3,784 matches
-
cu reziduu tumoral sau recurențe se obțin remisii cu radioterapie și chimioterpie asociată [38]. ESTESIONEUROBLASTOMUL Estesioneuroblastomul este o tumoră foarte rară cu originea în celulele epiteliului olfactiv situate înalt la nivelul mucoasei foselor nazale, putând pătrunde intracranian prin lama cribriformă. Epidemiologie. Deși în anumite serii reprezintă până la 3% din tumorile intranazale, în literatură sunt raportate până în prezent doar mai puțin de 400 de cazuri [39]. Originea acestor tumori pare sa fie creasta neurală de la nivelul foselor nazale. Vârful de incidență al
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
un grup complex de tumori embrionale, asemănătoare histologic meduloblastomului dar care apar în compartimentul supratentorial; sunt compuse din celule asemănătoare neuroectodermului primitiv al SNC în dezvoltare. Resturi ale acestor celule apar în creierul nounăscutului la nivelul matricii germinative periventriculare [43]. Epidemiologie. Afectează aproape exclusiv copii, doar câteva cazuri de PNET fiind descrise la persoane adulte [44]. Din punct de vedere al epidemiologiei, există o preponderență masculină pentru aceste tumori (1,4:4,8), incidența fiind de asemenea cu 42% mai crescută
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
primitiv al SNC în dezvoltare. Resturi ale acestor celule apar în creierul nounăscutului la nivelul matricii germinative periventriculare [43]. Epidemiologie. Afectează aproape exclusiv copii, doar câteva cazuri de PNET fiind descrise la persoane adulte [44]. Din punct de vedere al epidemiologiei, există o preponderență masculină pentru aceste tumori (1,4:4,8), incidența fiind de asemenea cu 42% mai crescută la copii albi decât la cei negri [45]. Factori protectivi materni (suplimente vitaminice, folați) par să influențeze frecvența acestor tumori. Clinica
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
suficient de concludente și convingătoare în acest sens [3]. Tratamentul acestor două forme de tumori rămâne încă unul controversat. Fiind tumori rare este dificil, de asemenea, de condus un studiu randomizat privitor la eficiența diferitelor variante de tratament oncologic [2]. EPIDEMIOLOGIE Se pot dezvolta oriunde de-a lungul nevraxului unde există rămășițe de notocord, dar au tendința de a se localiza cu predilecție la cele două extremități ale notocordului primitiv: 35% la nivel cranial - în regiunea sfeno-occipitală (clivus) și 53% la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prezent se consideră că nu există un tratament medical cu eficiență pentru cordoame. Totuși, într-un studiu efectuat cu imatinib mesilat s-a demonstrat eficiența activității antitumorale, mai probabil prin inactivarea plateletderived growth factor receptor-beta (PDGFRB) [32]. TUMORILE SINUSURILOR PARANAZALE EPIDEMIOLOGIE Tumorile de sinusuri paranazale sunt tumori rare reprezentând 0,2-0,8% din totalul tumorilor și 2-3% din tumorile cu localizare la nivelul regiunii cranio-cervicale [1,2]. Ele sunt extrem rare în copilărie incidența crescând odată cu vârsta începând cu decada a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
o zonă epitelială încapsulată, la nivelul lojei hipofizare, cu aspect asemănător mucoasei bucale; ulterior, în 1913, Goldzieher raportează primul chist simptomatic al pungii Rathke [1]. Se poate forma oriunde de-a lungul traiectului pungii faringiene, fiind un remanent al acesteia. Epidemiologie Chisturile pungii Rathke reprezintă puțin peste 1% din totalitatea tumorilor cerebrale primare, majoritatea nefiind simptomatice, datorită dimensiunilor reduse atinse (sub 2 cm în diametru); sunt descoperite cu ocazia autopsiilor (3-22%). În cele mai multe cazuri sunt intraselare, localizarea lor strict supraselară fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
