1,413 matches
-
decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică aproape eternă - apoi, ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții. Trebuie să constat și să mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar, după ce m-au „chinuit” decenii, mii și „milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă încercare de a ridica accidentalul spre dezbatere metafizică, ceea ce convertește (adesea) și chemarea erosului spre thanatic, spre profunzimile cosmice ale eternității („și steaua mea în tine cade/ sau numai frunza de sipică/ albastru, poate, doar albastru/ ca untdelemnul se ridică”). A mai publicat Corneliu Coposu. Confesiuni (1996), carte de dialoguri și mărturisiri. SCRIERI: Niciodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
scos sfera consumului din vechile tradiții; nu a creat atât un mediu înconjurător „climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată” a produselor se accelerează, publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor private. Prin aceasta, ea a provocat o basculare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
juvenilitate și de erotism. Juke-box, flipper, pin-up, scooter, rock’n’roll, pick-up, tranzistor, televiziune, Club Méditerranée, fotoliu „Djinn” cu aspect zoomorf, design pop, jeans și minijup, iată tot atâtea produse, desigur, foarte disparate, dar care, asociate cu tinerețea ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
avut mai multe sute de parteneri. Escalada pornografiei, vagabondaj frenetic al trupurilor, backrooms, activități sexuale online, chat-rooms, eșanjism, sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
câtorva minorități, logicile excesului rămân cantonate la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul și simbolistica, libidinalul s-a autolimitat și este, de fapt, „cuminte” în realitate. Orgie a reprezentărilor, dar ordine și cumpătare în moravuri: procesul de civilizare a erosului continuă deasupra supralicitării pornografice. Nici orgiastic, nici puritan: modelul dominant rămâne acela al unui hedonism temperat, puțin excesiv. Ecoul public al cărții Viața sexuală a Catherinei M. furnizează o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cumpătare în moravuri: procesul de civilizare a erosului continuă deasupra supralicitării pornografice. Nici orgiastic, nici puritan: modelul dominant rămâne acela al unui hedonism temperat, puțin excesiv. Ecoul public al cărții Viața sexuală a Catherinei M. furnizează o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai fals decât să se interpreteze succesul cărții ca semn al vreunei nevoi orgiastice de masă; majoritatea cititoarelor au asimilat-o pe autoare cu o excepție libidinală, un „animal bizar” căruia nu-i împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
interpretată ca una dintre forțele care au servit nu atât la lansarea pe orbită a stahanovismului libidinal, cât la promovarea imaginarului calității vieții oamenilor. Mizerie sexuală și plăcere senzualătc "Mizerie sexuală și plăcere senzuală" Bilanțul prezentat de diverși observatori ai erosului contemporan nu este deloc îmbucurător. Unii semnalează „declinul lui Eros”; alții vorbesc de o sexualitate narcisică indiferentă față de partener; alții, în sfârșit, prezintă tabloul de-a dreptul apocaliptic al unei epoci în care ființele sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o carte "parcimonioasă". Am strîns-o în cea mai strîmtă piele cu putință. Ar trebui să fie o "vîlvă" pe piață, dar și, deopotrivă, o "vîlvă" a pieței. "Cartea lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parcimonioasă". Am strîns-o în cea mai strîmtă piele cu putință. Ar trebui să fie o "vîlvă" pe piață, dar și, deopotrivă, o "vîlvă" a pieței. "Cartea lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe piață. Apariția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din noi, cum scrie Ion Deaconescu în prefață, însă nu este vorba de scriitorul, gânditorul desfrânat faimos, ci de faptul că personajul "Casanova e mereu în noi, cu împliniri efemere și bucurii ale dragostei, ce te inspiră și te împlinesc." Erosul ne saltă spre marile înălțimi ale sufletului, dar și spre dezamăgiri. În frământarea lui, deseori nemărturisită, personajul din scrierile prozatorului ungur ne este întotdeauna cunoscut, este fratele geamăn al cititorului, cu spaimele și bucuriile lui, care-și împacă, prin dragoste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alese sugerează corespendențele dintre topoii esențiali și sublimările acestora. Deși temele au în fluidul lor o altă ordine a tratării, acestea se împart în trei grupe principale. Prima categorie este reprezentată de locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, erosul și imaginea iubitei, motivul germinației universale. În a doua categorie se încadrează cerul înstelat și îngerii, luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
