994 matches
-
promisiune, Constantin Vica, elev În primă clasa de liceu, membru al Cenaclului ,,Nichita Stănescu” din Ploiești, câștigătorul Marelui Premiu pentru Poezie ,,Alexandru-Mălin Tăcu” (și al sumei de 800.000 de lei), Între timp autor al unui volum de versuri, comentat elogios de critică. Urmează copilul-poet din Piatră Neamț, Dan Sava, tânăra prozatoare Roxana Novacovski, tot din Piatră Neamț, apoi cei distinși cu premii și mențiuni de către revista ,,Cronică”, Asociația Scriitorilor din Iași”. „Cu puțin timp În urmă, la Societatea „Junimea” din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reprezintă una dintre trăsăturile de bază, el trebuie să devină un fapt de conștiință care are la bază aspirația spre tipul de viață urban, ceea ce desigur nu se poate realiza prin literatura pășunistă și cu atît mai puțin prin comentariile elogioase ale criticilor în legătură cu cultura oamenilor necultivați și inculți. Mai mult, în unele zone din Europa civilizată există, în perioada contemporană, unele tendințe de a valorifica în literatură elemente locale, mai ales elemente lingvistice (dialectale), ceea ce ar putea duce la ideea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
inițiativa, Gibson și autorii cyberpunk au preluat ideea, începîndu-și propriile explorări ale noii lumi a viitorului pe care o explorase și teoreticianul francez. 4 Mondo 2000, numărul 7 (1990): 56. Fanii literaturii SF și ai literaturii postmoderne au fost la fel de elogioși. Vezi articolul lui Mc Caffery, 1991. În plus, ziarele literare și culturale, revistele și presa electronică au prezentat numeroase articole laudative asupra lui Gibson și a literaturii cyberpunk în ultimii ani. 5 Aceasta a fost într-adevăr recomandarea mea în ce privește
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este prefațată de Valentin Silvestru. Autorul a numeroase cărți despre teatru, printre care „Teatrul românesc contemporan" din 1975, pentru care a primit Premiul Academiei, omul de teatru care a onorat un sfert de veac Vasluiul Festivalului Umorului, face o prezentare elogioasă autorului acestei cărți: „Teodor Pracsiu... e un critic teatral avizat. Are spiritul cumpănit al intelectualului ce judecă în liniște și responsabil. Ca participant la viața teatrală, îmbogățit mereu cu lecturi întinse și favorizat de intuiții estetice ce-i nutresc diagnozele
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
apoi, prin remarcabilele sale studii critice legate de dramaturgia prezentată pe scenele teatrale românești situându-se astfel în elita criticii românești de specialitate. Cele cinci cărți care abordează această temă sunt adevărate tratate în domeniu incluzând propria-i viziune apreciată elogios de unul din marii noștri literați, Valentin Silvestru, el însuși o mare personalitate a Vasluiului. Această performanță avea să o obțină după ani îndelungați de jurnalistică practicată la unul din cotidianele Vasluiului, ziarul „Vremea nouă”, apoi „Adevărul literar” unde a
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
specialist în domeniu, cu competențe deosebite în selectarea lucrărilor, ca membru în juriu. O prezență activă impresionantă la toate evenimentele artistice vasluiene, străduindu-se să dezvăluie, că și în provincie se desfășoară o activitate culturală și artistică, ce trebuie notată elogios, demonstrând că există un spirit provincial viguros în cultura și spiritualitatea noastră. Este un bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispun, oricât de amărât ai fi. Discursurile lui, cele mai bune discursuri pe care le-
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Sorbona. În amfiteatrul cel mare al Universității, rectorul Paul Appell a prezidat solemnitatea. Aula Universității era arhiplină. Studenții români erau toți. Mulți studenți francezi și public. Importante personalități din viața politică și culturală a Franței, la locuri de onoare. După elogioasa prezentare făcută de rectorul Appell, a vorbit Take Ionescu despre țara românească, pe care o iubea cu atîta foc, și despre pactul Micei Antante, pe care-l crease cu Cehoslovacia și Iugoslavia ca un instrument de pace în orientul Europei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că o expoziție a României în străinătate nu poate conține numai satul românesc. Avea nevoie de oficiul național de turism și mi-a cerut concursul, pe care l-a avut, total. Poate prea total, căci presa străină a publicat articole elogioase despre pavilionul României care, datorită O. N. T-ului, a reușit să prezinte cu succes o țară demnă de a fi vizitată, iar frumusețea locurilor de vînătoare și varietatea vînatului erau o revelație pentru lumea vînătorilor. Acest succes al Oficiului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