refera în special la epidermoidele spinale și susține ca acestea s-ar forma în urma puncțiilor lombare repetate și teoría inflamatorie sustine ca atit resturile epiteliale congenitale cat si metaplazia infamatorie dobândită, pot duce la apariția epidermoidelor urechii medii [5,6]. Epidemiologie Tumorile epidermoide sunt leziuni chistice mai puțin frecvente, reprezentând aproximativ 0,2- 1,8% din tumorile cerebrale, respectiv 7-9% din toate tumorile unghiului pontocerebelos. Chistele epidermoide pot avea atât localizare intradurală (de obicei extra-axială) cât și extradurală (de obicei cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
benignă care conține elemente tisulare atât epidermice cât și dermice, bine delimitată și de dimensiuni reduse. În plus față de chistul epidermoid, chistul dermoid conține elemente caracteristice dermului: fire de păr, folicul pilos, glande apocrine, sebacee sau sudoripare (fig. 4.152). Epidemiologie Tumorile dermoide se regăsesc mult mai rar, într-o proporție de 0,3% din tumorile cerebrale și tind a fi plasate cel mai frecvent în fosa posterioară, în imediata vecinătate a liniei mediane, spre deosebire de tumorile epidermoide care adeseori se dezvoltă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
s-au descris chiar și cazuri de moarte subită [11]. Pentru întâia dată a fost raportat un chist coloid în 1858, de către Wallmann, iar Dandy în 1921 a realizat cu succes prima rezecție a unui chist coloidal de ventricul III. Epidemiologie Deși sunt catalogate a fi congenitale, se întâlnesc rar în perioada copilăriei. Ele se regăsesc într-un procent de aproximativ 0,5-1% din totalitatea tumorilor cerebrale, respectiv 15-20% din toate formațiunile de la nivelul ventriculului III; incidența maximă este la persoanele
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
pineală reprezintă spațiul intracranian cu cea mai complexă rețea venoasă. În acestă zonă sunt dispuse venele cerebrale interne, venele bazale Rosenthal precum și alte structuri venoase, care converg formând marea venă Galen, care intră în sinusul drept la nivelul apexului tentoriului. Epidemiologie, clasificare Tumorile regiunii pineale reprezintă 3-8% din tumorile cerebrale la copii în timp ce la adulți reprezintă 1%, aparent cu o incidență incidență mai crescută în Japonia. Datele statistice din ultimii ani nu confirmă această aserțiune [3]. Caracteristic pentru tumorile pineale sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumori, clasificate cu ajutorul MRI, în câteva categorii funcție de modalitatea de evoluție, localizare, extinderea longitudinală, creșterea focală sau difuză, priza de contrast, prezența sau nu a hidrocefaliei, a chisturilor, hemoragiei sau necrozei, de gradul de rezecabilitate chirurgicală, respectiv prognosticul general [2]. Epidemiologie. Etiologie. Glioamele de trunchi reprezintă 10-20% din neoplasmele pediatrice, respectiv 1-2% din tumorile cerebrale ale adultului [3], la aproximativ 75% din pacienți manifestându-se înaintea vârstei de 20 de ani [4]. Incidența cea mai mare este regăsită în ultima jumătate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
constă numai în complexitatea aparatului musculo- ligamentar care asigură stabilitatea și mișcările complexe ale capului dar și numărul mare de structuri neurovasculare vitale (zona bulbo-medulară, sistemul vertebro-bazilar, nervii cranieni inferiori IX, X, XI, XII) dar și variabilitatea lor anatomică [1]. EPIDEMIOLOGIE, CLASIFICARE Privind clasificarea tumorilor din această regiune cea mai importantă delimitare este dată de dura mater. În acord cu acest punct de vedere tumorile pot fi: Epidurale - reprezentate de tumori osoase primare - cordom, osteom, displazii fibroase, sarcom Ewing, plasmocitom, chiste
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
