850 matches
-
euforice (norocoase: lucrurile se schimbă în bine), sau disforice (fatale: lucrurile se schimbă în rău), externe (bazate pe evenimente și trăiri exterioare), sau interne (bazate pe sentimente și tranzacții interioare), simple (lipsite de PERIPEȚIE și/sau RECUNOAȘTERE), sau complexe, epice (episodice, conexate lejer), sau dramatice (împletite strîns) ș.a.m.d. ¶Între încercările moderne de a avansa o tipologie a intrigilor relevante pentru NARATOLOGIE sînt notabile în special cele ale lui Crane și Friedman. Crane face o clasificare tripartită: intrigi de acțiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Paris X-Nanterre: Documents du CRLLI 32. Georges, Robert A. 1970. Structure in Folktales: A Generative-Transformational Approach.. "The Conch" 2:4-17. Gibson, Walker. 1950. Authors, Speakers, Readers, and Mock Readers. "College English" 11:265-69. Glenn, Christine G. 1978. The Role of Episodic Structure and Story Length in Children's Recall of Simple Stories. "Journal of Verbal Learning and Verbal Behavior" 17:229-47. Głowinski, Michał. 1974. Der Dialog im Roman. "Poetica" 8:1-16. . 1977. On the First-Person Novel. "New Literary History" 9:103-14
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
locomoție decalate, împreună cu decalajul cognitiv limitează capacitatea copilului de a interacționa, de a explora spațiul și de a manipula obiectele, folosind un cadru de referință stabil. Majoritatea copiilor cu sindrom Down manifestă deficite de atenție și sindromul hiperkinetic, cel puțin episodic. Înțelegerea limbajului vorbit, este de asemenea de multe ori o problemă, deoarece reprezintă o barieră comunicațională mai gravă decât articularea propriu-zisă a cuvintelor. Acest fapt conduce la frustrări și la lipsa de atenție a acestor copii. Comportamentul de tip impulsiv
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
în 1959, după retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României, și acesta este primul film despre insurecția armată din august 1944. Nici un cuvânt despre rolul Armatei Roșii în „eliberarea României de sub jugul fascist” - singura pomenire este replica plată a unui personaj episodic : „Rușii au intrat în Odessa”. Cu numai câțiva ani în urmă, în Răsare soarele, regia Dinu Negreanu, domnea frăția de arme sovieto-română... Valurile Dunării este Casablanca filmului românesc. Cei doi bărbați, unul încadrat într- o activitate subterană, organizată și periculoasă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se va încheia cu Mircea (1989) a fost Dacii (1967), în regia aceluiași Sergiu Nicolaescu și tot pe un scenariu de Titus Popovici. Decebal, interpretat de Amza Pellea, este simbolul curajului și demnității dacilor în fața colosului roman. El va apărea episodic și în următorul film al epopeii cinematografice naționale Columna (1968), în regia lui Mircea Drăgan, a cărui acțiune este situată în perioada Daciei romanizate, nu întâmplător, scopul propagandistic fiind contracararea teoriilor rösleriene privind „vidul valah”, formarea poporului român în sudul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
contrast, pseudo-emanații revoluției veghează la păstrarea integrității reale și simbolice amenințate. E important de remarcat însă că, în vreme ce aceste amenințări erau denunțate de propaganda ceaușistă ca venind din toate zările din vest cel mai adesea, supralicitând iredentismul maghiar, dar și, episodic, dinspre Bulgaria, și, în subtext, dar tocmai de aceea cu o forță cu atât mai mare, dinspre răsărit -, acum singura direcție incriminată este Occidentul, Ungaria și prietenii ei occidentali, ceea ce dezvăluie dintru început fondul chestiunii faptul că ostilitatea FSN se
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o stare psihică unică; c. exponențial (generi, reprezentativ); 4. a. realist (corespunzător personajului realist); b. alegoric (corespunzător personajului alegoric); 5. a. portret de prim-plan (corespunzător personajului principal); b. de plan secund (corespunzător personajului secundar); c. de fundal (corespunzător personajului episodic); 6. a. dinamic (corespunzător unui personaj complex); - în toată complexitatea sa; - în evoluție (pe verticala timpului); - sau în schimbare (pe orizontala acțiunilor, a concepțiilor etc.); b. static (corespunzător unui personaj simplu, schematizat); - sub unul sau doar câteva aspecte; - este surprins
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
îi este caractersitică persoana I (indiferent dacă este vorba de monolog, monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c.episodic; 2. a. simplu (schematizat); b. complex; 3. a. realist; b. alegoric: poate fi ilustrarea unui principiu; deci nu are decât valoare simbolică, alegorică; 4. a. pozitiv; b. negativ; 5. a. feminin; b. masculin; 6. a. copil (adolescent etc.); b. adult
