1,945 matches
-
în particular. Această evoluție s-a concretizat în conturarea a multiple paradigme și modele interpretative, care au condus la clarificarea a însăși identității ei, a matricei disciplinare a pedagogiei, dacă o urmărim prin prisma contribuțiilor lui Th. Kuhn asupra principiilor epistemologice actuale în definirea științei. În contextul abordării metodologiei educației, prin această prismă, este semnificativ să identificăm, în primul rând, valoarea schimbărilor de paradigmă la nivelul inițial al înțelegerii modului de abordare, clasic și actual, a esenței educației, ca apoi să
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conexiunile lor reciproce, mai ales pe linia relației subiect-obiect al educației. Desigur că și astăzi, conceptul de acțiune face obiectul a numeroase analize, preponderent proiective, metodologice, pe terenul științelor umane și sociale, de la simple înregistrări de opinii empirice, până la dezbateri epistemologice referitoare la esența, rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2001), sintagma paradigm shift a apărut după 1980, pentru a gândi altfel cercetarea în domeniu (teoretică și practică), a înțelege situațiile ei nou conturate, a pune întrebări, a genera noi predicții în soluționare, a găsi modele explicative pentru noile realități. Epistemologic, argumentează autorii, este aici trecerea de la pozitivism la postpozitivism: • accentul pe părți și decontextualizare versus accentul pe întreg și contextualizare, • accentul pe separare versus accentul pe integrare, • accentul pe general versus accentul pe specific, • considerarea a doar ceea ce este obiectiv
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ele se conturează și acționează inegal, ca adevărate motoare, cu acumulări progresive, până la starea de criză, așa cum este situația pedagogiei încă și astăzi, dar cu semne de tranziție către revenirea la statutul de știință normală și matură (dacă aplicăm modelul epistemologic kuhnian). Schimbarea de paradigme trebuie interpretată atunci ca un fapt ireversibil, pe care se construiește viitorul problemei, folosind și deconstrucția, ca și reconstrucția, iar nu ca întoarcere la "paradisul pierdut", care a avut rolul său în evoluția științei sau a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
problemei, folosind și deconstrucția, ca și reconstrucția, iar nu ca întoarcere la "paradisul pierdut", care a avut rolul său în evoluția științei sau a practicii educației. Ca sintagmă, schimbarea de paradigmă este utilizată prima dată de către Th. Kuhn, în sens epistemologic, pentru a defini evoluția istorică, dialectică a diferitelor concepte, teorii științifice și a sublinia conceptul de știință normală. Introducerea conceptului de paradigm shift este o consecință a introducerii celui de revoluție științifică, în știința cunoașterii, introdus de către Th. Kuhn. Este
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sistem de diferite resurse ale personalității aflate în curs de formare variată, • tratează situațiile de criză ca o problemă normală de rezolvare științifică, • se constată caracterul contestabil al situației complexe și inedite, din familiile situațiilor, • formularea familiilor sarcinilor este neutră epistemologic, competențele neputând indica o disciplină, algoritm propriu, • competențele transversale sunt importante, dar nu pot exista fără cele disciplinare, mai ales că o competență disciplinară poate deveni una transversală, • sau problema transferului de competențe este neclară (în ce condiții, care dintre
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de reconstrucție conceptuală a curriculumului Modul în care se poate dezbate problematica curriculumului, ca (macro)paradigmă în sine, o raportăm la nevoia unei mai bune cunoașteri, înțelegeri, interpretări, actualizări ale sale. Nu recurgem la o didacticistă analiză, ci la una epistemologică unde ne aflăm cu abordarea lui, ce cunoaștem și ce ar trebui, ce să se perfecționeze, cum să coreleze cu implementarea sa practică în diferite contexte, multiplu determinate. Tot mai multe țări își revizuiesc curriculumul școlar oficial, trecând în plan
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dezvoltării științelor se poate converti în conținutul disciplinelor și cum are loc transpoziția lor didactică, cum pot fi concepute și utilizate rezultatele sistemului educativ sau nereușitele lui în acest context. De aici rezultă dimensiunea socioculturală și economică, cea metodologică, cea epistemologică, dimensiunea legată de nivelul formării educatorilor, a culturii lor pedagogice noi, cu valoare practică efectivă în sensul eficienței, eficacității. Dar sunt semnalate (Taylor, 1979, pp. 119-178) și alte noi direcții de cercetare în curriculum: înțelegerea esenței sale prin studii de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unde are loc dialogul formativ, chestionarea în acțiune, cercetarea de sens ca problematizare, ca interpretare în funcție de context). Dar acestea sunt esențial (micro)paradigme, între ele fiind un conflict interpretativ, fiecare exprimând o viziune asupra problematicii, din diverse perspective: ca explicație epistemologică asupra evaluării ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare, la nivel particular, raționalist și viziunea calitativă, prin valorizarea sensurilor și a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
