2,866 matches
-
libertatea de exprimare, ca în cazul Charlie Hebdo, e conformă cu valorile democratice, ne aflăm deja pe un teren nesigur. Pe care se poate avansa cu mijloacele terorii, ale asasinatului în masă. Dacă ai nevoie, ba chiar încurajezi afluxul de emigranți - pentru că sunt o mână de lucru ieftină - dar, pe de altă parte, dacă nu creezi condițiile pentru ca ei să fie conștienți că nu pot numai profita de democrație, ci că și-o pot asuma, atunci afluxul de emigranți va continua
Orașul luminilor și Vălul negru () [Corola-blog/BlogPost/338423_a_339752]
-
afluxul de emigranți - pentru că sunt o mână de lucru ieftină - dar, pe de altă parte, dacă nu creezi condițiile pentru ca ei să fie conștienți că nu pot numai profita de democrație, ci că și-o pot asuma, atunci afluxul de emigranți va continua și va spori. Cu consecințe pe mai multe planuri. Franța însăși este amenințată pe plan demografic cu o probabilă schimbare a compoziției etnice spre mijlocul secolului. E de înțeles, în aceste condiții, de ce ideea națională capătă noi dimensiuni
Orașul luminilor și Vălul negru () [Corola-blog/BlogPost/338423_a_339752]
-
tot mai împotriva antreprenoriatului și a liberei inițiative. Este clar că mulți britanici au observat acest lucru și sunt complet deranjați de acest proiect care îi sărăcește sistematic și le impune cote de tot felul (cote de producție, cote de emigranți, cote de cheltuieli asumate etc.). BREXIT-ul pare la prima vedere o poziție incorectă politic, dar corectă din punct de vedere economic și social. O știre însă m-a făcut să am serioase dubii cu privire la acest demers, puternic alimentat de
Un motiv pentru care nu cred în BREXIT () [Corola-blog/BlogPost/338481_a_339810]
-
de evaluare geostrategică de prim rang a fost la momentul 1853 că împărățiile europene îi erau datoare țarului Rusiei pentru suportul acordat de armatele lui în înăbușirea revoluțiilor. Recunoștința europenilor pentru intervenția Rusiei din Siria care a stopat afluxul de emigranți în Europa în situația în care Turcia se dovedise incapabilă să facă acest lucru ori în conlucrarea militară a rușilor în zdrobirea ISIS ar putea fi actualul considerent. Interesul unei părți a Europei în a conlucra cu Rusia ca furnizor
Da, România e obligată să investească urgent în propria securitate. Războiul Crimeii () [Corola-blog/BlogPost/338524_a_339853]
-
Un scenariu a fost cel în care sistemul funcționează în continuare cu un nivel al contribuției de 6%, cât ar trebui să ajungă în 2016. A fost luat în calcul un scenariu pozitiv, în care crește rata ocupării - adică vin emigranți, crește populația României, se întorc românii plecați în Italia și Spania. Un alt scenariu a fost cel în care „înghețăm” contribuția la pilonul II la valoarea de 5%, iar alt scenariu a presupus naționalizarea pilonului II, cum a fost în
Măsura luată de Guvern care va reduce cu 15% pensiile private a 6,3 milioane de români. Interviu cu Mihai Coca-Cozma, CEO Metropolitan Life Pensii () [Corola-blog/BlogPost/338655_a_339984]
-
Coroiu și Pierre Rosetti și-au văzut visul cu ochii, întrucât a ajunge în Occident era cea mai mare dorință a oricărui refugiat. Însă acestea au fost cazuri particulare, fiecare în felul său, prin originalitatea metodelor prin care, cei doi emigranți au reușit să ajungă în Franța. Dar cum românii au fost dintotdeauna foarte inventivi, ei au uzat de tot felul de metode ingenioase pentru a scăpa spre Vest. Nea Mitică nu a uitat cum, câțiva dintre românii din lagăr, s-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
an, Alben și soția lui mergeau în Corsica, la familia Florei. Avusese mână bună nea Brăilă! Dar vremurile erau tulburi, veșnica neîncredere dintre Occident și lagărul comunist crea situații în care, inevitabil, ori de câte ori apăreau semne de întrebare, acestea planau deasupra emigranților veniți din Est... Prin momente de acest gen au trecut și nea Mitică și Stoian Brăiloiu. Poveste din Corsica - bănuit pe nedrept Dumitru Sinu își amintește de un episod care a schimbat traiectoria vieții lui Stoian Brăiloiu și pentru-a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
de Gaulle. Se anunțase vizita oficială a conducătorului rus Nikita Hrușciov, un lucru inedit pentru politica acelei perioade postbelice, frământate de atâtea schimbări. Generalul de Gaulle, precaut, inițiază o campanie de prevenție împotriva unor evenimente nedorite, mai ales în rândurile emigranților proveniți din țările comuniste. Francezilor le era frică să nu apară probleme din partea acestora, temându-se pentru viața lui Hrușciov și au întocmit liste de suspecți pe care i-au interogat zile întregi. „Eram în vizită în Franța, venisem din