deplasat la Palatul Prezidențial, unde a fost găzduit. La sosire, o companie a dat onorul. Șeful Casei civile a Președinției Republicii și aghiotantul președintelui l-au condus în apartamentele ce-i fuseseră rezervate. Gazeta „Polska”, oficiosul guvernului polon, publica informații elogioase despre Mihai: că i se dă o educație deosebită etc. și sublinia importanța vizitei sale pentru aprofundarea relațiilor polono-române, precum și sentimentele de prețuire ale națiunii polone pentru această vizită. La ora 11, Mihai a făcut o vizită Președintelui Republicii Polone
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Toată lumea e prezentă”, cu excepția Reginei Maria, care era ori foarte bolnavă, ori nemulțumită pentru modul cum fusese sărbătorită la împlinirea vârstei de 60 de ani. Era prezentă și sora lui Carol, Elisabeta. „Prezentă și Duduia în tribună”. Presa publică articole elogioase despre Mihai, subliniind însemnătatea evenimentului. „Noul sublocotenent al armatei române și adjutant regal onorific apare, odată cu împlinirea vârstei de 16 ani, ca un fermecător simbol de tinerețe și nobilă făgăduință creatoare, pentru destinele mereu înnoitoare ale poporului român.” „Înaintarea la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
vânătoarea de potârnichi în regiunea Chișineu-Criș. Este de presupus că Mihai nu a mers la vânătoare, ci la școală. Miercuri, 27 octombrie. Cotidianul britanic „Leicester” a publicat, cu prilejul aniversării nașterii lui Carol și a lui Mihai, un lung și elogios articol despre suveranul României și Augustul său fiu. Marți, 2 noiembrie. La ora 1255, Carol și Mihai au sosit în Capitală venind cu automobilul de la Sinaia. La ora 13, Mihai și membrii guvernului au participat la un dejun de gală
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
protest neviolent, dar semnificativ și greu de tolerat, ce a constituit, dacă vrem, modul lor de rezistență specific. În ceea ce mă privește, cunoscând îndeaproape experiență nefastă a unui coetaneu (este vorba de Ion Ruset, un poet de mare talent, apreciat elogios, printre alții de Ana Blandiana, Ion Roșu sau Mircea Ciobanu), care, așteptând înfrigurat mai bine de un deceniu, rezultatele concursului de debut la Editura Eminescu, și trezindu-se pe piață într-un volum de debut colectiv, cu un grupaj complet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Colegiul "Mihai Eminescu") și în revista "Ateneu". Tot un fel de debut au fost și vreo două-trei apariții în revista "Amfiteatru" al cărei departament de poezie era în răspunderea Constanței Buzea, dar și aceea din "Familia" cu o prezentare foarte elogioasă a Anei Blandiana. Sunt "nouăzecist" pentru că începuturile mele literare au legătură și cu cenaclul Universitas al lui Mircea Martin și cu întâlnirile literare organizate prin țară de Laurențiu Ulici. Sunt însă și elemente care mă despart de nouăzecism. Oricum, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1927, editor și redactor profesor Filaret Doboș, director administrativ, avocat Vasile Ungureanu. Apare lunar, redacția și administrația Cernăuți, str. Mircea Vodă 10, etajul III, realizată la Institutul de arte grafice și editură „Glasul Bucovinei”, strada I. Flondor nr.33. Este elogios prezentată în ziarul „Glasul Bucovinei” din 18 martie 1927. „Am numit-o Progresul pentru că voim să popularizăm în masele poporului nostru ideile sănătoase, dătătoare de viață mai bună, câștigată prin muncă luminată” - spune redacția în Cuvântul de început, explicânduse: „Ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este importantăprin echilibrul interpretărilor sale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vezi: Huntington Cairns, The Bollingen Adventure - A Toast to J.D.B. and V.G., Princeton University Press, 1969, și William Mac Guire, Bollingen. An Adventure in Collecting the Past, Princeton University Press, 1982. 3. Atât Tucci, cât și Pettazzoni au scris recenzii elogioase la cartea lui Wikander, Feuerpriester im Kleinasien und Iran, recenzii care, alături de cele ale lui R.N. Frye sau Jean de Menasce, au intrat în dosarul „apărării” folosit de Wikander în memoriul scris cu ocazia respingerii candidaturii sale lacatedra de istoria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
