarul se termina la pădurea Lohan), apoi, pârâul lui Dobrotici, care nu poate fi identificat. Nu pot fi identificate nici pâraiele lui Ivan, care curgeau în apropierea localității Miel, apoi dealul și pârâul Dudului, care trebuie puse în legătură cu satul și pârâul Duda. De aici, hotarul mergea către dealul Prutului, pe unde cobora drumul spre movila Răbâia, pe teritoriul satului Râșești, din fostul ținut Fălciu, pe malul Prutului. Apoi, hotarul se îndrepta spre sud, pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgurilor din Moldova, în genere, prevalau asupra celor meșteșugărești. În județul Fălciu, se cultivau: grâu, porumb, secară, orz, ovăz, cânepă, in, cartofi, fasole, mazăre. Arborii din pădurile județului asigurau populației lemne pentru foc și construcții: fagul, carpenul, frasinul, stejarul, teiul, dudul, alunul, cornul, giugastrul, paltinul, răchita sau salcia, ulmul etc; pomii fructiferi erau în număr mare și de diferite soiuri. În județ se folosea piatra pentru construcții, pentru șosele și pentru var. Alte produse erau mătasea, ceara, mierea, păsări, ouă, brânzeturi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
podgoriile din Țara de Jos, ca și la Hârlău în podgoria Cotnarul, dar nicăierea nu ajung la mărime și la dulceață pe acele de Huși”. O atenție deosebită se acorda, începând din deceniul cinci al secolului al XIX-lea, creșterii duzilor și a viermilor de mătase. În 1851, se crease un proiect de fondare a unui institut de creștere a viermilor de mătase în Huși. Se lucra borangicul în două ateliere și covoare. Foarte întinse erau culturile de tutun. Ion Ionescu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
diversitate, cât și ca sărăcire a genofondului biosferei, a biodiversității. E drept, În decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oraș, mi-am petrecut Întreaga copilărie, până În pragul primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații de școlari; sau pe surorile Roșu, fete bătrâne, amabile și surâzătoare, singurele tutungioaice evreice din București, fiice ale unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întreabă ea. „Că-n tren există.“ „Au, bunico - spune nepotul -, dar vorbește mai încet. „Aha - zice bătrâna -, e ca la tren, n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai zburat o dată, însă puțin, numai câțiva metri, dintr-un dud. Cu trenul a mai călătorit. Logic e ca toate analogiile ei să fie legate de tren. În tren nu te leagănă ca-n avion, în tren poți să deschizi fereastra, în tren umblă unul cu reviste de modă, în tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
autopsierea. Deși bolnav de cancer în fază terminală, nu i se făceau decât injecții cu penicilină, fiindcă doctorul nu dispunea de morfină. N-a mai îndurat violența durerilor și și-a dat întâlnire cu moartea. În curtea interioară era un dud de care sta sprijinită o scară. În fiecare an, omul își învăța găinile să doarmă în copac. Seară de seară, găinile urcau fusceii scării până sus, în vârful copacului, așezându-se în rânduri pentru a dormi pe crăci. Când se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina lunii scosese din întuneric întreaga curte. Găinile erau așezate, ca totdeauna, sus, în coroana dudului, și cele albe, mai ales cele albe, povestea ea, străluceau ca un serviciu de porțelan într-o vitrină. Iar sub găini, el atârnând de-o cracă. Spânzuratul era un vecin de-al nostru. De nenumărate ori, mai târziu, când revedeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a fost așezat pe năsălie în cea mai frumoasă odaie din casă. În închipuire am văzut însă dâra neagră-albăstruie din jurul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]