2,447 matches
-
speranța, cu istoria... Zvi Malnovitzer s-a specializat în subiecte tradiționale, în sărbătorile, în obiceiurile care fac parte din universul cotidian al omului simplu dar cu frica lui Dumnezeu. Picturile sale reflectă cu exactitate atmosferă, aspectele sociale, aparență naturală combinată emblematic cu cea mistică și religioasă. Nu am epuizat nici pe departe tematica Iudaismului. Poate altădată, poate mai pe larg..., avem la a ce să ne referim. ------------------------------------ * Ein Hod (עֵין הוֹד), localitate situată în Nordul Israelului, in
INTRODUCERE LA IUDAICA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365707_a_367036]
-
de urare cuprinde jocurile cu măști (Ursul, Capra, Cerbul, Brezoaia, Țurca ș.a.), Sorcova, Steaua, Plugușorul, Vasilica, Buhaiul... Ele sunt și misionare, fiind o continuare a Sfintei Liturghii. Vicleimul, de pildă, sau Irozii, sunt un teatru popular religios ce ilustrează scene emblematice pentru Nașterea Domnului, cu magii de la Răsărit și cu cel mai sângeros dictator al istoriei, regele Irod. Se regăsesc aceste teme, ca și în cartea scrisă de Maria Mocanu, în albumul ei de colinde: „Scoală, scoală, domn bun, scoală!”, „A
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
și prețuită și pentru abnegația cu care s-a străduit toată viața să facă bine, a fost în același timp regină, soldat, infirmieră, artist și mai ales, un OM, un deosebit OM. Aceste însușiri au făcut-o una dintre figurile emblematice, pline de încărcătură emoțională ale trecutului neamului nostru. Cu amintirea acestui chip aveam să mă întâlnesc acum la Balcic. Cu aceste dragi amintiri și cu încă multe altele pe care le-am purtat în gând și în inimă, am ajuns
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
Domnița Neaga, prin bogăția spirituală și gândirea subtilă, răscolește prin mistere și adaugă din propria-i strălucire la “corola de minuni a lumii”. Gustul rafinat al poetei și aplecarea ei pentru metafora rară au dat titlul volumului, “Floare de lotus”, emblematic pentru întreaga sa creație. Floarea de lotus are multe semnificații, dar Domnița l-a ales pe cel mai cunoscut, simbolul spiritualității și al purității, simbol unic și uimitor al naturii, care atinge o perfecțiune pe care cu greu ne-o
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Un loc aparte îl ocupă poemul „Reperaj”, de fapt un înca¬drament pentru una sută catrene ce se vor de sine stătătoare, deși sursa de inspirație este comună. Unele pot fi citate integral, n-am putea spune că sunt și emblematice, dat fiind diversita¬tea de slide-uri, dar starea de grație sufletească sau poetică e în consonanță cu versurile citate deja: „12. Reperaj: scormonirea zilei din noapte/ fără a avea așteptări/ găsirea iernii în fructele coapte/ aducerea-aminte-n uitări.” Tentația absolutului nu
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
suprafață personalitatea unui neobosit om de cultură, surprins în condiția sa umană subiectivă, aflată „sub vremi“, cum ar spune cronicarul. Cele două imagini, cea din „realitate“ și cea din „oglindă“ sunt doar două dintre potențialele fațete ale unei personalități puternice, emblematice pentru zorii mileniului trei. Prozatorul se vede pe sine ca pe un căutător, ca pe un jurnalist justițiar, dar și ca pe un scriitor „globmodern“, în ale cărui scrieri se îmbină elementele tradiționale cu cele moderniste. Unii critici malițioși i-
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
termină rezervele de apă din ceruri. Restul lumii își continua vizita în ciuda ploii dese. Până la urmă ne-am dat seama și noi că nu trebuie să așteptăm. Acum mă gândesc că umezeala aceasta nu era deloc întâmplătoare, e mai degrabă emblematică. Pe pietre și pe trunchiuri de copaci e mușchi gros; crescuse și pe lămpașele japoneze de metal. În zonă sunt nenumărate cascade și vegetație aproape luxuriantă, udată bine la rădăcină de ploi abundente. Umezeala caldă și plăcută face de acum
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
publicat după decembrie 2009 și dedicat, în întregime, domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. (Marian MALCIU) „Volumul lui Emilian Marcu este cu adevărat unul de atlet moldav, care își propune o călătorie inițiatică, euharistică, tămăduitor-eliberatoare (catharsică în fond) către Hristosul emblematic izvorâtor de lumină pură (lumină din lumină), de spirit jertfelnic și justițiar. Personajul-cheie de cinstire cu devoțiune și închinare ritualică este Ștefan cel Mare care: „La Putna în pridvor, spre împăcare/ Lucrare sfântă-n fiecare clipă ctitorește”. Poetul ieșean construiește
ATLET MOLDAV (SELECŢIUNE), AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352379_a_353708]
-
