4,425 matches
-
către magnezieni, 14, p. 203. 37 Epistola către efeseni,10.1, p. 192. 38 Virginia Corwin, St. Ignatius and Christianity in Antioch, Yale University Press, New Haven, Connecticut, 1960, pp. 265-257. 39 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 40 Epistola către romani, 7.2, p. 212. A se compara cu spusele Sfântului Apostol Pavel de la Gal. 6, 14. 41 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 42 Epistola către romani, 4.1, p. 211. 43 William R. Schoedel, Ignatius of
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
in Antioch, Yale University Press, New Haven, Connecticut, 1960, pp. 265-257. 39 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 40 Epistola către romani, 7.2, p. 212. A se compara cu spusele Sfântului Apostol Pavel de la Gal. 6, 14. 41 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 42 Epistola către romani, 4.1, p. 211. 43 William R. Schoedel, Ignatius of Antioch ..., pp. 175-176. 7 martiriu, Sfântul Ignatie va ajunge la nivelul noii umanități inaugurate de Hristos, o pâine albă pură
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
1960, pp. 265-257. 39 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 40 Epistola către romani, 7.2, p. 212. A se compara cu spusele Sfântului Apostol Pavel de la Gal. 6, 14. 41 Epistola către romani, 6.2, p. 212. 42 Epistola către romani, 4.1, p. 211. 43 William R. Schoedel, Ignatius of Antioch ..., pp. 175-176. 7 martiriu, Sfântul Ignatie va ajunge la nivelul noii umanități inaugurate de Hristos, o pâine albă pură produsă din materia umilă a semințelor de grâu44
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
fost scrise în perioada de la Bec (primul, terminat în 1076 iar al doilea scris în 1077-1078). A mai scris, tot la Bec, "De grammatico", "De veritate", "De libertate arbitrii" (între 1080 și 1085), "De casu diaboli" (între 1085 și 1090), "Epistola de incarnatione verbi" sau "De fide trinitatis" (1092-1094). Ulterior, la Canterbury, a scris "Cur deus homo" ("De ce s-a făcut Dumnezeu om", în 1098) și "De conceptu virginali et de originali peccato" (Despre concepția imaculată și despre păcatul originar, în
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
1348). Compune noi opere poetice și în proză: "Ninfale d'Ameto" sau "Commedia delle Ninfe fiorentine" (1341-1342), " Elegia di madonna Fiammetta" (1343-1344), "Ninfale fiesolano" (1344-1346). În 1350 se întâlnește pentru prima dată cu Francesco Petrarca, după ce mai înainte îi scrisese epistola în limba latină ""Mavatores Miles"" (1339). De Petrarca îl leagă o trainică prietenie până la moartea acestuia în 1374. Împreună se angajează în traducerea autorilor antichității clasice, astfel, la îndemnul său, Leontino Pilato traduce în limba latină epopeele lui Homer. Petrarca
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
frică și nevoie am pătimit ,numai având noroc, că fiind și fratele Efrem călugărul care și el a fost prins împreună cu mine, știind sama muntelui și având cunoștință cu dumniata .... am osârduit să dăm față cu dumniata.” Acest fragment de epistolă arată că cei doi au fost prinși la Sibiu și expulzați în Tara Românească, după care au revenit pe ascuns în Ardeal și tot pe ascuns s-au stabilit la Mănăstirea Bulzu, loc cunoscut numai protopopului Simion Stoica (după Augustin
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
vorbit elogios C. Stănescu, în "Adevărul literar și artistic", XI, nr 629, 13 aug, 2002, p. 2 și Marian Chirulescu, în "Axioma", III, nr. 9 (30) sept. 2002, p. 18]. - Scrisori pentru Caragiale, Ploiești, Editura Printeuro, 2003. [Ediție critică a epistolelor, inedite până la apariția lor în volumul amintit, a cărei însemnătate pentru cunoașterea unor aspecte ale vieții și operei lui I.L. Caragiale a fost relevată de acad. Eugen Simion, în "Adevărul" /Arad/, XVI, nr. 1201, 3 mai 2004, p. 1 și
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște-te pe tine însuți”), respectiv "Dialogus inter Philosophum, Judaeum, et Christianum" („Dialogul dintre un filosof, un evreu și un creștin”). La Abélard, ca și pentru toți gânditorii medievali, între
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
adevăr a unui argument depinde de două lucruri: dispoziția termenilor și natura lucrurilor. Pentru aceasta, logica are în vedere numele, propozițiile, descoperirea argumentelor și, în final, confirmarea lor. În ultimii ani ai săi, Abélard a compus un voluminos comentariu la Epistola către Romani precum și cartea sa de morală intitulată „Etica sau cunoaște-te pe tine însuți” (Ethica seu liber dictus: Scito teipsum). Preocupările în domeniul moralei erau mai vechi: în corespondența sa cu Heloise încercase să răspundă unor întrebări ridicate de
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-Ungar. Aici scrie "Golanii" și începe să traducă volumul de povestiri "Lelki kalandok" ("Aventuri spirituale"), apărut la Budapesta, 1908 sub semnătura scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul îi era prieten și - după mărturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu către Mihail Dragomirescu, la 7 august 1910) - împreună ar fi scris mai multe lucrări ("pe când eram la Pesta"). Câteva titluri din volum, îndeosebi din ciclul "Biedermeier képek" ("Tablouri Biedermeier") vor fi publicate, peste ani, la București, în paginile
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a cunoscut mai
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
numărat și un "Kităb fi-l-‘awămil", iar în "Kităb al-fihrist" de Ibn an-Nadīm se menționează o lucrare "Kităb aš-šawăhid" atribuită de asemenea marelui filolog de la al-Bașra. Într-un mic tratat intitulat "al-Ḥurūf" (“Literele”), cunoscut și ca "Risăla fī ma‘na-l-ḥurūf" (“Epistolă despre sensul literelor”) dar care nu figurează pe listele vechilor biografi și bibliografi arabi, al-Farăhīdī se ocupă de semnificațiile pe care le au literele alfabetului arab pe care le susține citând versuri vechi. Potrivit biografilor arabi, al-Farăhīdī este părintele prozodiei
