1,400 matches
-
stabilite de conștiință între realități, iar toată acestă filieră de prelucrare a realității în conținuturile lingvistice face ca distincțiile realizate de limbă să nu coincidă în mod necesar cu distincțiile obiective, în sensul că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Dacă realitatea este pentru om o asumare a lumii obiective intermediate de gîndire, atunci cosmosul, lumea obiectivă, devine antropocosmos, lumea cunoscută de om cu participarea proprie la această cunoaștere. În mod evident, lumea cunoscută și participarea la cunoaștere se particularizează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau despre anumite stări de lucruri, iar referenții cuvintelor sînt de cele mai multe ori de natură materială, deși imaginea lor în conștiință reprezintă o formă a idealității și, chiar în cazul unor lumi imaginate, acest criteriu al realității nu se poate eluda. Din acest motiv, orice analiză a sensului este în mod fatal legată de realitate, ceea ce conduce la observarea determinărilor materiale ale limbii, chiar dacă nu s-ar ține cont de latura fizică a limbii și a consemnării ei. Concepția praxematică, manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie de elipsă, prin condensarea formală realizată nu prin omisiunea de elemente, ci prin selectarea strategică a secvențelor importante, dar tratate ca și cum ar fi secundare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al doilea caz, subiectul devenit obiect fiind transformat din agent în pacient. Din perspectiva teoriei lui G. Guillaume, reificare este un corelativ pentru esențializare a sensului, acești doi termeni fiind raportabili la activitatea intelectuală prin care dinamismul producerii sensului este eludat în favoarea unei înțelegeri imanentiste. Cînd atenția se reorientează de la procesele prin care se actualizează sensul pentru a-și produce efectul, gîndirea care se gîndește pe sine a sensului produs, fenomenul este considerat ca fiind inerent cuvintelor înseși. Aceasta se produce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Însoțită de o transformare de energie liberă În energie legată sau, cum se spune curent, „consum de energie” (În inginerie se Înțelege că această formulare are la bază o economie de cuvinte, este un consum de energie liberă, altfel am eluda legea conservării energiei). De asemenea, un alt argument este că În urma unei operații de amputare a unui organ din organismul uman, un picior, o mână, un deget etc., pacientul spune că simte Încă dureri În zona respectivă. Aceasta se Întâmplă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a torturii (reeducarea de la Pitești, descrisă în mecanismele cele mai obscure, cu finețe extremă) și revelează componentele comportamentale și de mentalitate ale rezistenței înăuntrul și în afara Gulagului. Rezultatul este, până la urmă, o sinteză a eticii detenției, chiar dacă esteticul nu este eludat. Sunt, astfel, cercetate sub toate aspectele paginile unor cărți care oricând pot rezista unui examen literar critic - Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, Evadare tăcută de Lena Constante, Gherla de Paul Goma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
cârdășii dezonorante cu foști ștabi de partid vopsiți peste noapte în democrați, fie că a înființat partide ce au pierit fără urmă din cauza lăcomiei și a egoismului său nemăsurat, responsabilitatea sa pentru deriva de azi a Basarabiei nu poate fi eludată, chiar dacă el însuși nu pare deloc dispus să-și recunoască rușinoasa contribuție la năruirea unei speranțe. Intelectualii basarabeni ai acestui deceniu au scris parcă cu degetul pe aburul unei sticle - foarte puține dintre proiectele lor, atunci când au căpătat ceva coerență
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pe atât de adevărată, care a fost vehiculată destul de des în presa din ultimul timp. În presa care are în vizor problemele satului, adică a majorității populației de la noi, și nu cea care bagatelizează în mod nerușinat subiectul atunci când nu eludează complet „drama lui moș Ion în perioada de tranziție”. Îmbinarea de cuvinte „întuneric, frig, sărăcie” are o tălmăcire ușoară. Pentru a evita eventualele erori și exagerări, e recomandabil să urmărim doar șirul ei sinonimic. Așadar: întârzieri de luni de zile