sens mai înalt. Scenariul volumului e bine conturat dând impresia de o precizie a monturii lirice, iar poemul e încărcat de un halou misterios-romantic.Ca într-o pictură de Chirico, e sufficient ca în vidul realului să apară câteva detalii emblematice. Complicitatea poetului cu propriu-i discurs e disimulată până la a sugera impersonalitatea. Fire invizibile țin însă riguros decorul în mână pentru a evita oscilația:” Mă joc cu candele aprinse,/Mă-mbrac în straiele de sfânt,/ Prin mănăstiri de îngeri părăsite
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
vor șopti poemul,/ vor opri iubirea să locuiască în el, / cu surâsul ei maiestuos cu tot.” (Poem locuit). Dominante sunt, de asemenea, tema pământului natal, a iubirii de patrie, a laudei lui Dumnezeu, a vinului. Revin, însă, la un poem emblematic al volumului: „Semn”, unde găsim atât acea artă poetică discutată mai sus, cât și sentimentul că miracolul poate fi înțeles - și chiar drumul către înțelepciune se poate parcurge prin contemplație, stând pe loc în fața unor tablouri paralele: „Lângă înaltele piscuri
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
curgere poetică. Versurile capătă un prelungit preludiu al faptelor delicate, ce validează plăsmuirea și construcția migăloasă de închegare a poemelor cu suflet nemărginit. Experiențele personale sunt metamorfozate și încifrate într-un joc superior, joc ce proclamă o maturitate, o valoare emblematică a cuvântului scris, într-o evanescentă meditație furișată de sub poala unor paradigme sau axiome filozofice. Masa sa de scris e pristolul din odaie unde stau, alături, îngeri. Atunci când scrie, pe umeri, i se așează păsări. Nu-i e teamă să
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
de bucurie pe care le-au trăit împreună: “Și nu pot să-mi opresc suspine, / iar mâna-mi tremură ciudat / când gându-mi zboară către tine / la viața-n doi, cât ne-a fost dat” (Celei ce nu mai este). Emblematic,însingurarea poetului crește, pe măsură ce amintirile se întețesc iar el nu-și dorește decât eminecianul codru des, în mijlocul căruia și-ar putea regăsi pacea interioară. În tihna neîntinată a pădurii, să-și ducă amintirile și gândurile, pe un pat așternut din
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
a stat sub semnul frumosului anotimp pe care îl traversăm. După cuvântul de bun-venit adresat de doamna Maria Bobină, conducătoarea și gazda întâlnirilor de suflet ale cenacliștilor, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria lui Aurel Vușcan, figură emblematică a Cenaclului „Vasile Sav“, ce anima ședințele cu intervențiile sale care, nu o dată, stârneau aprinse discuții. Ședința de lucru a deschis-o Maria Racolța, lecturând povestirea cu titlul „Amintiri din vacanță“, apoi a recitat o poezie recent scrisă închinată lunii
AMINTIRI DE TOAMNA LA CENACLUL VASILE SAV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352544_a_353873]
-
cu condiția să se precizeze exact, după stil nemțesc, cauza suferinței (se spune la ei fie dor de casă - „Heimweh” sau dor de ducă - „Fernweh”). Revin însă la tema adevărată a acestui articol și continui pe exemplul limbii lui Goethe: emblematică e stupoarea și consternarea cu care reacționează orice om nededat finețurilor germanei atunci când intră pentru întâia dată în contact cu ea. Spre deosebire de majoritatea covârșitoare a popoarelor lumii, germanii își compun propozițiile cu minuțiozitatea cu care matematicianul construiește enunțul unei probleme
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
lucru din pricina diferenței de vârstă. Autoarea preia din trăirile copilului Constantin Paul, făcând din acestea, propriile trăiri. Poate aici stă cheia reușitei, a frumuseții negrăite a versurilor: că ele nu mai sunt legate de vârstă sau de persoană, ci devin emblematice. Iată o ilustrare a acestei situații fericite: „Sunt fascinat de orice rând / (Penița fuge pe hârtie) / Și mă întreb din când în când: „Scriu eu sau îngeru’ le scrie?” (Emoții). Cartea « Soarele copilăriei » are ca drept beneficiari, copii de toate
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
lucru din pricina diferenței de vârstă. Autoarea preia din trăirile copilului Constantin Paul, făcând din acestea, propriile trăiri. Poate aici stă cheia reușitei, a frumuseții negrăite a versurilor: că ele nu mai sunt legate de vârstă sau de persoană, ci devin emblematice. Iată o ilustrare a acestei situații fericite: „Sunt fascinat de orice rând / (Penița fuge pe hârtie) / Și mă întreb din când în când: „Scriu eu sau îngeru’ le scrie?” (Emoții). Cartea « Soarele copilăriei » are ca drept beneficiari, copii de toate
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
de cum nu trebuie scrisă poezia - se datorează, poate, și căderii în dizgrație a genului satiric. Considerând necesară stimularea genului, vă prezentăm o promisiune târgumureșeană: Romeo Morari”. (Vatra, nr.24, 20 martie 1973). Cartea este prefațată cu măiestrie de două personalități emblematice ale intelectualității mureșene (și nu numai), domna prof.univ.dr. Voica Foișoreanu-Guga, care își intitulează expozeul „Frumoșii nebuni ai marilor orașe” (citându-l pe prozatorul Fănuș Neagu), și scriitorul Nicolae Băciuț, care, sub genericul - dilematic, în fond - „Când le va veni vremea
