KorAP: Find »[drukola/base=empiric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...238 >

5,930 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

asemenea caz 125 v nu știu zău de unde am lua noi axiomele sintetice ale unei asemenea unități generale a naturei, căci s-ar putea împrumuta de la obiectele naturii chiar. Dar fiindcă aceasta nu s-ar putea face decât în mod empiric, de aceea nici s-ar putea deduce din ea o altă unitate decât întîmplătoare, care însă-i departe de a ajunge la conexul necesar pe care-l socotim când zicem natură. CAPITOLUL AL TREILEA AL DEDUCEREI NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE DESPRE

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
izolat vom expune acuma în conex. Sânt trei izvoare subiective de cunoștință pe cari se bazează posibilitatea unei experiențe în genere și cunoștința obiectelor ei; iar aceste sînt: simț, imaginație și apercepție. Fiecare din ele poate fi privită și ca empirică, adică în aplicația ei asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei; iar aceste sînt: simț, imaginație și apercepție. Fiecare din ele poate fi privită și ca empirică, adică în aplicația ei asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adică în aplicația ei asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și aceeași unitate, referindu-se la sinteza transcendentală a imaginației, este inteligența pură. Deci în inteligență sânt conținute cunoștințe apriorice pure, cari conțin unitatea necesară a sintezei pure a imaginației în privirea tuturor fenomenelor posibile. Prin urmare puterea de cunoștință empirică a omului conține neapărat o inteligență care se referă la toate obiectele simțurilor, deși numai prin mijlocul intuițiunei și a sintezei 128 v lor prin imaginație, sub care așadar toate fenomenele stau ca daturi la o experiență posibilă. Fiind însă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
n-am putea cugeta prin ele nici-o cunoștință și ar rămânea indiferente pentru noi) urmează că inteligența pură, prin Să se ia bine seama la acest axiom, căci este de mare importanță. Toate reprezentațiile se referă necesarminte la o conștiință empirică posibilă, căci daca nu s-ar refera și-ar fi cu neputință de a deveni conștii de ele (de-a ne trezi asupra lor și a le băga-n seamă) atunci ar fi ca și când am zice că ele nu există

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
s-ar refera și-ar fi cu neputință de a deveni conștii de ele (de-a ne trezi asupra lor și a le băga-n seamă) atunci ar fi ca și când am zice că ele nu există defel. Însă toată conștiința empirică se referă necesarminte la o conștiință transcendentală (care premerge esperiența concretă și spețială) adică conștiința de mine însumi ca apercepția primordială. Este așadar absolut necesar ca în cunoștința mea toată conștiința să aparție unei conștiinți (de mine însumi). Aici deci

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate colectivă ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate colectivă ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această reprezentație fie clară (conștiința empirică) sau întunecoasă, aceasta ni-i indiferent, ba chiar realitatea ei ni-i indiferentă; principalul este că posibilitatea formei logice a toată cunoștința se bazează necesarminte pe referarea la această apercepție ca la o facultate. {EminescuOpXIV 413} mijlocul categoriilor sale, este

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și sintetic a toată esperiența și că fenomenele au în raport necesar la inteligență. Acum vom expune sub ochi nexul necesar dintre inteligență și fenomene prin mijlocul categoriilor și vom lămuri-o începînd de jos în sus, adică de la cele empirice. Primul lucru care ni se dă este fenomenul care, însoțit fiind de conștiință, se numește percepție (fără raportare la o conștiință, cel puțin posibilă, fenomenul n-ar fi pentru noi niciodată obiect al cunoștinței, ar fi pentru noi nimic și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie-n stare a rechema o percepție de la care sufletul trecuse la alta, a o rechema la cele următoare și astfel a rangea șiruri întregi ale lor, dacă n-ar fi o facultate reproductivă a imaginației, care și este numai empirică. Fiindcă însă reprezentațiile s-ar reproduce după cum s-ar nimeri și fără osebire, încît nu s-ar putea [ivi] un conex cert, ci o aglomerare regulară, drept care nici ar putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă după care reprezentația cutare să intre în legătură în imaginație ca reprezentația cutare, iar nu cu orișicare i-ar ieși în cale. Această temelie subiectivă și empirică a reproducției se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un temei obiectiv, adică dacă n-ar fi cu putință ca fenomene să fie altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n caz dacă n-o ar fi, atunci ar fi cu putință o mulțime de aprehensiuni, ba chiar o sensibilitate întreagă în care s-ar găsi multă conștiință empirică ca material în sufletul meu, însă risipit și fără ca să se ție de una și aceeași cunoștință de mine însumi; împrejurare care nu-i cu putință. Căci numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai prin aceea că număr toate aprehensiunile la o conștiință (apercepția primordială) pot predica despre toate aprehensiunile că sânt conștiu de ele. Trebuie deci să existe un temei obiectiv care să poată fi evident apriori și-nainte de orice legi empirice ale imaginației pe care să se-ntemeieze putința, ba chiar necesitatea unei legi extinse asupra tuturor fenomenelor, lege conform căreia acestea să trebuiască a fi privite ca niște așafel de date ale simțurilor cari de sine să fie asociabile și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să vie astfel în suflet sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei sinteze în imaginație care e apriori fondată pe reguli. Deci și imaginația este o facultate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestea cu condiția unității necesare a apercepției pure. Amândouă capetele extreme, sensibilitatea și inteligența, trebuie să stea cu necesitate în legătură prin mijlocul acestei funcții transcendentale a imaginației, căci îndealtfel acelea ne-ar da fenomene, dar nu obiecte a cunoștinței empirice, prin urmare nu experiență. Esperiența reală, care consistă din aprehensiune, asociație (reproducție) și-n fine din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ne-ar da fenomene, dar nu obiecte a cunoștinței empirice, prin urmare nu experiență. Esperiența reală, care consistă din aprehensiune, asociație (reproducție) și-n fine din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reproducție) și-n fine din recognițiunea fenomenelor, conține în cea din urmă și cea mai înaltă (a elementelor numai empirice ale experienței) niște noțiuni cari fac cu putință unitatea formală a experienței și cu aceasta toată valabilitatea obiectivă (adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adevărul) cunoștinței empirice. Aceste fundamente a recognițiunei celor diverse întru cât ating forma unei experiențe în genere sânt citatele categorii. Categorii Pe ele se bazează deci toată unitatea formală în sinteza imaginației și, prin mijlocul acesteia și a toată întrebuințarea empirică a ei (în recognițiune, reproducție, asociație, aprehensiune), până jos la fenomene, fiindcă nu pot aparține conștiinței noastre, prin urmare nouă, decât prin mijlocul acelor elemente ale cunoștinței în genere. Deci ordinea și regularitatea la fenomene pe cari le numim natură

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice: inteligența noastră este izvorul legilor naturei și prin urmare a unității formale a naturei, totuși o asemenea aserțiune e cu totul adevărată și amăsurată obiectului, adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adică experienței. Legi empirice ca atari nu-și pot deduce-n adevăr originea lor de la inteligența pură, tot așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de varie ar și fi, trebuie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fi lucruri în sine înșile n-am putea să avem defel noțiuni apriorice despre ele. Căci de unde le-am și lua? De le luăm de la obiect (nemaicercetînd cum un asemenea ni s-ar putea face cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i numai în noi nu poate determina calificația unui obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai și numai pentru ca să-i revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai cu putință, ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi, pentru că afară de noi o modificație a sensibilității noastre nu se află. Deja numai reprezentația cum că toate fenomenele acestea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi, a căror împreunare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]