1,692 matches
-
doua a categorii pe care am putea să-i numim „factori speciali sau particulari” și care țin de profilul și specificitatea fiecărei zone În parte, ar cuprinde pe cei de ordin natural (atractivi), antropici, organizatorici, distanța față de marele centre urbane emițătoare, etc. 4.1.1. Factori de ordin general Din categoria factorilor generali, un loc aparte Îl dețin cei de ordin economic. De fapt putem afirma că factorul economic, intervine În toate fazele de dezvoltare a turismului și În toate formele
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
turism, există la ora actuală o cerere ce nu poate fi neglijată de oamenii cu inițiativă. 4.1.2.2.4. Un alt factor specific de dezvoltare a turismului În Carpații Meridionali, Îl constituie apropierea acestora de marile centre urbane emițătoare de turiști. După cum bine știm, turismul oferă prilejul unei călătorii În spațiu, dar și În timp, de aceea distanța de la locul de reședință al turiștilor la cel de petrecere al sejurului, nu este de neglijat, ci dimpotrivă apreciat. În acest
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
personalului la nevoile exprimate ale pacienților. Din perspectiva psihologiei medicale, comunicarea circulară se face în sens bilateral, existând și o informație inversă, cu rol de feed-back, care are loc în timpul discuțiilor de grup cu pacienții, în care rolurile se inversează, „emițătorii” fiind de data aceasta pacienții, iar „receptorii” cadrele medicale. Mesajele inverse sunt reprezentate de trăirile pacientului diabetic, pe care numai pacienții înșiși le pot da, deoarece trăirile pacienților diabetici nu sunt consemnate în nici o carte de diabetologie. Cu alte cuvinte
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
în relația cu pacientul; - pe termen mediu: îmbunătățirea metodelor pedagogice; - pe termen lung: modificarea structurii unității de tratament și de educație a pacienților diabetici. Învățarea este procesul prin care receptorul (diabeticul) tinde să-și asimileze registrul comportamental și atitudinal al emițătorului (echipa medicală). Pe de altă parte, feed-back-ul reprezintă informația inversă, de la pacient, care va permite, într-o a doua fază de intervenție a echipei medicale, să-și ajusteze cât mai adecvat repertoriul atitudinal față de nevoile receptorului (diabeticul). Cu cât echipa
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
literaturii finlandeze la noi, acestea constituind practic veritabile nuclee germinative, demne de a susține cele mai multe din subcapitolele lucrării, în jurul lor organizându-se și demonstrațiile de rigoare, care trimit în mod inexorabil la analiza subiacentă a mentalului colectiv finlandez promotor și emițător de mari fundamente teoretice și practice în domeniul culturii, dar și la mentalul colectiv românesc, care joacă aici rolul de receptor. În acest fel, lucrarea depășește granițele strâmte ale comparativismului tradițional, spre a intra în sfera de acțiune a istoriei
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și o transmit, sub forma semnalului radio, direct către persoana ce poartă proteză auditivă. Aceste sisteme sunt perfecte pentru sălile de predare, ajutând la reducerea distanței dintre ascultător si vorbitor. Părțile componente ale unui sistem FM sunt: campus-format din microfon+ emițător, receptor, conector audio, aparat auditiv și încărcător campus. Auzul într-o sală de predare sau în timpul unui eveniment social poate fi dificil chiar și pentru persoanele fără o pierdere de auz. Aceasta se datorează, pe de o parte, faptului că
Utilizarea sistemului FM ?n activit??ile didactice cu elevii hipoacuzici by Maria Tanislav () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84358_a_85683]
-
resemnare, copleșire, oboseală etc. Componenta volitivă În interacțiunile sociale, remarcăm în primul rând cum gesturile oamenilor (spontane, naturale) sunt mai puțin sau deloc controlate față de cuvintele rostite (de cele mai multe ori, cenzurate). De asemenea, observăm faptul că, în multe situații, gesturile emițătorului sunt involuntare, însă receptorul percepe mesajul primit ca fiind intenționat. Prin urmare, emițătorul poartă responsabilitatea celor transmise și a modului în care se prezintă pe sine. Analiza contextelor sociale în care oamenii se întâlnesc relevă necesitatea și utilitatea performării unor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la regulile, normele, principiile și valorile sociale. Gesticulația naturală devine un fenomen social, situându-se într-o acțiune ,,instituțională" cu roluri, valori și finalități, coduri și ritualuri sociale. Practic, limbajul gestual capătă caracter social atunci când are același efect atât asupra emițătorului, cât și asupra receptorului. El devine prin interiorizare social, deoarece are aceleași semnificații pentru toți indivizii unei societăți date, conducând spre atitudini asemănătoare la cei care îl utilizează și la cei care reacționează la el. Putem vorbi despre un proces
