2,354 matches
-
asta mă constipasem și două săptămâni n-am putut să merg afară... Și m-am chinuit groaznic. No, da’ după-aceea n-am avut Încotro, că am văzut că toată lumea face la fel. La Mislea, deci, erau w.c.-uri din astea englezești și era despărțite de dormitor... Era o cămeruță cu chiuvetă, unde puteai să speli mâinile, deci era mai civilizat. Erau podele pe jos, cu scânduri, nu era ciment, era curățenie... Pe-ormă curtea... Curtea era Împărțită În trei părți: la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adevăr colonelul Oreșcovici, delegat sârb în comisia mixtă din Vidin menită a cerceta violările de teritoriu, s-a întors de-acolo fără de nici un rezultat. Interpelări făcute în Camera comunelor și în cea a lorzilor din Anglia au dat ocazie guvernului englezesc de a declara că, deși pân - acuma nici un ostaș sârbesc n-au trecut hotarele țărei sale, totuși speranța pentru mănținerea păcei ar fi mai mult decât problematică. Acest război s-ar fi putut încunjura dacă propunerea dizbătută mai înainte (de-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trebuit ca să fie luat în gardă. Avea o privire suverană de independență. Și el și nevastă-sa - o femeie liniștită și modestă cu vecinii, dar certareață foc acasă - precum și fiul lui, student la stomatologie, locuiau în ceea ce se numea subsolul englezesc din fața casei. Fiul , Kotzie, lucra seara ca vânzător la farmacia de la colț și se ducea la școală în vecinătatea Spitalului Municipal, și el a fost cel care i-a spus Bunicii despre dispensarul fără plată. Sau mai bine zis, bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
modificată, a galeriei, în timp ce ea îl bocea pe Howard în mijlocul tânguielilor și sărurilor de amoniac ale femeilor îmbrăcate în straie bogate, care boceau și prevesteau cine va fi atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest prilej era diferit de momentele în care mulțimea ce se roagă dedesubt cu șaluri pe cap și cu pălării de stradă, de clinchetul clopoțeilor pe odăjdiile de catifea ale manuscriselor așezate pe un postament cu două picioare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și snob, așa trebuie să fi arătat. Eram mult prea absorbit de faptul că simțeam pe piele aceste straie, stofa aceea de bună calitate, de ideea că pălăria mea avea o nuanță de verde tirolez și de splendoarea pantofilor mei englezești ca să fiu în stare să-l văd pe Renling în lumina în care aveam să îl văd mai târziu. Era un om care spulbera orice obstacol. Trecea ca un iureș pe drum. Adora faptele de vitejie și venera rezistența fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mâncăm din porțelanurile și șervetele pe care le primise Charlotte ca trusou. Familia Magnus se dădea peste cap să ia ce e mai bun pentru unul de-al lor, și aceste farfurii și căni fuseseră arse într-un cuptor englezesc, iar covorul era chiar din Buchara, așa cum argintăria era de la Tiffany. Dacă rămâneam după cină, jucam bridge sau rummy, iar la ora zece Charlotte suna la băcănie să ne trimită înghețată de mentă și cremă fierbinte de caramel. Așa că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întârziați care făceau ultimele cumpărături în clinchetul de clopoței de Crăciun și ghirlandele de iederă argintie. Nu aveam obiceiul să zăbovesc prea mult, ca să atrag atenția asupra mea. Știam dinainte ce voiam să iau, un Plotin, ediție rară, o ediție englezească a Enneadelor care costa o grămadă de bani, mai mult decât valora. Am luat volumele de pe raft, le-am răsfoit, m-am uitat la modul în care erau legate, le-am pus sub braț și cu nonșalanță m-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am arătat intrigat și am urcat până acolo într-o zi. Era cu siguranță ciudat ce de mecanisme întâlneai pe tot întinsul Mexicului, ce exemplare vechi care rodeau și se târau, agregate care săpau tunele sau gropi, scarabeuri mecanice, drăcii englezești sau belgiene, vagoneți sau locomotive fabricate în Manchester, legate la capătul unor vagoane bolnave acoperite de bărbați înfășurați în pături și de soldați. Deja din oraș, de-a lungul drumului ce ducea la mină, gunoiul era aruncat într-o vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se numea da Fiori. Grădina hotelului avea un capăt care îi era rezervat familiei lui, și spre care dădea fereastra dormitorului nostru. Dimineața, bunicul da Fiori, tatăl lui cel mărunțel, ieșea cu o șcapcă pe cap și cu un costum englezesc de modă veche, de o culoare verde închis, pufoasă, cu o centură peste haină și cu nasturi rotunzi. Își pieptăna vârful mustăților cu degetele sale păroase, și când mergea, piciorușele sale abia păreau să-l susțină. Ne plăcea enorm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
seamă de cei ce pregătesc anumite teze și care sunt mânați de impulsul zburdalnic de a ne scrie pe sub masă, în timpul lor liber din afara campusului universitar. Dar noi citim și, în general, ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero.) Vreau să vă avertizez că, de aici încolo, nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