țară și perioada de detenție, a fost angajat la Arhivele Statului și apoi, ca cercetător, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Vezi mai ales Virgil Ciocâltan, „Obituary”, în SAO IX (1977), pp. 170-172. În 1938, Eliade scria în aceiași termeni elogioși despre excelența cercetătorului Decei și a studiilor sale, indispensabile pentru istoriografia românească - cf. „Orientul viu”, Cuvântul XV (1938), 14 aprilie, republicat în Lucrurile de taină, Editura Eminescu, București, 1996. În 1951, Decei îl invită pe Eliade să participe la Congresul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este împrejurarea, narată de autor, prin care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei recenzii elogioase, semnată de el, la romanul lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași. Profitînd de neștiința responsabilului "politic", va strecura această cronică, culmea, la insistențele acestuia, știind foarte bine că, de fapt, romanul era scris de Mihai Fărcășanu, fruntaș liberal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiecare dată când apăreau, stârneau imense scandaluri politice și o mare afluență de lectori din diverse straturi, după... „unii” și-au „adus aminte” că fusesem și membru supleant c.c., și că proferasem, Înainte de demisia mea de la Paris, câteva fraze elogioase despre Ceaușescu - despre „primul” Ceaușescu, cel de până la „Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un consens privind originea, nu pur romană, ci daco-romană a poporului român. Românilor a Început să nu le mai fie rușine de daci. Le-au descoperit tot felul de calități: noblețea caracterului, curajul, spiritul de sacrificiu... Se citează Îndeosebi aprecierea elogioasă a lui Herodot despre geți: „cei mai viteji și mai drepți dintre traci“ (propoziție scoasă Însă din context; Herodot sublinia, de fapt, alteritatea geților În raport cu grecii, o anume notă de primitivism a acestora și caracterul mai mult pasional decât rațional
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât). Nemulțumirea mea cea mai mare e, că nu se pomenește nimic de „Prietenii Culturii” , ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși dascăli
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care mi-a adus berea se așază la masă și începe să-mi vorbească elogios despre Hagi. Eu îi răspund cu superlative la adresa lui Figo, care poate deveni, în opinia mea, jucătorul campionatului. Antonio, așa s-a recomandat, mă ascultă cu atenție, măgulit de vorbele mele, dar păstrând în privire o undă de îndoială. „Cum credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă aduce pe calea cea bună”, să scriu adică „cel puțin” vreo două-trei rânduri în Scânteia, cum o făceau unii distinși scriitori ce, efectiv, nu aveau nevoie de aceasta, să citez numele dictatorului sau să apar alături de ei în antologiile elogioase de ziua „lui”. Sau... să dispar definitiv în spațiul occidental, iar vizele care mi se dădeau de călătorie se explică astfel în primul rând - nu eram singurul dintre personalitățile artistice ce primea astfel de vize de călătorie, chiar și pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să arunc la coș cronicile lui Carandino. Câteva luni R.L. nu a avut un cronicar stabil de teatru și mi-am rugat prietenii să colaboreze la această rubrică, Matei Călinescu, Țepeneag etc. De altfel, atunci au apărut și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu îndrăznesc să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un ecou de simpatie ori un telefon amical, îmi amintește de ceva. Am văzut deja, în altă parte și în alte vremuri, această pândă pudică și patetică, această privire de copil pedepsit căutând iertarea în ochii celor mari, dar unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]