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mărcile semantice de apropiere, direcție și distanțare 87. În cazul chemării interlocutorului cu degetul arătător, mărcile kinezice (mișcarea de la receptor la emițător și accentuarea dinamică ce poartă marca semantică de apropiere) domină mărcile dimensionale pentru a sugera mai bine intenția emițătorului și faptul că gestul este imperativ. Decodarea semnificației gestului chemării cu degetul arătător de către receptor, depinde de următorii parametri sintactici (imagine preluată din Desmond Morris, 1997): • durata executării gestului (perioada de timp în care gesticulează); • intensitatea gestului (îndoirea accentuată/neaccentuată
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
un gest ,,de cadență" care poate ritma sau accentua cuvâtul ,,Vino!", îmbrăcându-l cu tonuri și nuanțe afective în funcție de parametrii gestului și ai cuvântului. Congruența dintre limbajul verbal, paraverbal (de exemplu, tonul vocii cu care rostește) și gestual îi conferă emițătorului forță de pătrundere și de convingere a receptorului. În atribuirea semnificației unui gest, mărcile semantice sunt strâns legate de cele sintactice. De exemplu, în funcție de marca sintactică orientarea spațială sau poziția degetului arătător semnificațiile și denumirile gestului diferă, după cum arată Joseph
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare pozitivă sau negativă se transmite receptorului. Armonizarea gesturilor, congruența acestora cu limbajul verbal, își pun amprenta asupra reacției receptorului în sens stimulator sau inhibitor. De exemplu, efectul gestului chemării interlocutorului cu degetul arătător
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
numai atunci când emițătorul se gândește la posibilitățile receptorului de a decodifica sensul dorit și îl codează ținând cont de acest aspect. În caz contrar se instituie un ,,limbaj al orbilor sau surzilor" care duce la neînțelegerea, deformarea sau nesesizarea intenției emițătorului. În concluzie, analiza pragmatică insistă asupra funcției comunicative, acționale a gestului în interacțiunile umane. Concepută în sens larg ca domeniu al acțiunii și interacțiunii comunicative determinate contextual, pragmatica oferă un cadru integrator pentru studiul comunicării gestuale în general, care deține
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
amprenta asupra climatului educativ, naturii relației cu elevii, formării și motivării acestora etc. Nu doar disciplina predată de către profesor este redefinită, ci și elevii reprezintă constructe ale profesorului. Eficiența comunicării didactice nu poate fi atinsă dacă ne limităm la perspectiva emițătorului (profesorului), întrucât depinde de implicarea personală a receptorului (elevului) și de nevoia lui de cunoaștere. Elevul, subiect activ în propria formare, decodifică mesajele educative într-o manieră personală, conform particularităților individuale și influențelor din mediul școlar, familial, social. Prin urmare
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
2. Exemplificați cum influențează următoarele variabile codarea și decodarea gesturilor interlocutorilor: a) genul, vârsta și personalitatea; b) spațiul și timpul disponibil; c) statutul și rolul; d) natura relației; e) tema discuției. 3. Faptul că gesturile diferă după constituția morfo-fiziologică a emițătorului a fost demonstrat de cele trei tipuri constituționale (endomorful, mezomorful, ectomorful) ale psihologului William Sheldon. Precizați profilul gestual posibil fiecărui tip constituțional: a) intelectual, reținut în atitudine și mișcări; b) sociabil, relaxat în ținută și mișcări; c) corporal/atletic, ferm
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a urmat anului 1968 (care pune accentul pe cititor și comunitățile de cititori), a permis o actualizare a modelului informațional autor- text-cititor prin adăugarea programelor întrebuințate de autor și de cititor, care trebuie să facă față modelului "emițător, cod al emițătorului, mesaj, receptor, cod al receptorului, canal și zgomot". Prin abordarea istoriei culturii ca istorie a interfețelor informaționale, a comportamentelor informaționale și a programelor, estetica post-media privilegiază dimensiunile cognitive ale culturii, putând fi înțeleasă astfel ca o estetică cerebrală 79. Ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dramaturgiei, sau, în general, în cazurile în care elementele absente se subînțeleg deoarece au fost deja enunțate ori sunt prea cunoscute de către interlocutor pentru a-i fi reamintite), precum și de relația existentă în prealabil sau creată ad hoc între subiectul emițător și receptorul mesajului 11. Dorința de a limpezi situația confuză, indistinctă, sugerată mai sus, în care se află fenomenele de scurtare a enunțurilor sub imperiul nevoii de concizie, ca și terminologia care le este proprie, se justifică prin însuși progresul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pornit pe calea unei evoluții încă reversibile și are deocamdată un statut incert, determinat de faptul că se aseamănă cu alte produse ale elipsei lexicale, care nu duc la condensare. Este cert că elementul omis este prezent în mintea vorbitorilor, emițători și receptori ai mesajului, ba chiar unii reconstruiesc mental și chiar refolosesc ulterior, în același discurs, sintagma originară. Pentru a identifica referentul, interlocutorii recurg la baza sintagmatică, a cărei cunoaștere este indispensabilă pentru dezambiguizare; dacă nu se întâmplă în acest
