901 matches
-
corectă a limbii la domeniul de realități la care se referă textul, c) competența textuală, ce reprezintă realizarea unei coerențe din perspectiva conținutului comunicării, a cerințelor retorice etc., d) competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre interlocutori, relații care pot fi epistemice (de nivel de comunicare), sociale sau afective 260. Competența lingvistică, considerată în acest caz ca fiind cea care privește folosirea formelor limbii, nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată cu alte competențe care asigură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce îndoiala în ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului în abordarea obiectului pe care și-l propune. În lucrarea Meditații metafizice, Descartes are în vedere faptul că voința pe care o avem de la
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
private, iar funcțiile productive private devin construcții sociale, ca urmare a creșterii reglementărilor la care sunt supuse), sferele cognitive ale sociologiei și economiei se Întrepătrund, iar problematica firmelor devine parte integrantă a problematicii organizațiilor În general. De asemenea, În ciuda diviziunii epistemice clasice, abordările economice și sociologice devin convergente pe tărâmul organizațiilor. În economie, firmele sunt analizate prin prisma a trei teorii importante: teoria neoclasică, teoria managerială și teoria behavioristă. Teoria neoclasică considera firmele ca fiind funcții de producție unice ce desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o Întreagă problematică a guvernării corporațiilor ce implică chestiuni care țin de eficiență economică, de modul de exercitare a autorității dar și de considerente etice și normative. Avându-și originea În economie, teoria agent - principal se plasează totuși la granița epistemică Între economie, sociologie și știința politică. Instituția economică centrală a capitalismului modern este Întreprinderea rațională, condusă de un antreprenor și constând În resurse umane (forță de muncă) detașate de proprietatea asupra mijloacelor de producție. Instituția proprietății private și statul creează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
bunăvoința comunităților, facilități, capital uman și social) pentru dezvoltare atât din partea instituțiilor bancare, dar și a investitorilor sociali În sens larg. Aceasta nu se datorează performanțelor economice, cât percepției sociale, conformării organizației la modelele sociale acceptate. Se face astfel tranziția epistemică către teorii instituționaliste ce abordează relațiile intraorganizaționale dintr-o perspectivă socială mai cuprinzătoare Înglobând nu doar considerente de ordin economic, ci și considerente sociale, politice, normative și, mai ales, culturale. 5. Corporația modernă - „proprietate difuză” - abordare normativ instituționalistă O serie
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intereselor diverse, procese ce urmează ideologii sociale prin care se legitimează și capătă consistență cognitivă. Explicarea patternurilor de cooperare intraorganizațională se invocă elemente politice și cognitive, mai degrabă decât rațiuni economice, Înscriind teoria economică pe linie instituționalistă și apropiindu-o epistemic de sociologie. Problema cooperării În interiorul organizațiilor se centrează pe considerații etice privind raporturile de putere din organizații, pe procesele cognitive de stabilire a scopurilor, modalitățile legitime de alocare a resurselor, pe direcțiile În care „imersiunea” organizațiilor În sistemul social mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
termenului, demonstrând contigența sa istorică. Evoluția gândirii asupra intereselor de la stadiul de păcate la statutul de asceză și apoi re-problematizarea acestora demonstrează limitele paradigmelor care consideră interesele ca date reale, stabile și puncte de plecare ale construcției teoretice. Această Întreprindere epistemică echivalează, dacă este să folosim concepția lui M. Douglas, cu producerea unui sistem taxonomic ce naturalizează În științele sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prin relații sociale relativ stabile (capital social) și difuziunea de concepții, ideologii proprii (capital cultural). Câmpul este un tip de organizare socială În același timp instituționalizat, dar care lasă loc acțiunii sociale și care se plasează, din punct de vedere epistemic, Între extremele teoretice ale pieței libere născută din concepția individualismului metodologic și cel al organizației instituționalizate ce rezultă dintr-o poziție macrosocială sau holistă. Câmpurile sunt spații mezosociale În care acțiunea și instituțiile interacționează pentru a explica structurile stabile atât
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