imaginilor folosite în capitolul precedent. S-a urmărit cu precădere relevarea corespunderilor semantice din ansamblul operei, așa cum rezultă din "descompunerea" topoilor și recompunerea acestora ca urmare a procesului sublimării poetice. Unul dintre elementele de coerență ale lucrării este tema iubirii. Erosul platonician din Banchetul are ecouri în opera eminesciană, iar dacă ar fi să gândim o apropiere între Phaidros și lirica eminesciană, am putea spune că "delirul" provocat de iubire poate fi înțeles, în ultimă instanță, ca o nebunie divină care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni [...]. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi, prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 137. Tainele firii intime a copilului Eminescu sunt greu descifrabile, dar se pot datora și împrejurărilor în care a căzut, întocmai ca Hyperion, în apa jumătate vie, jumătate moartă a melancoliei: Și apa unde-au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
păsărilor din Rai, în care totul vibrează în aer și unde, de tânăr, poetul, din iarbă, florile-auzea crescând. Însăși fata dragă a tinereții sale apare ca prea mult înger și prea puțin femee 189. Lirica eminesciană a începuturilor atestă că Erosul este echivalentul Dorului și se-mplinește în vis, ca în legănarea primei copilării. Omul spațiului mioritic se simte parcă în permanentă, legănată înaintare, într-un infinit ondulat 190. Așadar, visul eminescian poate fi reprezentat în arealul unui plai mioritic, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cele două realități se poate spune că trăiesc fervent și dihotomic, întocmai ca-n sugestia baudelaireană din Corespondențe. Depistate cu precădere în poezie, însemnele realității secunde (în sens barbian) sunt: locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, imaginea iubitei, erosul, motivul germinării universale, cerul înstelat și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui Euthanasius. Împărțirea în cele două categorii și aprofundarea lor în două capitole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ci mai degrabă nivelurile concentrice ale aceleiași lumi, gândite ca un tot unitar ab initio. Poate că exemplul natural cel mai reprezentativ pentru aceasta ar fi cercurile concentrice ale apei, provocate de aruncarea unei pietre în lac. Necesitatea apropierii de erosul eminescian este dată de faptul că ființa poetului este de neexplicat fără aura înnăscută a iubirii. Ca punct de plecare al analizei se cere invocat Banchetul lui Platon 36 și aceasta tocmai pentru că mitul tradițional are valoarea unei chei37. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el ca/ Pasărea Phoenix?51 Numai că drumul acesta este unul fără întoarcere, un dat al naturii vizionare a poetului, pe care a trebuit să-l poarte întreaga sa viață până când darul însuși l-a mistuit. Intrinsec țesăturii poetice eminesciene, erosul se împletește cu starea poeziei. Din această perspectivă analizează și Eugen Simion poemul Venere și Madonă, el spune că textul amintit reușește să sugereze (printr-o retorică a neputinței, o retorică întoarsă, prefăcută!) divinitatea femeii și neliniștile poeziei 52. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vieții, fie ale operei, este zadarnică, din moment ce poetul însuși le apropie până la confundare. Eros este un zeu [...] a cărui înrâurire se întinde pretutindeni, cuprinzând tot ce e omenesc și, deopotrivă, tot ce este divin 68. Însăși geneza lumii este fapta erosului 69, iar Eminescu a dorit să coboare în hăurile începutului pentru a reliefa misterul germinațiilor. Combinând profunzimi ale spiritului, dar și intuiții revelatoare, Eminescu a plonjat cu mintea sa genială întru pătrunderea acestor chinuitoare taine abia-nțelese, pline de-nțelesuri70, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu cea a Demiurgului, o putere ce se manifestă însă în lumea-i dinăuntru 72. Numai poetul cu intuițiile sale este mai aproape de divin, pentru că se află în puterea lui Eros73. Fără Eros nu există nimic. Fără ființa muritoare însă, erosul pare a fi el însuși suspendat, așa încât Eminescu se crede îndreptățit să afirme în Fragmentarium: eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. [...] eu nu esist, sufletul lumei este eu. Fără eu nu esistă timp, nu esistă spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mușunoaie de furnici 83. Și tot de-atunci Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorând din infinit/ Sunt atrase în viață (s.n.) de un dor nemărginit 84. Conținând înlăuntru-i un factor cosmogenetic, erosul evoluează în imagini concentrice pornind chiar de la spațiul natural ipoteștean (precum în Cezara), spațiu care, după ce va fi sublimat, va fi înfățișat aluziv, metaforic, dezbrăcat de haina lumii. Ilustrativ este felul în care este proiectată insula lui Euthanasius, căci ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]