1,494 matches
-
în politică, neînțelegerea cu Ierusalimul a fost dureroasă și pentru noi și pentru vodă. Preafericitul Hrisant, simțind că nu i se urmează politica, s-a declarat deplin stăpânitor al metocurilor mânăstirești din Țara Românească. Nu ai aflat de asta de la egumenul ctitoriei Sinaia? Deci mânăstirile și schiturile închinate Ierusalimului și Sinaiului (cred că știi că toate au egumeni greci) ar dori patriarhul să nu dea nici un fel de dare nici Mitropoliei Ungrovlahiei, nici domniei, mai mult, la liturghie preotul să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot așa că se întorsese în ascultarea egumenului de la Dealu, când în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
visterniceasa Maria s-a întors în Moldova, la moșia ei de la Hangu, intră și el în vorbă. Neica Dinu întoarse enervat privirile spre spătar și răspunse: — Care moșie de la Hangu? N-are nici un fel de moșie, e locul mânăstirii și egumenul a făcut jalbă la Neculai Vodă să-și ia satele înapoi. Și o să le capete, pentru că mânăstirea are toate zapisurile de danie pentru sate, tocmai de la ctitor, de la Miron Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de danie pentru sate, tocmai de la ctitor, de la Miron Barnovschi. — Înțelesesem, neică Dinule, că vodă Neculai Mavrocordat vrea să dăruiască mânăstirea Hangu patriarhiei Alexandriei, preafericitul patriarh Samoilă fiind acum în Moldova după danii. Vrând ca Hangu să fie mai bogată, egumenul a dat-o în judecată pe visterniceasa Maria, soața răposatului Ilie, nepotul nostru de văr, ca să-i ia satele Bălțătești și Mânzești. — Am auzit toate astea și noi, doar că mânăstirea are hrisoave pentru sate, că ar fi date de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot înscrisul ctitoriei! Doar visterniceasa Maria Cantacuzina și-a găsit dreptatea. Spune cronicarul că acolo în Moldova, când Mihai Racoviță a venit a doua oară vodă, a judecat în divan pricina visternicesei cu egumenul mânăstirii Hangu, și s-a arătat după adevăr că satele Bălțătești și Mânzești se cuvin visternicesei și nepoatei sale Măriuța, fiica beizadelei Ștefan Brâncoveanu... Cât despre ctitori, ei au stat alături în pomelnicele lăcașurilor pe care le-au înălțat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele mai de jos etaje culinare la cea mai înaltă demnitate ecleziastică. Intrat ca bucătar într-o mare mânăstire, s-a făcut remarcat de către arhimandrit; oare grație talentelor sale deosebite? Istoria nu o spune; oricum, avansă rapid la gradul de egumen 90. Ridicându-se din ce în ce în bunele grații ale superiorului său, se pare că a aflat astfel de existența unei sume considerabile economisite an după an din veniturile mănăstirii. La moartea starețului, deveni posesorul comorii, apoi arhimandrit, apoi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
foarte de curând, două feluri de mănăstiri: 1. cele numite naționale, ale căror venituri se folosesc în interiorul țării; 2. cele numite închinate, ale căror venituri erau trimise în străinătate și așa de bine monopolizate, încât călugării greci își aveau proprii egumeni (economi) acasă. Sumele care ieșeau astfel din Principate și de care era sărăcită anual visteria statului sunt evaluate la mai mult de 15 000 000 de franci. În asentimentul tuturor, se protesta sus și tare împotriva unei spolieri nedrepte, urzite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu care ne-au copleșit fermecătorii săi diaconi. În ce palat princiar vom mai găsi oare vreodată o asemenea ospitalitate! Nu știm ce le rezervă viitorul mănăstirilor; dar nu ne privește că veniturile sunt adunate de stareți sau trimise de egumeni la Moscova, Constantinopol sau Ierusalim; că mănăstirile sunt naționale sau închinate; că statul acaparează administrarea și veniturile bunurilor mănăstirești, iar umila noastră părere nu e nici solicitată, nici precumpănitoare în această privință. Ce-am dori ar fi ca toporul viitorilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