La adult metastazele cerebrale sunt mai frecvente decât tumorile cerebrale primare [4]. Prin procentul mare pe care îl au și prin problemele de diagnostic și terapie pe care le ridică, metastazele cerebrale constituie o problemă importantă a neurochirurgiei și neurooncologiei. Epidemiologie. Incidența metastazelor cerebrale (MC) este apreciată la 10-30% din totalul tumorilor intracerebrale, dar date exacte referitoare la incidența lor sunt greu de obținut [5]. Creșterea frecvenței metastazelor cerebrale în ultimele studii se datorează mai probabil perfecționării mijloacelor de investigație paraclinică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
manifestate în primul an de viață și probabil congenitale cele care sunt descoperită după vârsta de un an. O serie de tumori sunt cunoscute ca având origine congenitală dar rareori se manifestă în primii ani de viață (teratomul, craniofaringiomul, hamartomul). Epidemiologie. Incidența tumorilor cerebrale la copil este de 4,5/100.000 loc, incidență mai mică comparativ cu cea a aduților care se situează la 16,5/100.000 loc, conform datelor statistice americane (CBTRUS) [1]. Tumorile maligne ale copilului reprezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de la nivelul trunchiului cerebral citoreducția subtotală urmată de radioterapie concomitentă cu chimioterapie cu temosolamida în 6 cicluri prelungește durata de supraviețuire a copilului (fig. 4.254), răspunsul la acest agent fiind mai bun la copil decât la adult [30]. MEDULOBLASTOMUL Epidemiologie. Meduloblastoamele reprezintă aproximativ 15-20% din totalul tumorilor sistemului nervos central la copil și o treime din cele localizate la nivelul fosei craniene posterioare. Incidența maximă o întâlnim la grupa de vârstă 7- 12 ani, cu afectarea predominantă a sexului masculin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ani cu RMN cranio-spinal la 3-6 luni, pentru a surprinde recidivele chiar asimptomatice. EPENDIMOMUL După clasificarea WHO revizuită, tumorile ependimare se clasifică în subependimom și ependimom mixopapilar (grad I), ependimom (grad II), ependimom malign (grad III) și ependimoblastom (grad IV). Epidemiologie. Ependimomul reprezintă aproximativ 10% din totalul tumorilor intracraniene la copil, în 60% din cazuri fiind situat la nivelul fosei craniene posterioare. Reprezintă aproximativ 10- 15% din totalul tumorilor fosei craniene posterioare. În cazuistica noastră ependimomul a fost prezent la 9
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de alte tipuri tumorale apar cu predilecție la copilul mic, unele manifestându-se în primul an de viață și având un caracter extrem de malign, datorită evoluției de scurtă durată nu sunt practic întâlnite la vârste mai mari sau la adult. Epidemiologie. Incidența tumorilor la copilul mic este estimată diferit, unele studii făcând referire doar la copilul de până la un an („infant”), altele 342 făcând referire la copii de până la 4 ani. În mod tradițional în literatura românească de specialitate, copilul mic
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Căprioară 1904-1981 - Obstetrică ginecologie 23. Gheorghe Buzoianu 1901-1974 - O.R.L. 24. Petru Bruda 1906-1967 - Urologie 25. Emil Țeposu 1890-1948 - Urologie 26. Ioan Aleman 1891 1948 - Stomatologie 27. Vitold Baroni 1883-1973 - Bacteriologie 28. Dimitrie Negru 1883-1955 - Radiologie 29. Titu Turcu 1899-1973 - Epidemiologie 30. Ion Tănăsescu 1892-1959 - Clinică organică 31. Ștefan Secăreanu 1893-1979 - Chimie analitică 32. Victor Preda 1912-1982 - Biologie 33. Gheorghe Popovici 1895-1954 - Pediatrie 34. Rubin Popa 1901-1958 - Anatomie 35. Alexandru Pop 1895-1954 - Chimie generală 36. Ștefan Gheorghe Nicolau 1874-1970 - Dermato venerologie
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
în primul an și 90% în primele 18 luni. Fertilitatea femeilor este maximă între 21 și 25 de ani, se reduce progresiv până la 35-39 de ani, apoi se reduce exponențial. După 30 de ani, 10% dintre femei sunt deja infertile. Epidemiologia infertilității Se admite că 10-15% dintre cupluri sunt infertile. Responsabilitatea pentru infertilitate revine femeii în 40% din cazuri, bărbatului în 40% din cazuri, iar în 20% ambii membri ai cuplului sunt implicați. Infertilitatea afectează probabil mai multe cupluri din țările