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului, iar întregului, constituit din fragmente succesive, un sens major. Pe parcursul elaborării, romancierul s-a preocupat de mai buna cunoaștere a operei scriitorilor americani din ultima generație, pe de o parte spre a intra în consonanță cu spiritul epocii, iar pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
durabilă relație cu Europa" pe durata întregului Ev mediu românesc. Sub auspicii istorice nefavorabile, potențate mai departe de Marea Schismă din 1054 care a deschis o fisură în unitatea creștină europeană, românii și-au afirmat sporadic vocația europeană prin alinierea episodică la frontul antiotoman. Perioada fanariotă a reprimat însă pentru un secol voința românească de țâșnire spre Europa, înhămând Țările Române jugului otoman. Eliberarea s-a făcut mai întâi pe cale ideatică. Țările Române s-au reapropriat de Europa, "de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o anumită direcție sau asupra unui obiect precis. Trebuie făcută deosebirea între agresivitate și actul agresiv. Agresivitatea face parte din componentele psiho-afective și comportamentale ale persoanei umane, ca un potențial de acțiune și activitate, pe când actul agresiv este un „eveniment episodic” ostil care se produce prin descărcarea agresivității. Agresivitatea se manifestă în cadrul acțiunilor și al comportamentelor umane sub formă de „conduită de atac”, care poate fi atât un comportament agresiv, ofensiv, cât și unul defensiv, sau, altfel spus, de „atac” și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu o mare bogăție imaginativă, exprimată prin forma și conținutul obsesiilor. Tulburările obsesive pot fi întâlnite în numeroase afecțiuni psihiatrice cum ar fi: - simpla stare de oboseală, - stările astenice febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ideilor delirante cu caracter fragmentar. 6) Delirul acut este o confuzie mintală gravă sau malignă, specifică pentru „encefalita psihotică acută azotemică”. Clinic se manifestă printr-o confuzie profundă cu halucinații și agitație psihomotorie dezordonată. 7) Starea crepusculară are caracter episodic, tranzitoriu, fiind o stare de confuzie cu păstrarea coordonării mișcărilor, stări afective intense (anxietate, disforie, mânie), halucinații și idei delirante. Sindromul oniric Onirismul este un mod de activitate mintală automatică, construit din viziuni și scene animate, așa cum se realizează în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a călători. Ea este legată de o instabilitate structurală de tip constituțional a subiectului. Vagabondajul este o permanentă hoinăreală, o continuă deplasare impulsivă a individului fără a putea reveni, la un domiciliu fix. Spre deosebire de fugă, care are un caracter episodic, vagabondajul este o pulsiune morbidă permanentă, o „fugă continuă” (R. Benon și P. Froissart) cu „abandonul impulsiv al domiciliului” (A. Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și excentrici care caută în mod permanent să atragă atenția celorlalți asupra lor. 6) Psihopații cu dispoziție labilă Ei sunt, de regulă, persoane cu o dispoziție fie excitabilă, fie depresivă, cu un caracter permanent oscilant. Le sunt caracteristice fugile, excesele episodice de alcoolism (dipsomanie), stările impulsive subite, în forme diferite. 7) Psihopații explozivi Aceștia sunt indivizii care explodează din orice, la orice motiv anodin. Sunt susceptibili, iritabili și irascibili. Reacțiile acestei categorii de indivizi au un caracter primitiv. 8) Psihopații reci
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite grade până la stupoarea completă, dismnezii sau amnezie, răspunsuri absurde, diferite manifestări isterice). Făcând o sinteză a tulburărilor psihice întâlnite în cursul isteriei, J. Rogues de Fursac distinge două mari categorii de manifestări psihopatologice: tulburările mintale permanente și tulburările mintale episodice sau paroxistice. Le vom analiza în continuare: a) Tulburările mintale permanente constituie ceea ce P. Janet a numit „stigmatele mintale” și ele sunt cele care dau personalității acestei categorii de bolnavi marca lor particulară. Ele constau din următoarele: - slăbirea mobilității atenției