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
asupra deșertăciunii lumii..."]. Având ocazia de a călători din nou în perioada 1756—1760 în Principate, posibilitatea de a face comparație la o distanță de 1—2 decenii îl face să prezinte într-o manieră destul de colorată viața societății, în „Epistola lui Chesarie Dapontes către marele vornic Constantin Dudescu” din 18 august 1759, în care accentele critice capătă tonalități înalte. Autorul deplânge virulent starea de fapt socială, economică și politică a societății din Țara Românească a acelor vremuri. Opinia sa este
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
mesianism, adică credința poporului Israel care cred că Ieșua este Mesia, din punct de vedere profetic Ziua Trâmbiței reprezintă venirea Fiului Omului cu toți Sfinții Lui pe norii cerului așa cum scrie în Cărțile Apostolice (apostolul Pavel și sfânt în prima epistolă către Tesaloniceni și către Corinteni precum și cum se arată în cartea Apocalipsa) și în Profeți. Acesta este ziua de ajun a trecerii în noul an agricol denumită în Israel "Roș hașana", Anul Nou Ebraic când trebuie calculat și desfășurarea anilor
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
Ion Ghica). E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (, , , , ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
Valuri împietrite», 1941), Ion Acsan («Primăvară cosmică», 1962), Al. Andrițoiu («Constelația lirei», 1963; «Simetrii», 1970; «Euritmii», 1972), Mircea Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor», 1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen în galben», 1978; «Arhitectură visului», 1982; «Culegătorul de alge», 1985; «Epistole», 1990; «Cronică», 1993; «Exodul», 2001; Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin Har sau prin Energie. 3. Energiile nu sunt emenații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. În câteva epistole, Palamas vorbește despre energiile divine necreate (gr:"energeiai, dunameis") prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii sub forma bunătății, harului, dreptății, ele fiind nivelul maxim la care cunoașterea umană poate ajunge deoarece esența Creatorului
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
prins în ducatul Orléans, se presupune că nevinovat, și, după cum menționează Villon în "Testament", încarcerat la închisoarea Meung-sur-Loire într-un regim deosebit de dur, de torturi, frig, pâine și apă, în urma dispozițiilor date de Episcopul de Orléans, Thibault d’Aussigny. În „Epistolă către prieteni” (Epistre en forme de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
dar călugărul erudit și energic reușește să-i atragă de partea sa pe patriarhul de Alexandria și pe împăratul Teodosie, care convoacă un sinod care dispune depunerea lui Flavian. Acesta se adresează Papei Leon, care, într-o scrisoare rămasă celebră, Epistola dogmatica ad Flavianum, expune limpede și pe larg învățătura ortodoxă, adevărată, conformă Sfintei Evanghelii și sinoadelor anterioare. Împăratul convocă un nou sinod, la Calcedon - localitate pe malul Bosforului -, și 600 de episcopi, în frunte cu delegații papiei Leon, ascultă și
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
Bosforului -, și 600 de episcopi, în frunte cu delegații papiei Leon, ascultă și aprobă scrisoarea dogmatică a Marelui Păstor; se afirmă solemn învățătura că în Hristos coexistă două naturi unite într-o singură persoană. „Iisus Hristos”, afirmă Papa Leon în epistola sa, „pentru noi și pentru a noastră mântuire, s-a născut din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, după firea omenească, ca un singur și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut (din Dumnezeu), în două naturi unite fără confuzie, nici schimbare, fără
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
semne, cicatrici sau stări de durere în zonele ce corespund crucificării lui Iisus, cum ar fi mâinile sau picioarele. În anumite cazuri, urme ale funiilor pe încheieturile mâinilor au însoțit rănile mâinilor. Termenul își are originea în rândurile de la sfârșitul Epistolei Sfanțului Pavel către gălățeni unde se spune: "„căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.”" "Stigmata" este pluralul cuvântului latin "stigma" derivat din cuvântul grec στίγμα "stigma", ceea ce înseamnă semn sau marca așa cum sunt cele folosite pentru identificarea unui
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
arătarea Lui nouă, prin trup, cap. V, XXXIV, traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în: Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 15, București, 1987, p. 129. 10 A se vedea în acest sens Omilii la Epistola către Evrei a Sfântului Ioan Gură de Aur, omilia a IV-a. 11 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXXVII, I, traducere, introducere, indici și note de Pr. D. Fecioru, în: PSB, vol. 23, Editura IBMBOR, 1994, p.
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
descendențe atât de numeroase precum stelele cerului și nisipul mării. Pe de altă parte, capitolul următor din cartea Facerii (19) arată că nerespectarea legii ospitalității reprezintă un act grav ce atrage pedeapsa divină. Și peste secole, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, îi îndemna astfel pe creștini, amintind episodul avraamic: „Primirea de oaspeți să n-o uitați căci prin aceasta unii, fără ca să știe, au primit în gazdă, îngeri” (Evr. 13, 2). Dumnezeu își întoarce fața către cei care-și
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]