larg. Ele rezultă din stabilizarea relativă a relațiilor de cooperare Între actori, dar care sunt În același timp și relații de putere, deoarece stabilesc anumite sensuri ale cooperări și presupun o anumită distribuire a resurselor sociale. Din punct de vedere epistemic, câmpurile echivalează cu introducerea de variabile sociale, politice și culturale În modelul neoclasic al pieței, dar și cu reconsiderarea rolului acțiunii În cadrul teoriilor instituționaliste. Ele sunt structuri de interacțiuni emergente, ordonate social și cultural și se constituie În modele teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Pareto: o stare socială, S1, este mai eficientă În comparație cu alta, S2, atunci când, prin trecerea de la S1 la S2 nimeni nu pierde și cel puțin un actor câștigă. Un argument ce demonstrează fragilitatea acestei distincții, mai degrabă de ordin didactic decât epistemic, este acela că economistul North consideră mai degrabă dependența de cale decât eficiența ca variabilă cauzală În determinarea configurației instituționale. Conceptul de organizație, fiind mai larg, Îl circumscrie pe cel de firmă, aceasta din urmă fiind o organizație cu funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Astfel de organizații sunt uneori incluse în categoria grupurilor de interes corporatiste (GIC) sau a OING orientate către afaceri (business) (BINGO). În al treilea rând, ultimele decenii au evidențiat apariția unor forme de agregare transnațională mai puțin instituționalizate, precum comunitățile epistemice sau rețelele de susținere (advocacy), care pot lua sau nu formă organizațională. Rețelele sunt forme de agregare și de organizare mai flexibile, caracterizate prin patternuri de comunicare voluntare, reciproce și orizontale (Keck, Sikkink, 1998, apud Risse, 2002, p. 255). Rețelele
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
bogată activitate ficțională. Pactul retoric nu poate avea loc, la acest tip de jurnal, pentru că unul dintre termeni absentează. Suntem Încă departe de situația fabula in fabula 4, descrisă de către Umberto Eco. Deși, prin anticiparea „labirintului de contradicții Între lumile epistemice și doxastice și lumea reală”5, jurnalul se deschide la ambele capete: atât spre lumea ficțiunii, a dezirabilității pure, cât și spre aceea (Încă vag aproximată) a realului. E faza jurnalului-clepsidră. În această etapă, structura sa e oricând reversibilă. O
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
psihologici, cât și de cei pedagogici căci cunoașterea și afectivitatea sunt strâns legate. În general activitatea școlară încununată de succes întărește, consolidează factorul afectiv. La debilul mintal, după 3-4 ani de școală, tocmai când ar trebui să treacă la curiozitatea epistemică se observă o schimbare radicală în atitudinea față de învățătură. În locul plăcerii apare dezinteresul sau chiar atitudinea negativă. Și această schimbare nu apare brusc. Ea este condiționată și de mediul familial și de eșecul la învățătură, pe măsură ce programa devine mai complexă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și politice. 2. Modernitatea politică: de la ideologie la ideologii Ceea ce vreau să susțin în această secțiune este ideea că anumite forme de cunoaștere se pot impune într-o anumită perioadă socio-istorică, aceasta din urmă constituindu-se, practic, într-un context epistemic ce își găsește reverberații inclusiv la nivelul convențiilor ideologice 43 care se instituie în epoca respectivă. Sunt interesat, cu alte cuvinte, să reliefez maniera în care se construiește arhitectura ideologico-epistemologică a societății și să identific modul în care aceasta influențează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
acelea configurate la intersecția dintre ideile, credințele și valorile împărtășite de indivizi, de grupuri sociale ori de o societate dată în ansamblul său. Vehiculat ideologic la nivelul mentalului colectiv al oricărei societăți, sistemul astfel configurat contribuie la constituirea unui context epistemic, identificabil socio-politic și istoric în ceea ce înseamnă "practica de gândire" a unei epoci, cu ajutorul unei analize epistemologice. Aceasta poate evidenția modul în care, grație existenței lor eminamente sociale și implicit relațiilor interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă membrii comunității
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
lor eminamente sociale și implicit relațiilor interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă membrii comunității constituie o bază comună de la care plecând își pot explica realitatea. Simultan, ei pot participa astfel la construcția acestei realități, având un univers simbolic și epistemic comun. Ceea ce rezultă este faptul că relația dintre ideologie și societate este una de tip biunivoc: ca figură centrală a imaginarului social, ideologia instituie un anumit tip de societate, și, în concordanță cu aceasta, un anumit tip de realitatea socio-politică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
discursivă, specifică științelor comunicării. În fine, un alt aspect pe care modelul integrat al analizei ideologice trebuie să îl ia în considerare este cel legat de schimbarea socială. Aceasta este posibilă odată cu apariția unor noi înțelesuri socio-politice la nivelul contextului epistemic, înțelesuri ce influențează atât convențiile deja instituite, eventual modificându-le sau destabilizându-le (în acord cu noile provocări cărora o comunitate trebuie să le răspundă), cât și ideologia ca atare (sau, la nivel particular, ideologiile), în calitatea sa de factor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