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavi marca lor particulară. Ele constau din următoarele: - slăbirea mobilității atenției, - tulburări de memorie, în special de tipul amneziei de reproducere, - tulburări ale vieții sexuale, de regulă frigiditatea sau înclinații către perversiuni, - slăbirea voinței de tipul abuliei. b) Tulburările mintale episodice sau paroxistice fie că însoțesc atacurile isterice, fie că apar în mod independent de acestea și ele constau din următoarele: - tulburările mintale asociate atacurilor de tipul următor: accentuarea tulburărilor de caracter, halucinații, idei fixe, fenomene delirante, agitație motorie, atitudini pasionale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individul care le consumă. Un anumit consum de alcool este „tolerat”, după cum, în mod egal, depășirea prin „exces” a acestei „doze permise” este considerată ca o formă de manifestare negativă în raport cu normele modelului socio-cultural. Alcoolismul sau ingestia de băuturi alcoolice, episodică sau durabilă, implică numeroase consecințe pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic, comportamental social etc. Toate aceste manifestări sunt reunite în grupa „alcoolismului” sau a „bolii alcoolice”. Definiția alcoolismului urmărește să reunească totalitatea factorilor implicați în acest tip de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezenta în continuare. În cazul insuficienței hepatice ușoare bolnavii prezintă o stare de astenie moderată, tulburări de dispoziție afectivă, uneori de alură melancoliformă (neurastenia biliară), pusee de obtuzie mintală, coșmaruri nocturne, onirism halucinator pe fond de somnolență și accidente delirante episodice. În cazul insuficienței hepatice grave, manifestările psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatică progresivă). Tulburările psihice în aceste cazuri se caracterizează printr-o stare confuzională cu obtuzie mintală, astenie marcată, coșmaruri, onirism, apariția unui delir
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a) Schizoidia reprezintă tipul de constituție mintală realizând terenul predispus, însă neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinică a schizofreniei. b) Schizomania este forma minoră de schizofrenie, cu o evoluție clinică în bufee episodice și care se prezintă sub forma unor reacții de inadaptare la o situație dată de viață (H. Claude). c) Schizonoia reprezintă tendința generală la discordanță între atitudinea pe care un individ caută, în mod conștient, să o adopte în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unor malformații. Se pune problema dacă psihozele debililor pot fi puse în relație cu starea de fapt a debilității mintale și modul în care trebuie considerată aceasta. Sunt semnalate, deosebit de frecvent, ca forme de manifestare ale psihozelor debililor, stările episodice de excitație. Psihozele ciclice sunt rar semnalate la debilii mintali, în schimb sunt semnalate psihoze de tip schizofrenic cunoscute sub denumirea de „schizofrenie grefată” (pe fondul psihic al debilității mintale). În aceste cazuri, debilitatea mintală acționează în sens patoplastic, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se înregistrează uneori după instituirea insulinoterapiei. Mecanismul său nu are o explicație satisfăcătoare. Retenția de sodiu și apă se pare că se produce printr-un mecanism mediat de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, stimulat de insulinoterapie. Fenomenul este tranzitor, rareori necesitând un tratament episodic cu diuretice sau efedrină (9). „Neuropatia dureroasă” manifestată după introducerea insulinoterapiei este și ea foarte rară și se datorează scăderii rapide a glicemiei, cu repercusiuni mai mari în țesutul nervos, care este „insulinoindependent”. Și în acest caz fenomenul este trecător
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
În timp ce raționalitatea relațională presupune calculul costurilor și câștigurilor asociate relației În sine. O relație poate fi astfel menținută chiar dacă nu există un câștig tranzacțional pozitiv, În condițiile În care există un câștig social, relațional, pe termen lung. Astfel, o tranzacție episodică, discretă nu este În mod necesar simetrică sau echilibrată din perspectiva costurilor și câștigurilor materiale. Dacă considerăm Însă implicarea ei Într-o relație socială pe termen lung, Împreună cu avantajele sociale ce decurg din aceasta, atunci putem intui tipul de raționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
societății Vechiului Regim, dând naștere mișcărilor naționale și liberale care vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va triumfa va fi cel al "suveranității statelor-națiune", și nu al "suveranității dreptului", cum își dorea Immanuel Kant311. A urmat episodica stăpânire a Prusiei de către Napoleon, epoca în care Fichte exalta naționalismul german în în Prusia, prin ale sale "Discursuri către națiunea germană". În anul 1806, Hegel a prevăzut "sfârșitul istoriei" în victoria ideilor Revoluției franceze și universalizarea unui Stat care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]