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
oricare dintre limbile naturale de pe Terra, ceea ce înseamnă că însăși rațiunea lor de bază este universală, inerentă minții omenești: economia lingvistică, exprimarea unei idei, redarea unei noțiuni într-o formă cât mai redusă, care permite atât un efort minim al emițătorului, cât și perceperea integrală și corectă a mesajului de către receptorul său. Condensarea poate avea loc cu adevărat atunci când acești doi participanți la comunicare sunt acordați la același ton, când nu mai este nevoie de secvențe suplimentare pentru exprimarea și receptarea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
care, sub învelișul unor concepte precum culture jamming, ajung să fie utilizate sub forma aproprierii, a deturnării, a parodiei și a distanțării evenimentelor și campaniilor media. Culture jamming provine din termenul jamming, care se referă la zgomotele de bruiaj ale emițătorilor amatori ce interveneau cu obscenități în emisiunile radio. Culture jamming poate fi înțeles ca producerea de zgomote de bruiaj în comunicarea hegemonică. Culture jamming vizează interacțiunea noastră cu mass media și producția de noi semnificații în interiorul sistemului semnic al mass
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de cele mai multe ori cititorul. „În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul este vehiculat cu ajutorul mediilor artificiale) și intervin coduri suplimentare abstracte (scrierea, de pildă); În schimb, legătura emițătorului cu textul se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În facerea acestuia...“, scrie Mihaela Cernăuți-Gorodețchi În Poetica basmului modern. Basmul modern nu mai este așadar un basm adresat În exclusivitate copiilor, pentru că apelează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
sa simbolică, dincolo de canalele și rețelele care îi relevă dimensiunea structurală, trebuie să avem în vedere dimensiunea sa pragmatică, care este determinantă. Pentru a caracteriza utilizarea mesajelor și a schimburilor, Lemieux 20 preconizează o praxiologie a comunicării, comandată de preferințele emițătorului și de strategia urmată. Cu alte cuvinte, puterea definită drept capacitatea de a-și eficientiza preferințele, folosește ca resurse simbolurile, mesajele și codurile, canalele și rețelele. Comunicarea politică este o structură de joc care impune un ansamblu de mijloace ale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
costisitoare, deoarece depinde de accesul la sursele mediatice, ele însele supuse exigențelor viabilității, dar și utilă unora (pretendenții puterii) sau tuturor cetățenilor comunității. Eficiența comunicării politice depinde atît de gradul de acceptare culturală a mesajelor emise, cît și de legitimitatea emițătorilor. Un oarecare individ, pretextînd că vorbește lumii prin intermediul unui canal mediatic, nu produce numaidecît un rezultat politic atunci cînd spune ceva. Preconstrucțiile culturale, codurile simbolice, normele și regulile jocului comunității vizate își impun anevoie constrîngerile. În ansamblu, diversele obstacole descrise
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de teatru = obiect textual; receptor: cititorul (sau cititorul-regizor); piesă de teatru + realizatorii spectacolului = punere în scenă; receptor = regizorul; piesă de teatru + realizatorii spectacolului + public = spectacol; receptor = spectatorii" (Bodiștean, 2009, p. 190); * spectacol formă complexă a mesajului transmis de diferitele instanțe emițătoare (autor/dramaturg, regizor, actor) receptorului-spectator; ca "ecou al imediatului" (Popovici, 2009, p. 41), dar și ca "întâlnire" (Grotowski, 1998, p. 34) a instanțelor de mai sus, spectacolul reflectă prin excelență coroborarea semnificantului și a semnificatului semnului artistic 55, indiferent de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
-i intui în anumite limite, desigur maniera de a reacționa, de a se comporta" (Durac, 2009, p. 16). 3 "bazată pe interacțiune, ea [comunicarea] constituie întotdeauna o tranzacție între locutori: emiterea și receptarea sunt simultane, emițătorul fiind în același timp emițător și receptor, și nu emițător, apoi receptor (reciproca este și ea valabilă)" (Abric, 2002, p. 15). 4 Vezi, în acest sens și comunicarea personală privită ca "zona în care localizăm elemente de persuadare, de negociere a conflictelor, de invadare a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
desigur maniera de a reacționa, de a se comporta" (Durac, 2009, p. 16). 3 "bazată pe interacțiune, ea [comunicarea] constituie întotdeauna o tranzacție între locutori: emiterea și receptarea sunt simultane, emițătorul fiind în același timp emițător și receptor, și nu emițător, apoi receptor (reciproca este și ea valabilă)" (Abric, 2002, p. 15). 4 Vezi, în acest sens și comunicarea personală privită ca "zona în care localizăm elemente de persuadare, de negociere a conflictelor, de invadare a spațiilor intime", intermediind frecvent "o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]