genera acțiuni deliberate de găsire de noi soluții, în baza formulării de întrebări, reflecții și ipoteze, proiecte de ameliorare. Mai mult, acestea să fie raportate nu doar la aspectul concret al acțiunile de formare, ci și la cel conceptual și epistemologic, pentru a ști cum să procedeze, să interpreteze apoi științific, creativ, eficace, adică să surprindă conceperea și realizarea formării în complexitatea ei. Tradițional, în sens pozitivist, cercetarea este definită ca fiind activitatea științifică care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor acumulate prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
adăugat cercetările ce-l privesc pe profesorul reflexiv (Schön, 1983) sau cele privind învățarea experiențială (Kolb,1984). După anii '80 (apud Goyette, 1987, pp. 8-11) este o revenire puternică a cercetării-acțiune, după eșecul cercetării teoretice filosofice, pozitiviste, pe noi baze epistemologice, în studiul cauzelor eșecului școlar, în mediul social, al acțiunilor. Iar cercetarea-acțiune a devenit un răspuns la rezolvarea situațiilor problematice din realitatea școlară, mediul social-cultural, politic, dinamica grupurilor, analiza instituțională, relațiile autoritate-libertate, acțiuni descentralizate. A treia generație, după anii '90
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
formare-cercetare a practicianului angajați în practica educativă, în orice moment. • Are în vedere dinamica contextului, are caracter social, conducând la înțelegerea, evaluarea, rezolvarea de probleme, ameliorarea situațiilor date, folosirea instrumentelor și a reflecției în perfecționarea practicii. • Devine o (micro)paradigmă epistemologică a practicii, din care pot deriva altele: pragmatic-pozitivistă, pragmatic-interpretativă, pragmatic-critică, pragmatic-formativă ș.a. de intervenție, observări, analize, evaluări și autoevaluări, reflecții critice, de identificare a problemelor și a soluțiilor optime practice, de verificare a efectelor introducerii noului în practică, de înțelegere
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ș.a.), presupune flexibilitatea, interpretarea datelor, adaptarea la particularitățile situației cercetate, sprijină predarea creativă la clasă, este însă o cercetare quasi-experimentală, evidențiază notele umaniste incluse, ca și descentralizarea cercetării pedagogice. Criterii Cercetarea-acțiune-formare expertă Acțiunea formare-cercetare a practicianului principale, fundamente științifice și epistemologice, instrumente în diferite strategii, implicarea educatului și a educatorului. Modul de definire și realizare a finalităților formării educatului și ale perfecționării educatorului. • Aplicarea diferitelor categorii de cercetare-acțiune: de explicare, de aplicare, utilizată ca mijloc sau tradițională, prin colaborare, de emancipare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la paradigme în interpretarea conceperii și realizării educației, la nivelul metodologiei, reprezintă o căutare în nevoia identificării și explicării schimbărilor petrecute în practica educațională, dar încă neabordate explicit la noi, potrivit teoriei evoluționiste asupra cunoașterii ei și regăsibilă în modelul epistemologic fundamentat de către Th. Kuhn. Valoarea aplicativă a acestuia, după un demers similar întreprins asupra științei propriu-zise a educației (Joița, 2009), constatăm că reprezintă și facilitează o reconstrucție a logicii gândirii pedagogice, o alternativă în abordarea procesului evoluției științifice a interpretării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
constatăm că reprezintă și facilitează o reconstrucție a logicii gândirii pedagogice, o alternativă în abordarea procesului evoluției științifice a interpretării practicii educaționale, a specificului intern al domeniului. În acest context, se poate afirma rolul predominant al paradigmei, ca nou concept epistemologic valorizat în filosofia științei, în fața teoriilor clasice (aici, în fața "teoriei/teoriilor practice" asupra pedagogiei și a educației efective) și ca instrument cognitiv, care poate consolida statutul pedagogiei de știință normală și matură. Prin identificarea și interpretarea paradigmelor și a schimbărilor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
instructive - educative concrete. Valoarea lucrării este exprimată în următoarele concluzii generale și recomandări. Concluzii generale Creativitatea este unul dintre cele mai valoroase fenomene ale umanului, dar și cel mai complex și mai dificil de cercetat și, de aceea, în plan epistemologic general, ca și în plan educațional, creativitatea rămâne a fi mereu o problemă actuală de cercetare. În această perspectivă se impune în procesul instructiv - educativ utilizarea unei metodologii de cultivare a creativității care va include atât metodele tradiționale de învățământ
