1,343 matches
-
scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au făcut pe A. Cameron să conchidă că această culegere trebuie să fi fost alcătuită în secolul al VI-lea, pe baza unui epistolar în esență autentic, căruia i-au fost adăugate unele falsuri, și, mai cu seamă, i-au fost multiplicate scrisorile prin fragmentare și prin adăugiri de nume și titluri de destinatari, în special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub numele destul de obscurului Nilus (cf. aici, mai jos), identitatea literară a acestuia a început să se înnobileze, și de aceea e posibil ca în a doua jumătate a secolului al VI-lea un monah din Ancyra să fi refăcut epistolarul acestuia pentru a crea imaginea unei autorități spirituale consultate de foarte multe persoane (peste 600 de corespondenți); în realitate, tăcerea contemporanilor în privința lui Nilus dovedește că în timpul vieții sale s-a bucurat de o faină destul de limitată. Dintre tratatele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel și un jurnal, document psihologic a cărui relevanță este concurată numai de scrisorile bogate, dense, trimise de H. în special ilustrului său tată („un bildungsroman epistolar”, cum le numește Paul Cornea). S-au păstrat, de asemenea, peste cincizeci de proiecte dramatice, planuri și fragmente de comedii, de drame cu subiecte antice ori plecând de la istoria și mitologia românească (L’Ami de Trajan, Les Héiduques). Câteva eseuri
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
43; Z. Ornea, India lui Eliade, RL, 1999, 8; Dan C. Mihăilescu, Doi autori de Curtea-Veche, „22”, 1999, 42; Nicolae Prelipceanu, Mircea Eliade, „Europa, Asia, America”, RL, 1999, 29; Teodor Vârgolici, Corespondență Mircea Eliade, ALA, 2000, 504; Z. Ornea, Din epistolarul Mircea Eliade, RL, 2000, 6; Cornel Moraru, Repere biobibliografice, VTRA, 2000, 6-7; Valeriu Râpeanu, Patru din cele (probabil) 25 de „dosare” Mircea Eliade, „Curierul național”, 2001, 359; Florin Mihăilescu, Fructele devoțiunii, VR, 2002, 7; Al. Săndulescu, „Eliade și Noica”, ALA
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
într-un roman sinopsis de proporții impresionante, se recapitulau, pe alocuri cu o anume maliție, achizițiile brevetate de proza decadei. Romanul În larg (1989) este de un manierism obositor, storcând tot ce se poate din bătătoritele rețete ale scriiturii intimiste (epistolarul și jurnalul). Jongleria cu mai toate convențiile ficțiunii (parodiate serios) constituie adevărata temă a cărții, populată cu personaje anemice, vizibil confecționate din hârtie. Adevăratul interes al literaturii lui H. este de găsit în prozele scurte. Aici relația dintre literatură și
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
ca profesor la Universitatea din Pisa. Membru al mai multor asociații culturale din țară și academii din Italia, a fost distins cu titlurile de cavaler (1971) și comandor (1992) ale ordinului Meritul Cultural Italian. Debutând în 1956 ca traducător, cu Epistolarul lui Torquato Tasso, L. va publica primul volum de istorie literară abia în 1972 - Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), acesta completând parțial problematica disertației de doctorat, elaborată cu câțiva ani înainte. Folosind și citând
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
mitologic, București, 1979; Italia - cultura e civiltà, București, 1980; Galileo Galilei. Dialog cu planetele, București, 1982; Repere de cultură, București, 1982; Civilizație italiană, București, 1987; Prezențe românești în Italia, București, 1995; Școala Română din Roma, București, 2002. Traduceri: Torquato Tasso, Epistolarul, București, 1956; Edmondo de Amicis, Cuore, București, 1956; ed. București, 1971 (în colaborare cu Adriana Lăzărescu); Alberto Moravia, Povestiri din Roma, București, 1957; ed. București, 1962 (în colaborare cu Adriana Lăzărescu), Ciociara, București, 1961; ed. pref. trad., București, 1970 (în
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
de Andrei Grigor), Romul Munteanu (de Lucian Chișu), N. Steinhardt (de Zaharia Sângeorzan), un fragment (Ce-i lipsește literaturii române?) din volumul Convorbiri cu Petru Dumitriu de Eugen Simion. Pagini de literatură memorialistică, jurnale, confesiuni poartă semnăturile lui Petre Pandrea (Epistolar din închisoare), I.D. Sârbu și Marin Sorescu. Despre spectacole de teatru scriu Ion Cocora și Jeana Morărescu, cronica cinematografică e ținută de Valerian Sava, iar despre arta plastică se pronunță Dan Grigorescu, semnatar ulterior al rubricii „Carnet”, în care abordează
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
spațiul eclectic acoperit de cărțile lui L., accentul cade pe excelența stilistică, și în plan secundar pe punerea în funcțiune a unui angrenaj performant, ideatic, și nu retoric. Pe lângă cele două jurnale, paginile memorabile ale autorului sunt de găsit în Epistolar (1987), volum îngrijit în calitate de editor, compus din reacțiile provocate de Jurnalul de la Păltiniș, în speță în „portretele” și „scenele” din scrisorile către Alexandru Paleologu, în unele texte publicistice - preponderent de natură civic-moral-politică - din Apel către lichele (1992), în breviarul biografic
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
către lichele, București, 1992; Cearta cu filosofia, București, 1992; Despre limită, București, 1994; Itinerariile unei vieți. E. M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; Declarație de iubire, București, 2001; Ușa interzisă, București, 2002. Ediții: Epistolar, București, 1987; Constantin Noica, Jurnal de idei, București, 1990 (în colaborare cu Thomas Kleininger, Andrei Pleșu și Sorin Vieru), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Marin Diaconu), Introducere la miracolul eminescian, București, 1992 (în colaborare cu