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de citire a elipsei centrale în Le voyeur de Robbe-Grillet. Cum să devenim conștienți de aceste elipse, care aparent pot să fie atît de importante că merită să le căutăm? Pentru început, atenția ne este cîteodată direcționată către un eveniment eludat din cauza retroversiei. Nu este mereu posibil să localizăm o elipsă exact în fabulă. Știm că ceva se va fi întîmplat, și cîteodată știm cu aproximație unde, dar de obicei este dificil să indicăm locația exactă. Cîteodată, totuși, elipsa este indicată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
psiholog și observator atent al naturii umane cu care a fost înzestrat romancierul. Popa Furtună, personaj așezat în planul secund al acțiunii, este un astfel de erou a cărui complexitate scapă ușor cititorului la o primă lectură. Avem tendința să eludăm însemnătatea sa de prim ordin în țesătura relațională a scrierii, deși toate notațiile naratoriale care îl vizează o indică 103. Busuioc tatăl și Iorgovan fiul sunt, în egală măsură, conduși, manipulați în deciziile lor majore de sfaturile părintelui Ioan din
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de neînțeles, ușurința cu care părintele Furtună dispune de canoanele bisericești după bunul său plac. Autoritatea și puterea pe care i le dă statutul său sunt folosite preferențial. Dacă e ascultat și urmat, face daruri, dacă nu, pedepsește exemplar. El eludează legile divine și atunci când e vorba de sine însuși. Pasiunea sa, vânătoarea, este una dintre practicile de la care preotul "este oprit și aspru osândit"105. Mai bun cunoscător pare scriitorul care notează, din nou, atent la astfel de detalii: Dac-
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și declanșarea unei analize politico-culturale. Spațiul politico-cultural este dominat și revendicat de rigorile logicii tradiționale și de dinamică/arterele modernității democratice, cu toate contradicțiile resimțite dinspre clarificările utile, cu privire la conceptele de autonomie, de libertate sau rațiune. Fluxul vremii nu putea eludă pendulările sesizate în situațiile de interferare a societății domestice cu aceea politică, apreciate ca expresie a unui anumit reglaj neutralizant al diferenței, cu repercusiuni declarate în primele proiecte culturale de poziționare vizavi de problematica alterității. Atent controlat de perspectivă documentata
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
mult sau mai puțin relevant și eficient, pentru promovarea intereselor unui grup"48. Dincolo de faptul că această caracteristică implică o întreagă discuție epistemologică relativă la relația dintre ideologie și standardele de obiectivitate și adevăr specifice cunoașterii 49, nu pot fi eludate amendamentele de ordin moral pe care le atrage o astfel de caracterizare a conceptului: "Acest lucru nu înseamnă că rasiștii, de exemplu, nu pot avea credințe "false" despre negri (...). Nu înseamnă nici că feminismul nu poate avea credințe "adevărate" despre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
redusă la jargon tehnic despre mijloace, discuțiile despre scopuri fiind tărâmul propagandei. Dezbaterea obiectivelor societății a fost ocultată de industrializarea rațiunii, de faptul că aceasta a devenit slujitoarea dominării tehnice"151. Devenind dominată de viața socială, știința nu mai poate eluda, astfel, caracterul său ideologic. Dimpotrivă, ea servește acum unui anumit interes, pe care cadrul societal al comunității contemporane îl dictează. Orientată să atingă anumite scopuri, ea nu mai poate face recurs la obiectivitate și neutralitate. Unul dintre cei mai renumiți
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susține că epistemologia din Logica cercetării se constituie într-un fundament pentru teoria sa socio-politică, dezvoltată în Mizeria istoricismului și Societatea deschisă și dușmanii ei. Nu am putea avea o perspectivă comprehensivă asupra criticii popperiene la adresa utopiilor istoriciste dacă am eluda datele sale fundamentale, anume cele epistemologice, prin care filosoful își argumentează concepția de mai târziu. Ceea ce face Popper, atunci când pune sub lupă problema istoricismului utopic, este o încercare de a opri "jocul de-a istoria" practicat de imaginația multor gânditori