adunară încurcăturile de tot felul. Chestiunea mănăstirilor închinate, prezentată altfel de cabinetele interesate, căpătă importanța unei dificultăți internaționale. Note diplomatice îl invitară pe domnitorul Cuza să nu perturbe stăpânirea proprietarilor. Patriarhii de la Ierusalim și Constantinopol îi îndemnară la rezistență pe egumeni. Aceștia, văzându-se sprijiniți, refuză să-și abandoneze titlurile, reînnoiesc contractele de închiriere fără autorizație, nu vor să cedeze nimic din arendă, delapidează bogățiile sacristiei, vând vasele sfinte, bijuteriile, până și obiectele prețioase provenite din donații pentru întreținerea monumentelor funerare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
obligație clerului și abrogă folosirea limbii grecești, introdusă de fanarioți în mai multe biserici în secolul trecut. Popii greci resping somația; ciocniri regretabile au loc chiar și la picioarele altarelor; poliția se amestecă; intervine forța armată; popii recalcitranți îngroașă rândurile egumenilor și arhimandriților demiși sau închiși sub învinuirea de a fi comis actele criminale citate mai sus. La Turnu-Severin, un marinar debarcat de pe o canonieră austriacă se îmbată și se dedă la acte de violență împotriva locuitorilor; oprit din ordin municipal
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
indiferent de condiția lor socială, erau supuși unui control carantinal timp de 14 zile 22. Presa intră și ea în alertă. Astfel, după ce a publicat dispoziția adresată de mitropolitul Veniamin Costachi Duhovniceștii Dicasterii de a se trimite circulare către episcopi, egumeni și protopopi ca să se facă litanii în biserici pentru mântuirea Rusiei de molima holerei, ziarul "Albina romînească" din Iași făcea cunoscută răspândirea flagelului și în Basarabia, atrăgând atenția publicului cititor "spre a întrebuința cele mai bune mijloace în a se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
chirilic s-a păstrat și însemnarea destoinicului negustor câmpulungean Petre Aninoșanu, care consemna "că-n iulie 1831, foametea se întărise și moartea de holeră se iuțise, de secera mereu". În vechiul pomelnic al Mănăstirii Câmpulung, alcătuit în 1832, din porunca egumenului Filaret Apamias Beldiman, se făcea cunoscut că, în anul 1828, stricîndu-se pacea între Sultan și Curtea Rusiei, fără veste au trecut oștile roșienești și s-a urmat război. Și într-această vreme, pe de-o parte era război, iar pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
scîntee Ce-a perit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două vieți în două inimi, și o singură femee. {EminescuOpIV 364} VIAȚA Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, Incunjură capul și gurița moartă; Ea sboară aproape și tot mai aproape, Și vrea cu amica-i de-odată s-o-ngroape... Deci când se întîmplă s-aud vreun egumen Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii, Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " {EminescuOpIV 367} CALUL TROIAN Și ascultând așa fel de-al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care intra pe mâna lor... De fapt, această risipire însemna că mănăstirea rămânea pustie. Cum niciodată nu-i prea târziu la, 10 septembrie 1724 (7233), Mihai Racoviță voievod se hotărăște să îndrepte lucrurile: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru, egumenului de Danco, să fie volnic... a popri și a lua pomenit de a dzece de pe a sa dreaptă ocină... ce are... la Bucium,... din pîni, din fînețe, din prisăci cu stupi, și din vii și din grădini, din tot locul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că cu sila au făcut-o de au luat banii și ea zapis de vînzari pe vii n-ar fi făcut”. Ei? Îți place? Era de așteptat ca mănăstirea să câștige... Căsiiana călugărița era prea mică în fața divanului și a egumenului mănăstirii Dancu. Asta nu ne împiedecă însă să mergem mai departe cu cercetarea noastră. Și dacă ești curios, am să-ți spun ce scrie un diac la 24 februarie 1777. -Să auzim! Un zapis de la Părla jidoavca a lui Marcul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acea zi este Costachie și Axinia, nevasta lui, care vând lui Duca vodă cincizeci de prăjini de vie. Ai remarcat cred că toate aceste vii se găseau în Dealul Cetățuii? Nici nu încape îndoială, dar uite ce spune sfinția sa Misail, egumenul mănăstirii Bârnova, la 9 iulie 1666 (7174): „Scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru cum am făcut noi, de a noastră bunăvoie, tocmală cu măriia sa domnu nostru Duca vodă și schimbu cu nește vii ce am avut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