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”. Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum? Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor depretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor si a României din care găștile politice care s-au succedat ne-
Răspunsul unui “ROMÂN DE PRETUTINDENI” adresat SENATORULUI ROMÂN DE ACASĂ cu prilejul zilei de 1 DECEMBRIE () [Corola-blog/BlogPost/339960_a_341289]
-
vocii lui minunate”. Le-a povestit comesenilor că mai avea patru frați și toți aveau darul de a cânta. A interpretat apoi, impecabil, Dorme Firenze, reușind să câștige imediat simpatia românilor cu care de-abia se cunoscuse. Ca mulți alți emigranți, Salvatore Greco era în căutarea unui loc de muncă. Dumitru Sinu, suflet mare și deschis spre a face bine, avea deja soluția: se gândise să-l prezinte pe Salvatore managerului restaurantului la care lucra. I-a spus că el îi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
cu care am stat la taclale până la ziuă, de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață. Italienii sunt singurii, dintre toate națiile, care te iau în brațe din primul minut!”. Dumitru Sinu este mândru de faptul că în vremea aceea, emigranții români de pe teritoriul nord american erau foarte respectați de toate comunitățile ce conviețuiau aici: veniseră legal, primiseră viză și dădeau dovadă de seriozitate în tot ce făceau, le plăcea munca, erau inteligenți și deosebit de prietenoși. Salvatore Greco a rămas cu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
pocco amore...si, si! Îi semăna tare bine tatălui său! Rândurile lui Salvatore l-au pus pe gânduri pe Dumitru Sinu. Într-adevăr, viața lor în Vancouver fusese frumoasă, tumultuoasă, plină de amintiri de neuitat. Când erau împreună, toți acei emigranți care făceau parte din cercul lor de prieteni, Salvatore spunea: E come noi, altri no sono! Nimeni nu era ca ei, cu certitudine! „Înainte să moară, Salvatore mi-a dat un telefon: Eu plec! - mi-a spus -. Hai, Salvatore, noi
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
însuși un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea și dorința românilor de a trăi laolaltă. După cum se știe, „HaTikvah”, imnul național al statului Israel este tot o horă care își trage originile din folclorul românesc, fiind culeasă și prelucrată de emigrantul Samuel Cohen originar din Moldova. După cum ne informează scriitorul Raoul Șorban, la baza imnului israelian stă cântecul popular românesc „Cucuruz cu fruntea-n sus” cules de tatăl său, Guilelm Șorban și publicat la Viena, încă din 1898 în caietul „Album
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
toată viața culturală a comunității române se organiza de Centrul Cultural Român și se desfășura pe lângă Biserica Ortodoxă Română Buna Vestire. La acea dată nu exista nici o publicație în limba română. Lipsa presei în perioada 1900-1950 este explicabilă, pentru că primii emigranți, veniți în perioada anilor 1900-1914, erau țărani cu câteva clase primare. Unii erau chiar neștiutori de carte. Este însă de neînțeles faptul că nici între 1950-1990 nu a existat în Québec o presă scrisă în limba română, deși în această
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montréal. Însăși numele revistei, CANDELA, divulgă rolul de ghid spiritual pe care și l-a asumat. V.R.: Inițial, în 1997, revista Candela de Montréal a fost concepută ca un buletin de informații pentru noii emigranți și ca un mijloc de popularizare a evenimentelor culturale comunitare, mai ales cele prilejuite de zilele naționale, istorice. După doi ani de tergiversare a înregistrării, din cauza numelui Candela, utilizat de mai multe societăți, în 1999, revista a putut să apară
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
a acelei lumi, care este extrem de prețioasă și mă definește”. „Poetă, prozatoare, ziaristă, autoare de piese de teatru și scenarii de film”, Carmen Firan se angajează în subiecte consistente despre literatură și cultură, dar și altele inedite, precum statutul de emigrant sau de profesor debutant. Cursul clasic al unui tânăr în profesie, înainte de optzeci și nouă: repartiție, navetă etc. mai putea fi depășit, datorită destinului individual al fiecăruia dintre noi. După Revoluție, destinul, cel puțin al doamnei Carmen Firan, a cunoscut
Mircea Pospai: Convorbiri de după-amiază () [Corola-blog/BlogPost/339547_a_340876]
-
a acelei lumi, care este extrem de prețioasă și mă definește”. „Poetă, prozatoare, ziaristă, autoare de piese de teatru și scenarii de film”, Carmen Firan se angajează în subiecte consistente despre literatură și cultură, dar și altele inedite, precum statutul de emigrant sau de profesor debutant. Cursul clasic al unui tânăr în profesie, înainte de optzeci și nouă: repartiție, navetă etc. mai putea fi depășit, datorită destinului individual al fiecăruia dintre noi. După Revoluție, destinul, cel puțin al doamnei Carmen Firan, a cunoscut