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tip de orientare. Deși importanța unor astfel de perspective pentru critica teoretico-politică a gândirii de tip totalitar nu poate fi negată, nu e mai puțin adevărat că, restrângând semnificația ideologiei la statutul de obiect al unei asemenea critici, riscăm să eludăm tocmai acele aspecte care permit recuperarea valențelor epistemologice ale conceptului. Or, acesta este subiectul care mă interesează în contextul de față. În acest sens, consider că, asociind conceptul de ideologie unui fenomen politic înțeles exclusiv în termenii interesului pentru transformări
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune și nici la o singură dimensiune instituțională a modernității"556, teoria socială și politică a contemporaneității riscă să eludeze aspecte importante ale societății prezente, numai de dragul de a configura o societate a viitorului. Se poate susține, în acest context, că, eșuând în a se impune ca proiecție teoretică a realității prezente, una a culturii globale omogene, ideologia alunecă înspre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
configure an answer to this question. Even if in this paper we consider the political function of ideology as secondary (for our epistemological endeavour, the function related to the problem of knowledge is preeminent) it is clear that we cannot elude it. Taking into account this function brings to light important aspects of the knowledge, explanation and understanding of political phenomena, such as domination and interests, and in this respect we think that it is reasonable enough to sketch some cognitive
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a unei viziuni dinamice a metamorfozelor, Voronca e mai puțin un explorator al spațiului propriu-zis oniric, al subteranelor obscure ale inconștientului. Regimul său imaginar e mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, Între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: „Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
al morții literaturii și artei: „Din convingere profundă, de ordin dialectic - spune P. într-un interviu acordat „României literare” (1933) -, cred că toată arta e caducă.” „Fluxul de autenticitate” este, în acest sens, „restul” fenomenologic opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de aproximare o constituie ponderea cheltuielilor guvernamentale și ale autorităților locale în produsul intern brut. Fără a fi univoc, indicatorul este folosit pentru a compara mărimea relativă a sectoarelor publice în diferite țări. Problema principală constă în faptul că indicatorul eludează o serie de intervenții guvernamentale în economie ce influențează deciziile actorilor economici și libertatea acțiunii individuale și, prin urmare, constituie sector public: reglementări (tendințele recente în noul management public accentuează reglementările în defavoarea intervenției directe), scutiri de taxe, împrumuturi guvernamentale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
stabilite prin confruntarea politică, pe când aplicarea acestor valori politice este o chestiune tehnică. Pe linia acestui model, corupția este un comportament patologic în cadrul structurii birocratice care trebuie să fie eliminat pentru „a preveni dezintegrarea structurii birocratice”. Corupția, prin natura sa, eludează regulile, caracterul impersonal și imparțial, fiind opusul birocrației. Chiar Weber spune: „Aproprierea poziției oficiale de către birocrat este total absentă” (1947, p. 325). Având în vedere faptul că acesta este un tip ideal, se poate argumenta că experiența corupției în cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni lirice contemporane (1975), însă multe articole din sumar au caracter de cronică, eludând promisiunea din Preambul de a examina lirismul contemporan în raport cu „stările de conștiință” pe care le exprimă. În pofida unor observații pertinente, discursul critic aliază din nou truismul cu formulări alambicate, cu un metaforism găunos. În ipostaza de prozator, Z. resuscită medii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
some common viewpoints on existence and on creation, however, Thibaudet refuses to use the concept in a restrictive acceptation thereby admitting that the members of a generation are creative individualities, which in any literary history there might be exceptions that elude any attempt of classification. In spite of his speech and his wish to prevent people from ascribing negative connotations to this term, literary critics will constantly feel the need to make new specifications, clarifications of the concept so that it
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]