960 matches
-
ca Mike s-o găsească sau pentru că-i era teamă că Mike nici n-avea să se deranjeze s-o caute. Își lăsase bijuteriile pe masa din bucătărie într-un acces de furie, dar sentimentul a început curând să fie erodat de un altul: disperarea. Nici măcar nu izbutea să-și închipuie ce-ar fi putut să-i spună lui Danny în cazul în care ea și Mike nu mai reușeau să facă relația să meargă. Cel mai bun lucru în legătură cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
slab și blând. Asta până când băiatul a început să gândească asemenea unui râu. Părea în continuare blând, dar, în adâncul lui, clocotea un torent. Doar aparent înghițea tot ceea ce lumea arunca în el. În joc, râul cel blând consuma resturi, eroda baraje și se revărsa peste orașe în drumul lui către ocean. Odată ajuns acolo, traversa oceanul și-o lua de la capăt, din partea cealaltă. Ăsta era primul și singurul joc care nu se încheia niciodată. Printre palme și loviturile de pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
comerciale din Praga (care îl reprezintă pe Dan Perjovschi, de exemplu), e un eveniment mai mult decât fericit pentru Ioana Nemeș. Galeria se ocupă integral de producția celor opt sculpturi. Artista le-a șmirgheluit ulterior manual pentru a obține efectul erodat de piatră de râu. Zile horror pozitive sau teribil de negative Pe fiecare document-zi-sculptură e scrisă câte o frază: o distilare a evenimentelor zilei cu pricina și o esențializare a calității acelui timp în urma reflecției retrospective. Despre aceste fraze și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii deveniseră mai curajoși, pe măsură ce conștiințele se integrau progresiv structurii universului care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
doar faptul că în acest interval de trei ani am avut unele preocupări de ordin cultural-spiritual, că în singurătatea mea dictată de Soartă nu am dat voie să se instaleze acea stare de izolare, care ar fi putut să-mi erodeze persoana și modul meu personal de a ține pas cu vremea, cu lumea în care trăiesc. Pot afirma cu certitudine că nu m-am simțit niciodată însingurat, că totdeauna am fost între prietenii cei mai statornici - cărțile - și am și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tot macină învârtindu-se. Așa-i pământul. De-asta se învârte. Noi suntem pietrele. Și ce ni se întâmplă - domnișoaramele și chinul și bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până când strălucim. Așa vorbea domnul Whittier. Neted ca sticla, așa e domnul Whittier. Întărit de suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
L-ai zăpăcit de tot pe Romancier. L-ai făcut să creadă că e capabil de orice. „Da, un romancier e capabil de orice!” vei sări. „Un poet, de asemenea!” Mizezi prea mult pe posibilitățile cuvântului scris; forța sa este erodată de tehnici noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
există mai multe feluri de riscuri. Dacă investești la bursă, da, riști să pierzi bani pe termen scurt. Dar, dacă pur și simplu îi bagi la bancă pentru mulți ani, există riscul, și mai mare, ca această moștenire să fie erodată, în timp, de inflație. — Aha, face Rory cu aerul că s‑a prins. De inflație. În douăzeci de ani, e foarte posibil ca banii ăștia să nu mai valoreze mare lucru - în comparație cu ce s‑ar fi putut face cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu se lega de duhoarea care îmbâcsea pereții coridorului, ci... 2 Departe de a fi confortabilă, popota suporta la limită echipajul în efectiv complet. Cum eroii noștri nu prea aveau ocazia să mănânce împreună (mereu funcțional, "autobucătarul"' încuraja indirect individualismul, erodând obiceiurile), popota nu fusese proiectată pentru șapte persoane regrupate. Această nefericită concepție făcea ca, în caz de forță majoră, să se trezească strânși ca sardelele, dând din coate, împingându-se unul pe altul, fiecare încercând să nu-l calce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
industrial a devenit nimic mai mult decât o mlaștină. Câmpia în care era așezat fostul oraș a fost inundată și a devenit un golf împrejmuit de dealurile din jur. Blocurile și turnurile ce au mai rămas în picioare s-au erodat și au căzut. N-a mai rămas nimic decât un mare golf pustiu și trist... Marele Golf. Din câte îmi dau seama, vor ajunge aici în vreo două ore. Hai să coborâm! Trebuie să vedem subsolul. Subsolul? întrebă el nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