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire remarcabile sunt textele din volumul Insomnia ideală, multe dintre ele în proză, cu aspect narativ sau eseistic. Definitorie este coerența de ansamblu, piesele componente articulându-se în grila unui scenariu, cu înfățișarea unui epistolar erotico-filosofic. Într-o primă instanță, textul, în principal adresat iubitei tot mai înstrăinate, poate părea o cercetare amănunțită a dinamicii subtile a unei relații erotice eșuate, victimă a incomunicării, ambiguității, reticențelor, tristeților. Erotica este una estetă și reflexivă, vitalist-eterată, îndrăzneață
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
fiul său, în volumul Scrieri din 1864 și 1865 (1893). În „Românul” a mai publicat cronici dramatice și descrieri de călătorie. Însemnări din timpul călătoriei lui C. A. Rosetti de la Paris la Constantinopol a rămas în manuscris. Un remarcabil talent epistolar dovedește R. în scrisorile către Adèle Dumesnil, fiica lui Jules Michelet. SCRIERI: Scrieri din 1864 și 1865, îngr. Vintilă C. A. Rosetti, pref. Jules Michelet, București, 1893. Repere bibliografice: Jules Michelet, Principautés Danubiennes. M-me Rosetti 1848, Paris,1853; D. Bolintineanu
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
I, îngr. Niculae Gheran, Cluj-Napoca, 1974; Amalgam, îngr. și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1976; La lumina lămpii, București, 1981; Jurnal, I-II, îngr. Puia Florica Rebreanu și Niculae Gheran, București, 1984; Teatru, București, 1985; Adio până la a doua venire. Roman epistolar, îngr. Liviu Malița, Cluj-Napoca, 1998; Opere, I-III, îngr. Mircea Coloșenco și Ilderim Rebreanu, introd. Eugen Simion, București, 2001. Traduceri: Mikszáth Kálmán, Cavalerii, București, 1912; A. P. Cehov, Gura femeii..., București, [1916]; Bernhard Kelermann, Povestea unui dor (Yester și Li), București
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
unele percutante și pedagogice indicații de regie și Alte aforisme, a realizat, de asemenea, o monografie închinată actorului Ștefan Braborescu (1965). Remarcabil prin ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1997; Ștefan Braborescu, București, 1965; Versuri, pref. Ion Negoițescu, București, 1966; Teatru, București, 1968; Acvariu, îngr. și pref. Mircea Tomuș, Cluj, 1971; Poezii, îngr. și pref. Ioana Lipovanu-Theodorescu, București, 1973; Ion Negoițescu-Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1998; Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, tr. Wolf von Aichelburg, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Versuri, îngr. și pref. Monica Lazăr, Cluj-Napoca, 1980; Teatru, îngr. și introd. Ioana Lipovanu, București, 1985; Aquarium, îngr. Ion Vartic și
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, devine de-a dreptul inutilă pentru o bună parte a vieții lui Augustin, care ne-a lăsat o autobiografie, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar prin intermediul epistolarului și al prefețelor la diversele sale scrieri ne permite să-l urmăm pas cu pas datorită neobișnuitei abundențe de date biografice. Dacă în general autobiografiile trebuie examinate cu precauție în privința reconstrucției obiective a faptelor, cu atît mai precauți trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atît vii, cît și morți, sînt amintiți și foarte prezenți. Augustin a prețuit mult prietenia, așa cum confirmă și epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea urmează etapele vieții omenești, dar e greu de stabilit dacă fiecăreia dintre ele îi corespunde un grup de cărți, așa cum cred unii (cîte trei cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin devine tot mai faimos și mai important. O dovedește și rostirea unui mare număr de Predici: cele cu adevărat autentice sînt peste cinci sute, unele cu conținut exegetic, altele mai ales pe teme morale; o dovedește și bogatul său Epistolar, compus din 279 de scrisori, din care 54 provin de la corespondenții săi (printre ei, Paulinus de Nola și Ieronim, dar și personaje influente din Africa romană). Augustin le scrie oamenilor politici și funcționarilor statului, dar compune și lungi scrisori cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ani de viață ai lui Augustin. Subiectele sînt foarte variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care o adoptă Augustin față de priscilienii din Spania. Descoperirea acestor scrisori, pînă acum necunoscute, se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice, cum probabil se întîmpla și cu predicile. într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răspîndit în Africa creștină din secolele V-VI. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina prin 380-390, apoi diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au rămas două scrisori trimise de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Cimiez (Cemenelum), lîngă Marsilia, mort în jurul anului 460; Valerian a fost confundat cu un anume Valeriu, care fusese monah la Lerin și a devenit apoi episcop de Nisa. Despre Valerian știm foarte puține lucruri, din actele sinodale și din epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene, pe care le-a expus cu limpezime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
di scritti, ed. îngrijită de M.G. Bianco, P. Janni, A. Nestori, Viella, Roma, 1989). Printre prietenii lui Faustus se numără și Ruricius de Limoges, căruia Faustus i-a trimis cîteva scrisori; activitatea literară a lui Ruricius se limitează la un epistolar destul de bogat, în două cărți, prima formată din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era înzestrat pentru speculația teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]