CÂT TIMP NE VOM PUTEA COSTUMA ŞI VOM PUTEA JUCA, SUNTEM SALVAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351331_a_352660]
-
Cum poți avea acces la o națiune? Elimină-i cultura! Cum poți îngenunchea un popor? Ia-i identitatea!” (Ben Todică) Fie și citind doar motto-ul, ți-ai putea da seama cine este OMUL, cine este ARTISTUL! Personalitate complexă și emblematică a diasporei românești, Ben Todică s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer (comuna Puiești, județul Vaslui, România), apropiata aniversare a șase decenii de viață tumultoasă prilejuindu-ne bucuria și onoarea de a-i adresa sincere și calde
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
încă, înduioșător de inutil și târziu,/ Ca o sonerie ce plânge într-o casă pustie...". Tensiunea lirică vine din revelația pe care Doru Moțoc o alimentează cu nostalgii. Stampele lirice au o pregnanță, poetul reușind să concentreze amănuntele în imagini emblematice. Doru Moțoc e un poet cu multe disponibilități și cu bună instrucție culturală, melancolia, romantismul, par a fi punctul cel mai de sus al atitudinii lirice. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ce-a mai rămas / Al Florin Țene : Confluențe Literare
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
păsările mele. Iubesc tot ce se înalță...“. „descătușarea de materie“ nu privea un conflict afirmat de artist între spirit și materie. Ci, măi curînd, o revalorizare a binomului spirit - materie. Pentru sculptor, materia sublimata devine spirit. Nu există mesaj mai emblematic în întreg cuprinsul operei brâncușiene, decît acela că spiritul uman se hrănește perpetuu de la izvorul nesecat de cunoaștere constituit de sursele oferite de materie. „Pasărea, afirmă sculptorul în românul lui Peter Neagoe, este simbolul zborului, iar zborul îl va scoate
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
prelucrate, o cadențata lin muzică a trecerii spre nu se știe unde și când, trecere pe care poeta o acreditează printr-un strigat trist, sincer și dezarmant de convingător: „te-am iubit, viața”. Depărtarea, întâlnirea, călătoria sunt, de altfel, mărci emblematice ale unei poezii de calitate și de interes pentru cei care prețuiesc efuziunile lirice adevărate. Cartea de față facilitează, celor care mai au asemenea răgazuri de lectură, si o întâlnire cu pulsațiile neștiute ale propriului suflet: iar rostul unei cărți
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
în soft cadence of the passage toward an unknown where and when, a passage accredited by the poetess în a sad, sincere, disarmingly convincing cry: “I've loved you, life”. În fact, the distance, the meeting, the voyage, are all emblematic signs of quality poetry, poetry that is of interest for those who treasure true lyric effusions. This book also facilitates, for those who still have the leisure to read, a close encounter with the unknown throbs of the self: and
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
suflet? Ne spune Marin Preda în chip magistral. Forță, vigoare, acuratețe, luciditate, demnitate, construcție epică exemplară, stil inconfundabil, angajament total pe baricadele scrisului, iată caracteristicile operei acestui autor. E uimitor cum, pentru cel care admiră, gesturile și cuvintele modelului devin emblematice. „O conștiință mare” - scrie același Eugen Simion în „Cuvânt înainte” la cartea omagială „Timpul n-a mai avut răbdare”, apărută la Cartea Românească la un an de la dispariția lui Marin Preda. De ce a fost iubit și invidiat Marin Preda? Pentru că
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
de figuri de ceară// vin să-mi alătur fatalitatea de fatalitatea ta sperând să fim unul ...”), confraților, divinității ori morții (personificate) și chiar poeziei (“stihie grațioasă”, ale cărei “frisoane carnale” aduc în minte tinerețea “voluptuoasă”). Femeia iubită și moartea, personaje emblematice ale discursului, se află în relație antonimică: “...mă chinuiam să te strig/ să vii să-mi alungi o presimțire / înainte de a adormi din nou/ afundat în spaimă/ ca-ntr-o cochilie de melc”; sau: “Cum să-mi pliez eul acesta
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
poezia curge delicată: “drumurile sînt presărate cu flori” (...) potecile, cărările, drumurile sînt pline / de lapte și miere.”, pentru că, în poezia “Cercuri exclusiviste”, să se detașeze de sine însuși, pentru a avea o percepție mai profundă a poeziei la cea mai emblematică trăire: “probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit / de starea lucrurilor.” Sigur, “draperiile amurgurilor” îi definesc poezia și trebuie să subliniem încă o dată grația interioară, pentru că versurile curg din propia lor metaforă, adîncind-o: “draperia amurgurilor ratate / în uzura
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]