procedat bine! Gând idiot! Ce naib... Minunat! Gândurile se luptau între ele, iar eu eram un observator neputincios care nu făcea altceva decât să se mire cum îi era distrusă toată ordinea rațiunii și cum stâlpii sănătății sale mintale erau erodați. Încet, încet, spre disperarea mea, realizam greșelile și ororile pe care le gândeam și îmi dădeam seama pe moment că erau eronate. Cu toate astea, clipe mai târziu, eram de acord cu schimbările petrecute în mine. Greșeala devenea adevăr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură să se dizolve în această nouă înțelegere a Timpului și începeau să se răspândească în el, pierzându-și ei înșiși esența și identitatea. Iar eu pățeam la fel. Eram erodat de milioanele de clipe care treceau prin mine. Eram dizolvat în Timp, cel dintâi diluant! Sunt deja mort. Pelicula era imaculată! NU! Nu! Eu exist încă! Și voi exista mereu! Eu sunt... eu sunt... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai vine, dacă e s-o iau logic? Imediat ce am pășit pe ea și am ieșit din acea imensitate, n-am mai simțit nimic. Timpul nu mă mai încerca pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel știam că doar plutește deasupra oceanului și că nu este ancorată de nimic în dedesubturile sale. Nu era mare. Avea o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai socialismului, azi șefi de partide, de comisii, vajnici ctitori ai unei societăți capitaliste erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost colaboraționist ! Și-a vândut sufletul unui ideal fals ! Tăcerea să-i fie pedeapsa ! Acum e rândul nostru să scriem, cei care nu am publicat sau n-am scris, sau eram încă pionieri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
oamenii în gardă, fiindcă niciodată nu se poate ști ce ticluiește.“ Katsuie tăcu, încruntându-și sprâncenele negre și stufoase. Mult timp, legătura dintre unchi și nepot fusese mult mai caldă decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața aceea, Katsuie abia își mai putea stăpâni expresia mohorâtă de pe chip. Era o senzație acută de nervozitate. În noaptea trecută, nu dormise deloc. După ce-i ordonase lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele fotoliilor lor, un bărbat înalt, elegant, ciolănos, cu o atitudine nepăsătoare, călcând cu pași ușori și dansați peste câmpurile abia încolțite, forfotind de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele patru bagaje ale bărbatului, bagaje alergând apoi să-și scoată sufletul, pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și oamenii pot ajunge În vârful său, așa cum am ajuns noi. Și știi de ce? Pentru că este construit din lemn de esență tare, numai stejar și carpăn, esența contează, ca și În viață. Numai esențele tari rezistă vremurilor și ...oamenilor care erodează mai ceva ca timpul. Iar noi suntem ... esențe, tari ca stejarii și carpenii, nu ne dăm și nu ne lăsăm, vorba bunicului și a strigăturii sale preferate de la joc: Nu te da, nu te lăsa! Va nu a comentat nimic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
absolutizată păgubos de vechea școală freudiană. Ei i se pare că fenomenul și-ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile sale emoționale sunt erodate, el ajungând În situația de a nu mai putea iubi. E rănit narcisic, e depreciat sistematic. I se Întreține constant un complex de inferioritate, fiind supus unei exigențe orgolioase a părinților, căreia nu reușește Întotdeauna să-i facă față. „Propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era grozav. Ție îți mergea grozav. Tocmai sărbătoreați doi ani de căsătorie și mi-ai spus că au fost cei mai fericiți ani din viața ta. Când a fost asta? La sfârșitul lui martie? Începutul lui aprilie? Căsniciile nu se erodează așa repede. Nu când oamenii se iubesc. Eu încă îl iubesc, mi-a răspuns Rachel. Dar Terrence mă îngrijorează. — Omul te-a fugărit până pe partea cealaltă a pământului ca să te convingă să te măriți cu el. Îți aduci aminte? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și religiile. Marile enigme ale lumii se vor dezlega poate când Dumnezeu se va hotărî să să-și scrie memoriile. Mântuirea sufletului nu e posibilă fără obstrucționarea trupului. Dumnezeu nu poate poposi într-un suflet insalubru. Creștinismul a fertilizat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]