5,962 matches
-
să fie umbrit de către celelalte! Cu Romancierul n-o să-ți iasă. El îți scrie cartea din interior, din povestea ta, și nu ai ce să-i mai faci, doar să îl ucizi. Dacă încerci să îl elimini, cu ajutorul Magistratului, tot edificiul Stațiunii se va prăbuși. Romanul tău crește prin romanul lui. E romanul meu: o silabă nu e-n stare fără mine! Eu îi scriu fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre Roma. Afară se găseau Îngrămădite materiale de construcție, unelte de tâmplărie și scânduri. O parte din absidă fusese Încorporată În zidul noului bastion, În timp ce vechea clopotniță fusese Întărită la bază printr-un contrafort și readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu arc ogival era flancat, pe fațadă, de două ferestruici cruciforme, tipice pentru un stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre asta. Cu toții avem nevoie de lumină, Își zise el. Afară Îl Întâmpină prima sclipire a zorilor. Privi Înapoi. Liniile severe ale bisericii apăreau acum perfect lămurit, le putea recunoaște. Era ceva pervers În zidurile acelea. Ca și când mâinile care transformaseră edificiul de-a lungul veacurilor, lăsându-și fiecare urma sa, ar fi Însemnat pietrele cu stema propriei ticăloșii. Destinul Își lasă amprenta asupra locurilor, ca și asupra vieților oamenilor, se gândi. Și, asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ziduri? — Da, firește. Dar, pentru acestea, e nevoie de un alt registru... — Cine restaurează San Giuda? Și pentru ce? Omul Își scormoni o clipă prin memoria bine rânduită. Apoi Începu, ca și când ar fi citit dintr-o arhivă nevăzută: — Biserica și edificiile anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da, printr-un trimis al senatului Urbei. Călugării de la San Paolo fuori le Mura au făcut o cere În acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era o consecință a impasibilității unui suflet deprins să se confrunte cu fragilitatea vieții omenești. Ori poate că se obișnuise cu prezențele trecătoare prin acel edificiu, iar moartea, la urma urmei, era un fel de plecare, ca atâtea altele. Însă Dante rămase cu bănuiala că și el putea să fi aflat deja, la fel ca baba din piață. — A intrat cineva În chilie? Întrebă el. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna fusese clădită Închizând cu niște ziduri din piatră ecarisată arcada de susținere a unui mare edificiu datând din epoca romană. Undeva deasupra, zidurile, care la origine trebuie că fuseseră impunătoare, apăreau Înjumătățite de o prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții, rămas În picioare și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sunt Însuși sufletul marilor construcții. Poetul privi În jur. Din vechea biserică Santa Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră ceva mai Întunecată. Nu era vorba, pur și simplu, de o variație a culorii rocii, ci de o nișă, un pasaj prin care abia putea Încăpea un om. Se apropie, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâlni pe nimeni, ca o confirmare a stării de părăsire În care se găsea locul. Încă un semn de decadență dacă, În loc de Palatul priorilor, politica se făcea În casele potentaților și În adunări secrete. La ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de acum veștejite, precum arcele triumfale ale vechilor romani. Dinaintea porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de lucru. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și pulbere, dimpreună cu umbrele lor. Dar cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau Întinse pânze din bumbac, În iar micile celule astfel obținute se Înghesuiau rudele, venite să Îi hrănească pe cei dragi. În fundul ultimei săli se deschidea o ușă care dădea către o scară Îngustă. Pe acolo se cobora În subteranele edificiului, Împărțite În două compartimente. Cel dinspre râu, dincolo de peretele de cărămidă din fața lor, la care se ajungea trecând printr-o ușă joasă, era folosit ca Închisoare a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împreună cu suita sa, dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se Îndreptă singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la Roma, lăsase În acest oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să nu Îi observe prezența, În caz că s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și frumusețe sub faldurile largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se opri să bea. Pentru a face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
egipteană, de pitagoreici și, poate, chiar de Învățați din alte neamuri trăitoare Înaintea lor. Considerat sacru, acest număr se regăsește În relația dintre laturile pentagramei - steaua În cinci colțuri, asimilată ideii de perfecțiune - și stă la baza celor mai celebre edificii arhitectonice ale lumii, Începând de la piramide și de la Parthenonul atenian construit de marele Phidias, continuând cu impunătoarele catedrale medievale și ajungând până În zilele noastre, la edificii reprezentative ale modernității. Foarte interesant este Însă faptul că această proporție magică este prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În cinci colțuri, asimilată ideii de perfecțiune - și stă la baza celor mai celebre edificii arhitectonice ale lumii, Începând de la piramide și de la Parthenonul atenian construit de marele Phidias, continuând cu impunătoarele catedrale medievale și ajungând până În zilele noastre, la edificii reprezentative ale modernității. Foarte interesant este Însă faptul că această proporție magică este prezentă și În natură, În distanța dintre frunzele copacilor, În spiralele semințelor de floarea-soarelui și ale ananasului, la conul de brad, la unele petale de flori etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organizări de șantier. Dovadă faptul că stelele, soarele și luna (luminătorul cel mare, de zi, și cel mic, de noapte) nu sunt văzute ca elemente de sine stătătoare ale Universului, ci, mai degrabă, ca pandante cu rol funcțional explicit ale edificiului central: să despartă diurnul de nocturn, să delimiteze unitățile de timp - anotimpuri, ani, zile -, să producă lumina necesară vieții pe noua planetă. Există În versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
azi fără publicitate nimeni nu rezistă. — Înțeleg. — Mă bucur că înțelegeți, și sper să vă fie de învățătură. La vârsta dumneavoastră nu este indicat să fii prea ambițios și să-ți faci iluzii că fără nici un ajutor poți distruge un edificiu ridicat cu ani de sudoare și sânge. - Alex Fawcett deschise cutia sa de havane, scoase una și o aprinse cu tot ceremonialul absurd al celor care se consideră experți în materie. În asemenea clipe, un astfel de ritual îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se desfășurau dezbateri juridice este literalmente o masă de ruine sub care este de temut că toți ocupanții au fost Îngropați de vii. Din relatările martorilor oculari reiese că valurile seismice au fost Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dacă noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai vorbim de Însuși sensul de a fi al spiritului, asemănările sînt prea izbitoare, gîndește-te ce enormitate, cuvîntul „Weltanschauung“ extins la „Weltanschauungsstaat“ care În numele unității de gîndire a Întregului popor sugruma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase și literele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]