deliberat demodat, fratele meu arăta ca un morar într-un spectacol de operetă. Chipul lui palid, relaxat, avea un aer de secolul XVIII: inteligent, masiv, puțin degenerat, amintind de un șir lung de strămoși, generali și aventurieri, un chip profund englezesc cum numai fețele celor cu sânge anglo-irlandez mai pot fi în ziua de azi. Ai fi putut caracteriza această față ca fiind „nobilă” în sensul în care cuvântul se folosește în general cu privire la animale. Un aspect foarte ciudat în înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei. Urci pe scărița aia? Eu aș muri de frică! Mi se părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e petrolist, dar ea e cea care contează. Dacă nu e pe placul nevestei... Îmi aruncă o scurtă privire. Îmi place la nebunie rochia! adăugă ea, cântărindu-mă din ochi. Ce fată cuminte. Iar ghetele sunt perfecte. Adevăratul stil boem englezesc! Ne croisem deja drum către celălalt capăt al sălii, lângă una dintre cele două ferestre circulare. Acolo stătea o femeie, ai cărei Înălțime și conformație, În America, ar fi primi calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
croia drum spre noi. — Trebuie să ți-i răpesc pe Jim și Betty, mi-a zis ea. Masa e rezervată pentru opt și jumătate. Ați avut o discuție frumoasă? — O, da, foarte interesantă, răspunse Betty. Sam ne povestea despre manierele englezești. Și-apoi, ne-a prezentat unei prietene de-ale ei, care se Îmbracă exact cum obișnuia mama. Tare aș fi vrut să fie și Baby de față, ca să audă asta. — Te sun eu, Sam, mi-a spus Felice. Neapărat trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mobilă. — Iar Sam doarme acolo sus, pe platforma aceea. Vedeți scara? E așa de newyorkez, nu? — Interesant cartier, remarcă Jim Ashley scurt. Cu Închisoare și tot tacâmul. — Trebuie că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că ați prins tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște mici cute. Jim Ashley era Întruchiparea felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de oțel tubular s-au încovoiat sub poverile pe care le-au purtat și au cedat locul unor scaune urâte, greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar căzile și-au păstrat forma, iar robinetele eduardiene au supraviețuit. În timpul războiului, Institutul a fost considerabil afectat de suflul bombardamentelor. În acea vreme, a fost folosit ca adăpost împotriva raidurilor aeriene (Baia Exterioară, însă, a funcționat în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândindu-se că ele îl înțelegeau mai bine decât nevasta lui. Stella ar fi dorit să fie singură cu George, naufragiați pe o insulă pustie, în inima primejdiilor. Simțea sângele ei evreiesc ca pe o sursă de alienare în cadrul societății englezești. Iar alienarea lui George o percepuse, fără să o înțeleagă vreodată, la început ca o virtute, apoi ca un farmec. O fermecase în trecut și continua s-o farmece. Dar în ce încurcătură sordidă se băgase și ce blestem plana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau (pentru că adeseori schimbau rolurile între ei) Hamlet pentru Horațio al nostru. Scarlett-Taylor se născuse în ținutul Wicklow, între munți și mare. Strămoșii tatălui său fuseseră proprietari de pământuri în vestul Irlandei, dar tatăl și bunicul lui, care urmaseră școli englezești și apoi Trinity College din Dublin, fuseseră avocați la Dublin. Mama lui (născută Gordon), venea din Ulster, unde străbunicii ei erau crescători de oi, iar tatăl medic. Ea urmase o școală în Elveția, apoi Colegiul Trinity, unde îl cunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mergeau ocazional la biserică. Mama îl învățase să-și spună rugăciunile, apoi îl lăsase singur cu Dumnezeu. Emma și Dumnezeu s-au cam răcit unul de celălalt, dar băiatul a rămas cu un atașament față de biserică. A urmat o școală englezească, unde a cântat în cor. Niciodată nu a fost anticatolic; îi plăceau ritualurile, slujbele în latină, biserica. Pentru el, religia însemna istorie și istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
progresistă în ce privește ideile politice și sociale pe care le promova, în parte de modă veche în ce privește disciplina și înaltul standard al învățâmântului. Hattie îi urma cursurile de cinci ani, în care timp accentul ei american fusese acoperit de unul pur englezesc. Traversase Atlanticul de mai multe ori decât își putea aminti. Își dorise un ponei, pe urmă încetase să și-l mai dorească; purtase o sârmă de aur peste dinții din față, pe urmă încetase să o mai poarte; își pieptănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înalt, care nu e nici glasul unui bărbat și nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma îl parcursese aproape în întregime. Cântase multe cântece englezești de lăută, melancolia poeziei și muzicii elisabetane și iacobine i se potrivea de minune. Cânta Purcell și Händel. El și domnul Hanway trecuseră în revistă tot ce le putea oferi muzica preclasică, iar madrigalurile constituiau limbajul lor natural. Acum, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce vrei să spui? — Cum o să-și petreacă timpul? O să lucreze, o să-și caute o slujbă, o să studieze, sau...? Vreau să urmeze o universitate englezească, dar s-ar putea să fie nevoie de cineva care s-o supravegheze, un soi de meditator... Ai putea face asta? Nu! Răspunse părintele Bernard cu strășnicie. Dar ce temă pregătește? Nu știu exact. Ceva legat de artă. Poate ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
școală? — Bineînțeles că nu. Era destul de elegantă, găsesc. — E un copil. Ar trebui să poarte rochițe cu volănașe albe. Dar ce părere ai despre ea? Nici o părere. O americancă sfrijită. — Nu prea are accent american. Mai curând de școală bună englezească. — Aiurea! — Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel. Ea l-a găsit pe Zet drăgălaș. — De ce ești atât de furios? — Eu sunt întotdeauna furios. — Ai fost destul de brutal cu ea. — Și tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]