II Ideologia și realitatea socio-politică > În acest capitol veți parcurge următoarele teme: * Contribuția ideologiei la configurarea realității socio-politice. * Rolul metodologic al analizei ideologice în "decuparea" semnificațiilor realității socio-politice. * Caracteristicile analizei ideologice. > Concepte cheie: realitate socio-politică, convenții ideologice, proiecție ideologică, contextualism epistemic, analiză ideologică. > Autori: Bernard P. Dauenhauer, Daniel Șandru, Teun A. Van Dijk, Steve Fuller, Cornelius Castoriadis, John B. Thompson, Charles Taylor, Roger Griffin, Raj P. Mohan, Graham C. Kinloch, Irwin Louis Horowitz, Howard Williams, Wolfgand von Leyden, James H. Collier
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
că și interpretarea fenomenelor proprii realității fizice, și nu doar celei sociale, poate fi "încărcată" de semnificații ideologice. Cu privire la realitatea socială, ce constituie subiectul discuției din această secțiune, trebuie spus că proiectarea sa ideologică este posibilă în virtutea existenței unui contextualism epistemic pe care îl împărtășește orice comunitate umană. Cu alte cuvinte, prin existența lor eminamente socială și deci, prin relațiile interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă indivizii umani configurează un cadru comun grație căruia își explică realitatea participând, astfel, ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
evident, cunoașterea acestei realități depinde într-un grad important de abilitățile individului, de caracterul adaptativ al subiectului cunoscător și actant, dar toate acestea ar produce la nivelul său disonanță cognitivă în absența a ceea ce am numit, anterior, prin sintagma contextualism epistemic. Imaginarul social și, prin urmare, ideologia, deține un rol manifest în design-ul arhitectural al contextului epistemic în care membrii unei societăți se manifestă, în principal prin limbaj (fie acesta verbal sau non-verbal). În absența sa, nu doar cunoașterea socială
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cunoscător și actant, dar toate acestea ar produce la nivelul său disonanță cognitivă în absența a ceea ce am numit, anterior, prin sintagma contextualism epistemic. Imaginarul social și, prin urmare, ideologia, deține un rol manifest în design-ul arhitectural al contextului epistemic în care membrii unei societăți se manifestă, în principal prin limbaj (fie acesta verbal sau non-verbal). În absența sa, nu doar cunoașterea socială, ci instituirea societății ca atare ar fi imposibile și, în acest sens, ideologia asigură transmiterea principalelor sale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
perspectivă este faptul că ideologia se manifestă, pe de o parte, la nivelul imaginarului social împărtășit de o societate și la nivelul practicilor instituționalizate (formal sau informal) ale acesteia, dar și la nivelul membrilor individuali ai comunității, grație existenței contextului epistemic invocat. Acesta din urmă asigură atât posibilitatea unui discurs inteligibil și coerent la nivel comunitar, cât și condițiile necesare adaptării fiecărui individ la viața socială. Putem înțelege, drept urmare, că, deși este eminamente un produs colectiv, ideologia poate fi asumată individual
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
aceasta; în al doilea rând, această realitate este rezultatul întâlnirii dintre intersubiectivitatea proprie relațiilor sociale și subiectivitatea individuală. Realitatea socială este, prin urmare, o construcție ideologică, fundamentele sale fiind credințele care, localizate în imaginar și împărtășite social creează un context epistemic grație căruia membrii societății pot contribui atât la instituirea practicilor necesare organizării cât și la dezvoltarea cunoașterii sociale. Proiecția ideologică a realității sociale implică existența unui înțeles la care toți membrii responsabili ai unei societăți să aibă acces. Despre această
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
această cunoaștere. Ceea ce putem extrage, mai întâi, din această definire a convențiilor ideologice este că ele nu se confundă cu ideologia ca atare, ci sunt expresii "împământenite" social ale sistemului de credințe configurat de ideologie în baza constituirii unui context epistemic. În al doilea rând, grație acestui context, devine posibilă intersecția credințelor individuale, subiective, și a celor social-împărtășite, intersubiective, ceea permite, ulterior, construirea înțelesului social. În fine, în baza acestui înțeles, indivizii membri ai unei comunități pot accede la cunoașterea socială
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
său, schimbarea socială poate influența evoluția unei societăți, afectând implicit sistemul său ideologic de credințe și toate elementele aflate în relație cu acesta. Ca atare, schimbarea socială afectează nu doar credințele sistematizate ideologic la nivelul imaginarului social, ci și contextul epistemic constituit de acestea, convențiile ideologice instituite în baza sa, modul în care este construit înțelesul social și cunoașterea socială ca atare. Noile elemente apărute ca urmare a schimbării sociale penetrează sistemul ideologic de credințe, configurează noi practici social și se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]