964 matches
-
Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț. Cosovei tinde să se îndepărteze de colegii săi Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
dicționar personal, à la Montaigne, curprinde volumele Barbadrac, Codicille și Apostille. Suită cu accente autobiografice, scrisă de cel care ne-a impresionat și convins, timp de decenii, cu rigoarea clasificărilor și taxinomiilor din Figuri, ea dezvăluie un Genette pe alocuri elegiac, adeseori ironic și autorionic, fin observator al comediei umane, care îl amuză și interesează în egală măsură, Genette care acum, se ia, în primul rînd, pe sine ca obiect și subiect al acestui vast ansamblu „mai personal”. Recentul volum se
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
ani în urmă, naratologic, pe autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului o gamă largă de tonalități, mergînd de la elegiac, tandru, ludic la ironic, nonșalant sarcastic, trecînd prin grav, macabru și melancolic. Despărțindu-se de formula dicționarului personal, Genette adoptă pentru volumul Epilogue o formă de organizare diferită, un pic ermetică și anume o scriitură fragmentară în care fiecare fragment
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa lirismului contemporan, nimfa exasperată și crudelă, Nina Cassian; inima tăiată în săbii felurite a elegiacului bașbuzuc și mareșaloid Eugen Jebeleanu (năuc ideologic al istoriei contemporane). Cercul nu se închide aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
cu teroarea stalinistă a orei. Veștile primite de la rudele rămase în România nu sunt deloc încurajatoare, teroarea anilor ’50 conferindu-le un aer de tragedie, și abia prin 1966 se poate nota o anumită destindere. Se adaugă acestor ecouri nota elegiacă a anilor târzii de bătrânețe, dispariția a neumărați prieteni, moartea unei lumi a trecutului. Autorul cărții despre înregistrează și reperele mai însemnate ale vieții acestuia din ultimii ani, intrarea în Academia Franceză în 1968 (după ce fusese respinsă o tentativă din
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
particular, al leagănului familial, la cel general, al întregului patrimoniu național, al tuturor zărilor patriei în trecutul și prezentul lor". Pentru Pompiliu Constantinescu, "Talentul d-lui Pillat se hrănește organic din brazda națională; ca esență, se reduce însă la interiorizarea elegiacă a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică unui intelectual rasat. În Minunile care dispar sunt evocate berăriile de provincie, cu pâlniile radiofonice, de unde emană un repertoriu elegiac, dansant sau lăutăresc. Subiectele sunt inepuizabile, numai rostul să li se distingă: școală, bacalaureat, Universitate, Academie, Justiție, edituri, studenți, milionari, "șomeri bine educați", "revoluționari și răzvrătiți", "martiri", feminism, "amor și finanțe", "bunele moravuri", "formele fiscale", "problema invalizilor de război", "marxism
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
blândă față, / Își pleacă fruntea asupra mea. // Ea atunci lira îmi încordează / Și îmi rezice c-un glas ușor, / Povestiri multe ce-nminunează / Bravilor care nu mai viază, / Ce zac în ticnă în groapa lor." În poezia "originală" e melancolic și elegiac, naiv și prozaic, chiar mai jos de sursele preromantice Young, Légouve, Gessner, Derjavin, Jukovski. G. Călinescu găsește unele "figuri și colori" în poezia lui Negruzzi. Poemul Aprodul Purice, subintitulat "anecdot istoric" nu-i decât o cronică versificată cu puține imagini
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
transpus cu curaj în melodii, armonii și ritmuri. Muzica sa, mereu imprevizibilă, poartă marca unui imens talent, de la bijuteriile pentru pian solo la capodoperele muzicii corale (precum vertiginosul și energicul Dar de nuntă), de la zglobiul Cvartet de coarde și elegiacele cântece pe versuri de Eminescu, la monumentalul și fascinantul Concert pentru pian și orchestră. Am avut posibilitatea de a-i programa și cânta Cvintetul pentru suflători, lucrare care a zăcut în sertar ani de-a rândul. Și asta, prin bunătatea
Radu Paladi ? o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
Iulian Bol Versurile lui Eugeniu Nistor din această antologie cu titlu sugestiv, Prolegomenele inimii (Editura Dacia XXI, 2011), au, dincolo de timbrul elegiac și de postura lor ușor confesivă, o ținută interogativă limpede. Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul că acestea se situează în descendența liricii blagiene, dar și a poeziei cerchiste sau
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
a paradisului, când pierdut, când regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria e, deopotrivă, un timp și un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni ca într-o geografie simbolică fabuloasă, angajat cu fervoare elegiacă în exigențele autoscopiei, poetul captează, în versurile sale austere, melancolice, înfiorate de apropierea tainei, zvonurile esențelor și spontaneitatea diurnului, a cotidianului concret. Toate acestea, redate în notații ce caută să surprindă, dincolo de conturul aparențelor, aromele metafizice ale lucrurilor, aureola nevăzutului
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
trăiri condensate în labirintul memoriei sau metafora căutării obârșiilor în palimpsestul unei realități ce-și trădează mai mereu condiția, glisând înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și rostire.
