859 matches
-
o Înțeleg, cu atât mi-e mai străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lasă, uită! Ești doar o școlăriță neatentă și Într-o dimineață de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată, escortată de Înalți gradați SS, În care El saluta, cu brațul țeapăn Întins, și ochii ți s-au umplut de lacrimi, o mică umilință a ta, a noastră, o rușine pe care o vor purta urmașii urmașilor noștri, câte generații fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Am reperat vreo câțiva tineri care stăteau la colțul străzii. Pun pariu că vând droguri, m-am gândit. Adrenalina mi s-a ridicat imediat în timp ce mă întrebam cum aș fi putut să scap de Margot. Nici o șansă. Margot m-a escortat până în cabinetul dentistului, unde, judecând după atmosfera de nerăbdare abia stăpânită, am înțeles că eram așteptată. Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
primăvara pe care o lăsaseră în Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă în galop din linia întâi, spre palisada ce înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se înălțau în mijlocul orezăriilor. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar oamenii spun că e o lamă bună. Vă rog s-o primiți, ca pe un mic simbol al aprecierii mele. Kazumasa o luă, ridicând-o, cu respect, la frunte. Când ieșiră, garda personală a lui Hideyoshi aștepta să-l escorteze pe Kazumasa până în portul Otsu. Pe Hideyoshi îl aștepta un munte de probleme, atât în Kyoto, cât și în afara orașului. După Bătălia de la Yaganase, luptele luaseră sfârșit; însă, chiar dacă Takigawa se supusese, continuau să existe câțiva rebeli, care refuzau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
băuse cu echipa după meci. Era suficient de abțiguit ca să-și permită să emită pretenții. Nici măcar nu voia un răspuns. Se ridicase și pornise spre toaleta bărbaților, mișcându-și trupul masiv de sportiv prin arhipelagul de mese, de parcă ar fi escortat o altă persoană beată. La toaletă, Bull își scosese cucul gros ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și am văzut că se apropie cinci prin mulțime, unul dintre ei era într-adevăr tata, l-am recunoscut imediat, deși nu i-am văzut fața, pentru că mergea cu capul plecat, purta același costum gri în care fusese arestat, era escortat de patru gealați în uniformă neagră, nu mai văzusem până atunci o uniformă așa, înaintau destul de încet, deși lumea se dăduse la o parte din calea lor, tata se uita în continuare în pământ, mai mulți i-au rostit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îngrozit care venise să mă ajute să mă ridic. Apoi am avut un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a escortat personal până la ușa salonului Pluto unde mi-a spus, făcând o plecăciune: — Acum e bine, domnule? — Excepțional, am spus eu. Uite, ține asta. Nu, vă mulțumesc, domnule. — Ei, hai. Ce înseamnă cinci dolari? — Clubul nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am avut ceasul de partea mea. Martin a vorbit tot timpul și a făcut-o pe timpul lui. Pe ceasul meu mai erau nouăsprezece minute, și mai puțin de șapte pe al lui... Pionii noștri s-au întâlnit față-n față, escortați de regi. Tura lui alerga pe spații largi, se apropia și fugea din nou. Calul meu și-a păstrat poziția. Era blocaj, diversiune, barieră: toate aceste mutări înșelătoare se pare că i-au deschis un câmp rege-tură. Ceasul ticăia. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un glas lipsit de emoție: — Uzurpatorul speră că oamenii vor uita crima. În schimb, tactica lui josnică a declanșat o mișcare populară cu neputință de controlat. În timp ce convoiul, începându-și călătoria pe uscat spre Roma, înainta pe Via Appia escortat de două cohortes, zvonul despre sosirea lui îl preceda și, la fiecare popas, era întâmpinat de mulțimi din ce în ce mai mari. Ajunseră la Beneventum, oraș celebru pentru legendele sale misterice, într-o zi geroasă, la asfințit, printre dealuri acoperite de zăpadă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai reginei din Aegyptus. Augustus i-a dat imediat, împreună cu toți sclavii lor, gândindu-se că voia să se răzbune. Îmi amintesc că tremuram în timp ce-i așteptam să vină. Însă pe când copiii aceia speriați și sclavii fără speranță se apropiau, escortați de pretorieni, mama mi-a șoptit: „Eu vreau să înțeleg“. Eram în atrium. Prizonierii înaintau încet, fără zgomot, convinși că în palatul soției trădate urmau să aibă parte de o moarte atroce. Mama mi-a spus: „Uită-te la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cealaltă insulă, mai mică, unde nimănui nu-i era îngăduit să debarce. Mintea lui se învârtea în jurul acelei fantasme, al fumului în care se transformase amintirea ochilor, a gesturilor, a glasului ei. Trecuseră șapte ani de când o văzuse plecând, escortată de pretorieni, punându-și pe umeri șalul acela subțire. Deschise ochii; se iveau zorii. În