Mircea Pospai: Interviuri ca la carte. Recenzie de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339540_a_340869]
-
epicii axate pe tema morții; b) prin procedura epico-narativă complexă; c) prin fundamentarea unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
dureros prin ceea ce el nu spune, prin tăcerea ce semantizează diversele alegeri practice. Cel blocat vorbește prin nespus, prin tăcerea sa. El cristalizează un comportament cu tendințe descifrabile pentru cel deschis înțelegerii dincolo de diferențe. Din momentul în care acceptă șocul, emigrantul se lasă pe sine pradă luării ca ostatec. Odată ajuns blocat, el este deja prizonierul unei culturi sesizate ca inchizitorială. S-ar spune că doar în contact cu alteritatea se revelează cel mai bine identitatea. Pentru a-și decripta blocajul
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
a ales praful. M-am răzbunat oarecum, punând la cale această farsă, construind, țesând pentru Adam o ficțiune, jocul ăsta, iluzia asta” (p. 196). Dincolo de iubire, ficțiune și credință, pe fond, Ana-Cristina trăiește eroarea de a considera că între eul emigrant (eul cu care pleacă din țară) și eul imigrant (eul cu care cred ceilalți că vine în Canada) sunt izolate și imiscibile. Realitatea este că cele două euri sunt forme ale aceleiași identități funcționând pe principiul vaselor comunicante. Ea ilustrează
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
cu care pleacă din țară) și eul imigrant (eul cu care cred ceilalți că vine în Canada) sunt izolate și imiscibile. Realitatea este că cele două euri sunt forme ale aceleiași identități funcționând pe principiul vaselor comunicante. Ea ilustrează condiția emigrantului ce eșuează din cauză că, în loc să-și gestioneze emigrația, se dedublează cultural și pune în contradicție eul emigrant cu eul imigrant. În mod nejustificat, dă preeminență preocupării de a avea o imagine de canadiancă perfectă în dauna preocupării de a păstra coerența
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Canada) sunt izolate și imiscibile. Realitatea este că cele două euri sunt forme ale aceleiași identități funcționând pe principiul vaselor comunicante. Ea ilustrează condiția emigrantului ce eșuează din cauză că, în loc să-și gestioneze emigrația, se dedublează cultural și pune în contradicție eul emigrant cu eul imigrant. În mod nejustificat, dă preeminență preocupării de a avea o imagine de canadiancă perfectă în dauna preocupării de a păstra coerența formulei sale existențiale. Oamenii pot emigra ca români și să rămână români. Ana crede că, schimbându
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
canadiancă perfectă în dauna preocupării de a păstra coerența formulei sale existențiale. Oamenii pot emigra ca români și să rămână români. Ana crede că, schimbându-și locul și modul de viață, din româncă devine canadiancă. Realitatea practică a succesului unor emigranți celebri (E. Ionesco, M. Eliade etc.) care și-au conservat românitatea demonstrează că doar astfel se poate păstra echilibrul existențial. Ana-Cristina Stănescu poate rămâne în istoria literaturii ca personaj-tip pentru situația de emigrare tragic ratată, tipul emigrantului inadaptabil intercultural
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
succesului unor emigranți celebri (E. Ionesco, M. Eliade etc.) care și-au conservat românitatea demonstrează că doar astfel se poate păstra echilibrul existențial. Ana-Cristina Stănescu poate rămâne în istoria literaturii ca personaj-tip pentru situația de emigrare tragic ratată, tipul emigrantului inadaptabil intercultural. În cronica sa din „România literară” (2008), Tudorel Urian reține cartea ca „roman autentic, în centrul căruia se află unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română a ultimilor ani”. Ana-Cristina arată cum falsa conștiință
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
probată ideea limpede a ratării pe care o aduce greșeala de a emigra și a-ți trăi imigrația ca pe o viață cu totul și cu totul nouă, liberă și securizată de trecutul pre-emigrant. În termeni pozitivi, ideea este că emigrantul trebuie să-și ia emigrația doar ca pe un nou capitol al unei vieți coerente ca formulă existențială, iar nu ca pe o viață radical nouă, reșapată, recondiționată. „Relatare despre moartea mea” este, se vede, un roman remarcabil: romanul emigrării
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]