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
a logicii și coeziunii lor. Părăsim repede acest domeniu care poate fi înțeles prin instrumente științifice, pentru a intra în sfera subiectivului. În citatul despre competiție eu am prezentat ideile mele, preferințele mele, judecățile mele. Producem, prin urmare, o ruptură epistemologică. Trecem de la știință la un alt mod de cunoaștere. Căile cunoașterii Mentalitatea contemporană este eminamente pozitivă. Ea face apel la știință ca la singura cale sigură de cunoaștere. Suntem urmașii lui Adam și ai Evei: și noi vrem să gustăm
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
126, 143, 158, 164, 168, 171, 175, 197, 212 Rezistență, 22, 34, 39-40, 116, 136, 226 Rigoare, 97, 122, 136, 164, 167 Rolul valorilor, 23, 72, 237 Ruptură, 33, 36, 38, 49, 113, 117, 120, 147, 163, 187, 203 Ruptură epistemologică, 184 S Sexualitate, 32, 56, 94, 122, 129-131, 177, 209-210 Schimbare, 10, 20, 25-31, 33-36, 38-39, 41, 43, 46, 84, 112-114, 118, 125, 138, 160-161, 163, 176, 198, 206, 222, 235 Schimbare adaptativă, 30-31 Schimbare radicală, 30-33, 40, 115 Siguranță
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai sus, și la întrebări de genul: Cum se constituie și care sunt elementele componente ale identității la nivel colectiv? Păstrăm binomul esențialism-constructivism drept punct de plecare sau drept categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noologică se adresează în primul rând orizonturilor inconștiente, nivelului latențelor, profunzimilor spirituale. De aici vine și noutatea sistemului în ceea ce privește identitatea, și anume postularea permanenței pe palierul latențelor a unor cadre spirituale. Următorul capitol, al cincilea, aduce cu sine clarificarea opțiunilor epistemologice și metodologice. Practic, aici vom defini identitatea socioculturală și vom vedea "cum poate fi studiată". Parafrazându-l pe Jenkins (1996), vom spune că toate tipurile de identități colective (identitate etnică, identitate culturală, identitate de gen, identitate de clasă ș.a. așadar
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
referință (gen, clasă, etnie ș.a.) și o să purcedem la identificarea axelor paradigmatice pe care e gândit. Pe de altă parte, controversele își au cu siguranță originea în pozițiile asumate de cercetători pe continuumurile ontologic (între realism 7 și relativism 8), epistemologic (între obiectivism și subiectivism) și metodologic (între cuantificare sau căutarea relațiilor cauzale și interpretare sau descriere). În prezent, diferențele, opozițiile sau bipolaritățile evocate anterior sunt transpuse în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
anunțate mai sus, și la întrebări de genul: Cum se constituie și care sunt13 elementele componente ale identității socioculturale. Păstrăm binomul esențialism-constructivism ca punct de plecare sau ca și categorie fundamentală necesară în demersul relevării asumpțiilor de ordin ontologic și epistemologic ale teoriilor. Vom încerca însă să arătăm totodată că aceste teorii sunt departe de a putea fi așezate într-o simplă dihotomie. Deși prezente, sau chiar foarte prezente, căile de mijloc sunt sau par a fi ignorate. Alegerea sintagmei "binom
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin anchetă pe bază de chestionar, fie prin interviuri. 6.1. Aspecte metodologice generale 6.1.1. Calitativ și cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai ales vizavi de abordările postmoderniste care suprapun epistemologia și ontologia separația între realitatea independentă de reprezentările noastre și cunoașterea realității care e supusă diferitelor tipuri de influențe; ceea ce înseamnă că îmbină ontologia realistă cu epistemologia relativistă, accentuând atât latura epistemologică, subiectivă a cunoașterii, cât și pe cea ontologică, intranzitivă (vezi și Archer, 2002). Printre avantajele pe care Sharp vezi Archer et al. (1999:12) consideră că le oferă realismul critic (social) cercetării empirice se numără: ideea de triplă stratificare a
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1956), "Essentially Contested Concepts", în Proceedings of the Aristotelian Society, 56, pp. 167-98. Gardels, Nathan (f.a.), Schimbarea ordinii globale, Filipeștii de Târg, Antet. Garfinkel, Harold (1967), Studies in ethnomethodology. Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall Geană, Gheorghiță (2005), Antropologia culturală. Un profil epistemologic, București,: Criterion. Gellner, Ernest (1983), Nations and Nationalism. Ithaca, Cornell University Press. Geertz, Clifford (1963), "The integrative revolution", în C. Geertz, Old Societies and New States, New York, Free Press. Geertz, Clifford. (1975), The Interpretation of Cultures. Selected Essays, New York, Basic
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]