valea Ierimiei”. Măi, măi! Nici usturoi n-a mâncat vodă, nici gura nu-i pute! Uite că așa deodată le-a venit călugărilor de la Bârnova chef să facă schimb de vii cu vodă! Asta s-o creadă doar sfinția sa Misail egumenul. Tot slujitorii domnești știu adevărul... Apoi Duca vodă, dacă nu era mazilit în 1666, cumpăra toate viile din dealul Cetățuii. Nu-i duce grija, dragule. Își scoate pârleala îndată ce revine la domnie. În anul următor revenirii la tronul Moldovei, cumpără
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în clipa asta o să mă ai pe conștiință, dragă ieșene. Hopa! Da’ amarnic mai ești, vere. Ia să auzim ce te frământă? După multă dihonie, încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și a lui Miron Barnovschi Moghila voievod, preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă încă mai purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din vremea lui Radu Mihnea voievod și a lui Miron Barnovschi Moghila voievod, preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă încă mai purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului,... de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetîi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului,... de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetîi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acum pînă în veci, nice să mai pîrîm noi pre dînșii nici ei pre noi, ce ne-au dat noaă parte den bucatele sfintei mănăstiri să hie dat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au dat noaă parte den bucatele sfintei mănăstiri să hie dat în veci, iar ce e pre mîna lor să le hie în veci”. De unde se deduce că niciodată nu-i prea târziu să-ți mărturisești păcatele... Avea dreptate Theodosie egumenul Hlincei să dea la pace, fiindcă pe lângă cele 60 de fălci de vie au primit și sate, și moșii, și pădure și poslușnici... Acum, înainte de a muri prin inaniție, spune-mi de ce conducta din olane descoperită de tine se oprea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu „Mutu” în discursul tău, vere? Auzi dumneata! Să dai 7 pogoane și jumătate de vie la Miroslava Iașilor pe 5 pogoane tocmai la Odobești. Da’ cine știe? Poate „preosfințitul mitropolit... Iacov” o fi având glas de sirenă și bietul egumen de Putna n-a priceput cum și-a făcut drum tocmai la „Dracu-n praznic” doar pentru 5 pogoane de vie! Așa se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în mână
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere. Cu vânzări și cumpărări de vii, aici la Miroslava s-au mișcat de la un stăpân la altul vre 19 fălci și 192 de pogoane de vie. Însă, cum se vede, aici sunt vii cât cuprinzi cu privirea. De altfel, egumenii de la Galata au primit cele mai multe dezlegări pentru a lua viile de la cei ce le lăsau în paragină și a le da celor care voiau să le lucreze. Ascultă doar o asemenea poruncă dată la 14 aprilie 1687(7195) de Constantin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
viile de la cei ce le lăsau în paragină și a le da celor care voiau să le lucreze. Ascultă doar o asemenea poruncă dată la 14 aprilie 1687(7195) de Constantin Cantemir voievod: „Dat-am carte domniia mele rugătoriului nostru egumenului de la svînta mănăstire de la Galata, ca să fie volnic cu carte domniia mele a da știre tutror oamenilor carii au vii pre locul... Gălății, în Miroslava, carii au fugit și carii n-au fugit ș-au pustiit viile încă din dzilele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]