cameră intră încet Helikon. — N-ai dormit nici în noaptea asta, spuse blând, după ce-l privi. Se ridică în capul oaselor, fără să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii, prezenți în fiecare zi, obsedant, la Capri, fură înlocuiți de prefectul ce comanda celebra Classis Praetoria Misenatis, Armata Mediteranei occidentale, și de oamenii lui, care prin tradiție constituiau escorta imperială în porturi și în timpul călătoriilor pe mare. Cortegiul călare se formă în spatele lecticii împăratului bolnav. Gajus sări pe cal fără vreun sprijin, așa cum învățase în castrum, atrăgându-și astfel admirația militarilor. Puternicul praefectus îl privi, iar Gajus observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de această dată i se cuvenea cu adevărat. El răspunse salutului și anunțului prefectului cu rigoarea oficială, însă imediat, dintr-un impuls tineresc, îl îmbrățișă. Și văzu că - semn neîndoielnic al puterii sale - ochii luptătorilor străluceau. În jurul lui se adună escorta imperială, care îl separă de ceilalți. Un cortegiu lent, solemn, porni pe drumul spre Roma cu cenușa lui Tiberius, căruia astrele îi preziseseră că nu va intra viu în capitală. Gajus Caesar, princeps proaspăt ales, înconjurat de atleticii Augustinieni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și o prevestire a tragediei, fiindcă la Roma mulți au fost deranjați. Mensis Julius O mulțime de servitori, paznici, intendenți alergară pe clivus Palatinus, străduindu-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de bronz, iar lui i se păru că înăuntru nu era decât întuneric; zări două șiruri neclare de coloane, umbrele unor statui, lumina slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Preț de o clipă zări surâsul teribil al lui Callistus. Nu era adevărat că răzbunarea era cea mai mare plăcere. Nu spuse nimic. Se ridică, încercă să-i îndepărteze pe cei care îi apucau marginea togii, chemă cu un gest escorta germană. Într-o clipă, germanii îl înconjurară, făcându-i pe senatori să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și statui. Din grădina vilei o puteai vedea ivindu-se puțin câte puțin, ca și cum ar fi apărut solemn din apă. — Privește, îi spuse Împăratul Miloniei, parcă un zeu ar crea-o chiar acum. Se îndreptă spre puntea de îmbarcare, îndepărtă escorta cu un gest care spunea că vrea să fie singur și, liber cum nu mai fusese de ani de zile, o luă de mână. Degetele care răspundeau strângându-le pe ale lui îi dădeau o senzație de încredere. Spuse: Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După câteva zile, în zori - la ceasul când Împăratul, după o noapte de insomnie, îi convoca pe colaboratorii săi fideli -, un informator, unul dintre acei anonimi speculatores care alungau liniștea multor notabili de la Roma, străbătu un coridor de serviciu și, escortat de doi soldați germani muți, ceru să fie primit în audiență. Împăratul îi asculta pe informatori singur, fără martori. El intră fără să fie observat și se arătă bucuros să demonstreze că-și merita banii: aducea vești incomplete, însă alarmante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să promoveze în locul lor. Garantă că, după ce va instaura ordinea, legiunile aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o prizonieră de două șiruri de soldați germani care nu se opreau pe drum în mansiones, pregăteau supe de carne sărată, se spălau pe apucate în pâraie, beau acea cervisia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceeași greutate ca vechile lui lanțuri de fier. Senatorii îl primiră, iar el, invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită Mafalda. Nando îi răspunse că nici vorbă de una ca asta. Toți se purtaseră cu el cât se poate de gentil. Ba chiar îl și escortaseră de la Timișoara și până la București, ca pe un șef de stat... Era adevărat că geamantanul care-i fusese făcut pierdut în timpul călătoriei de la Praga la Torino nu mai reușise să-l recupereze, dar nu mai avea acum nici o importanță... Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și de doi tipi solizi îmbrăcați civil. Unul din cei doi tipi i se păru cunoscut; semăna cu șeful grupului de securiști care îl arestase în urmă cu trei ani și-l escortase până la sediul Ministerului Afacerilor Interne și al Securității Statului, mai înainte de a fi îmbarcat în avion și expulzat din țară. Nu avu însă timp să-și evoce neplăcutul episod și nici să-și facă vreo grijă. Secretarul reveni mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea decît să Întoarcă spre el capul. Tocmai se pregătea s-o facă, dar Milic Îi puse mîna pe umăr. Știa prea bine ce simțea ea. Mai știa și că avea să facă față situației. Iahtul intră Încet În port, escortat de zeci de bărci pline cu ziariști, admiratori anonimi, amici de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de apă, propulsată de rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]