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și BRGE cu esofagită. Primul tip este mai frecvent (60% din pacienți) și se numește boală de reflux negativă endoscopic. Al doilea tip include pacienți cu leziuni mucoase esofagiene vizibile endoscopic care uneori pot evolua spre complicații (ulcerații, stricturi, metaplazie). Epidemiologie Prevalența este dificil de apreciat deoarece simptomele sunt variabil interpretate de medic și pacient, iar criteriile de diagnostic sunt imprecise. BRGE este mai frecventă decât se raportează din două motive: gradul de adresabilitate (legată de caracterele simptomelor sau tratamente ambulatorii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ulcer peptic (termen considerat depășit în prezent). UGD este definit anatomopatologic ca o pierdere de substanță circumscrisă, unică sau multiplă, însoțită de distrucție tisulară cel puțin până la nivelul muscularei mucosae. Pierderea poate penetra până la seroasă și este limitată prin inflamație. Epidemiologie Prevalența clinică a UGD este variabilă în funcție de cele două cauze majore: Helicobacter pylori (HP) și AINS. Se estimează că infecția cu HP afectează 50% din populație, dar numai 15% din persoanele infectate fac UGD. Infecția este mai frecventă la copii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
inflamatorii ale intestinului subțire și colonului cu etiologie cunoscută (microbiană, agenți fizici, diareea călătorului, colita pseudomembranoasă etc) sau nedeterminată (idiopatice). Bolile inflamatorii idiopatice sunt reprezentate de două entități distincte: boala Crohn (BC) și rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH). Cele două afecțiuni au epidemiologie și patogenie comună, evoluție cronică. IMPORTANT! Principala diferențiere între cele două afecțiuni este: 1. localizarea: BC în orice segment al tubului digestiv, RCUH limitată la rect și colon 2. natura modificărilor inflamatorii: RCUH limitată la mucoasă, BC tot peretele intestinal
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și eliminarea virusului. Ag și Ac specifici sunt markeri prin care este apreciată evoluția infecției cu VHB: cronică, rezolvată, status de purtător inactiv, reactivată, exacerbată acut etc. Notă! Prezența AgHBs nu este echivalentă cu infecția activă, există și purtători sănătoși. Epidemiologie Infecția cu virusul B determină hepatită cronică în 10% din cazuri, respectiv 350 milioane de persoane, dintre care 40% vor dezvolta complicații severe (ciroză hepatică și carcinom hepatocelular). România face parte din zonele cu incidență crescută a infecției. Transmiterea se
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
virusul hepatitic C (VHC). Termenul folosit anterior era de hepatită nonAnonB. VHC este un ARN virus caracterizat prin mutații repetate, responsabile de modificarea antigenității și a structurii genetice. Afectarea hepatică este consecința răspunsului imun al gazdei, mediat de celulele T. Epidemiologie Este una din cele mai importante cauze de afectare hepatică cronică. Se estimează că aproximativ 200 de milioane de persoane sunt infectate cu virusul C. Coinfecția cu HIV este comună. Sursa de infecție, categoriile cu risc și căile de transmitere
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ciroză se recomandă restricție de sare și suplimentarea aportului de proteine. CIROZA HEPATICĂ Definiție Ciroza hepatică (CH) este o afecțiune cronică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei, nodulilor de regenerare (micro- sau macronoduli) și a necrozei hepatocelulare, cu alterarea structurii hepatice. Epidemiologie CH este calea finală comună de evoluție a numeroase afecțiuni hepatice cronice. Face parte din primele zece cauze de mortalitate în lume. Aproximativ 35-65% din pacienții cu ciroză decedează în următorii 10 ani. Mortalitatea este mai mare în CH alcoolică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]