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
toată lumea nici o suflare / Ca voi nu gustă multe plăceri (...) // Și drept aceea a tânguire / Fac să răsune fluierul meu, / Lăsând și turma în năpustire, / Vărsând și lacrimi din ochi mereu". Această predispoziție lacrimogenă e mai ales de inspirație (pre) romantică, elegiacă, eventual de la credința mai generală, ajunsă până azi, potrivit căreia adâncimea se află mai degrabă în solemnitate și tristețe decât în bucurie și relaxare. Cu Înserare și Rugăciune (a doua apărută postum), Cârlova inaugurează la noi romantismul de sugestie lamartiniană
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te apucă regretul că nu ai prins vremea aceea. În fond, marile cărți îți trezesc pofta de trăi în epoca pe care o
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
această lume a dispărut liantul esențial, propria mamă. Stăpân peste un ținut pustiu, cu frumusețea lui intangibilă, fiul se simte abandonat, pentru că orice fiu căruia îi moare mama, la orice vârstă s-ar afla, rămâne pentru totdeauna un orfan. Tonul elegiac al filmului se însoțește cu o armonie extraordinară a peisajului, iar un merit deosebit îi revine cameramanului Aleksei Fyodorov. Imaginile au ceva din difuzul unor acuarele, regizorul și cameramanul lui au folosit lentile speciale, sticlă pătată, efecte speculare, jocuri de
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cincisprezece ani. Cum este posibil ca un om care dă sentimentul că trăiește 24 de ore din 24 în umor și bună dispoziție să scrie o poezie elevată ( intertextualitatea este unul dintre procedeele preferate ale autorului) cu accente religioase și elegiace? Lucrurile nu sînt chiar atît de surprinzătoare cum ar putea ele părea la prima vedere. Molière, însuși a mărturisit, la un moment dat, că visul vieții sale a fost acela de a deveni un mare tragedian. Iar un regizor de
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
totală, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum arhetipul, Cioran rămîne, cum singur se definește, «un Iov anemiat de scepticism», un avorton elegiac, adică sentimental, în sensul schillerian al cuvîntului”. O carte splendidă a unui autor căruia nimic din ce-i cioranian nu-i e indiferent.
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
a tale rază/ N’ar putea măcar să crează/ Că vreodată ne-am iubit.” (Pasăre cu pene albastre). Ritmurile populare consună cu o filosofie de aceeași sorginte, care spune să te ferești de prea multă fericire. Însă, dovadă stând toate stanțele elegiace care alcătuiesc, în bună parte, volumul, nici măcar prudența nu ajută...
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
au putut da vreun răspuns. Dar, vorba inspiratului traducător, "toleranța la enigmă salvează poezia". Și este, într-adevăr, multă poezie în această carte liberă de convenții, explodând la fiecare pagină ca un foc de artificii, dar și frumos melancolică, fundamental elegiacă.
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sînt gata să urlu". Colajul și intertextualitatea comprimă în versurile lui Virgil Mazilescu "citate virtuale", muniție lirică aparent inofensivă, care detonează însă cînd nici nu te aștepți în timpanul amintirilor culturale asumate elegiac. Este uimitor cum o producție lirică atît de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
fie a unei "măști de plastic" sau de cauciuc, - surogate, într-un fel, ale altor văluri, ce făceau invizibil prin mituri pe un câte un mare erou. "Terorismul" despre care vorbește titlul cărții e, mai tot, aici: expresie în fond elegiacă a eroismului imposibil, coborât la măsura modestă și banală a imaginilor de benzi desenate sau de internet, care fac și ele parte, nu-i așa, din "rețea"... ( Imaginea "rețelei" e și ea însoțită de un fel de ironie elegiacă, trimițând
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]