56,556 matches
-
timp, "numărul celor ce s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase.2 Un rol esențial în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos pe scena publică, bucurându-se de o recunoaștere tot mai largă; expresiile sunt încă diferite, ca și căutările arhitecților; de aici și unele discordanțe
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
la consacrare 1906 - 1918 (De l'affirmation ŕ la consécration 1906 - 1918). După succesul de la Expoziția generală, stilul românesc intră într-o perioadă fastă ce îi aduce consacrarea; în plus, crearea Școlii superioare de arhitectură în 1904 marchează un moment esențial în dezvoltarea disciplinei; printre întemeietori se regăsesc, firește, promotorii stilului național. Treptat, tot mai multe programe arhitecturale adoptă formulele propuse de noul stil: clădiri administrative (primării, prefecturi, ministere - Petre Antonescu, Ministerul Lucrărilor Publice, transformat în Primăria Capitalei, Prefectura din Craiova
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Apare tendința spre o semnificație cât mai bogată, realizată cu mijloace cât mai economice. Regăsiți în această ordine de idei infinitatea la care v-ați referit ca la o trăsătură comună a semnificației poetice și a celei matematice? Infinitatea este esențială în toate cele trei tipuri de cultură, dar ca parte a unui principiu mai general. Am în vedere principiul holografic, fără de care miturile nu pot fi concepute. Într-adevăr, în mituri funcționează de obicei o corelație între cosmos și anthropos
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de critici speranța
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
născută din coincidențe, chiar dacă toți adulții o invocă pe cea care ar trebui să existe, la propriu. În rest, singura apropiere posibilă e cea one-on-one. Mai există o secvență pe care aș vrea s-o semnalez, o piesă de puzzle esențială pentru șarmul filmului, dar interpretabilă diferit. Mai exact, criticul englez care se referea la ea o scotea o culme a umorului, iar mie mi s-a părut extrem de tristă (smiorcăiam ceva pe la capătul ei): Christine conduce pe autostradă și împreună cu
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
statul etc. așa cum celelalte ideologii îl determină să și-o conceapă. După cum arată Brian Barry 2, "din unghi prescriptiv, naționalismul implică ideea că orice om trebuie să aibă o naționalitate, și numai una, si ca aceasta trebuie să fie elementul esențial al identității și loialității fiecăruia. Aceasta înseamnă că oamenii trebuie să se considere membri ai unei naționalități înainte de a fi membri ai vreunei grupări mai restrânse, mai cuprinzătoare, sau ai vreuneia definite printr-o combinație de criterii, și că trebuie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
naționalismului. Ernest Gellner 3 consideră că, pentru a ajunge la sursele naționalismului, este necesară o analiză a raționalității societății industriale sau a modernității. Pornind de la celebrul eseu al lui Max Weber, Etică protestanta și spiritul capitalismului, el identifica două trăsături esențiale ale raționalității societății moderne: ordinea și eficiența. Dar, acestea se bazează pe ceva mai profund: "o măsură comună, o monedă conceptuală, universală pentru caracterizarea generală a lucrurilor și acel esprit d'analyse, clamat și definit de Descartes". Raționalitatea societății industriale
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a relației dintre organizarea statală și cultură"5. Este evident faptul că, la Gellner, termenii "capitalism", "societate industrială" și "modernitate" sunt interșanjabili, ca ei exprimă aceeași realitate. Este vorba, în fond, de un anumit tip de raționalitate ale cărei trăsături esențiale sunt calculul, eficiența și, în consecință, înscrierea oricărui segment de realitate într-o lege a progresului. După cu remarcă și Eric Hobsbawm 6, problemă națională se plasează undeva "la intersecția politicului cu tehnologia și transformarea socială". Națiunile nu sunt legate
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cărui membri consideră că ea constituie o "națiune" reală sau potențială". Și, realizând o sinteză a tuturor orientărilor pe care le-a analizat, el identifica aspectele definitorii ale acestei ideologii astfel 10: "Ideologia naționalismului se poate reduce la propozițiile sale esențiale și principalele puncte de vedere rezumate astfel: 1. lumea este în mod natural divizată în națiuni, fiecare având caracterul și destinul său specific; 2. națiunea este sursa întregii puteri politice și loialitatea față de ea predomina asupra tuturor celorlalte loialități; 3
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ale "legăturilor ancestrale și culturii autentice". În fond, pe aceste două direcții s-au desfășurat dezbaterile pe tema națiunii. Un modernist precum Hobsbawm observa că, în majoritatea definițiilor din secolul al XIX-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie socotita drept o națiune. El are în vedere sensul pe care l-a impus Revoluția franceză, citându-l pe Maurice Block 14, care spunea că "experții francezi s-au împotrivit cu îndărătnicie oricărei încercări de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care constituie singurii "oameni adevărați"". În concepția să, Armstrong a pornit de la abordarea antropologica a lui Frederik Barth 38, cercetător pentru care etnicitatea este o categorie social definită, atribuită de alții și de către grupul însuși. Pentru ambii autori, simbolurile sunt esențiale pentru supraviețuirea identificării etnice, ele păzind granițele dintre grupuri. Aceste simboluri sunt stabilite de către generațiile anterioare, comunicarea etnică fiind una în timp, între vii și morți. La fel că simbolurile sunt și miturile de legitimare. În opinia lui G. M.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în antropomorfismul creștin, în care natura fusese creată pentru bunăstarea umană - și a fost perpetuata prin intermediul raționalismului european, care interpreta natură că un uriaș mecanism așteptând să fie descoperit și subordonat de către o umanitate care, desi diferită în multe privințe esențiale de cea medievală, era identică cu această relativ la modul în care se raporta la natură. Mihăilescu subscrie la ideea înlocuirii antropomorfismelor de tot felul cu o forme specifice și funcționale de ecocentrism, dar atrage atenția asupra absolutizării drepturilor animalelor, omul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
trei volume în anii 1973-1980, reeditat fără cenzură în cinci volume în 1996-2003, în îngrijirea lui Teodor Vârgolici, a fost, într-adevăr o revelație și a schimbat apreciabil receptarea și locul scriitorului. Altfel însă inerția de a-i reduce opera esențială la primele povestiri a fost multă vreme destul de puternică și de eficientă. Mărturisesc că adoptasem și eu tacit acest principiu critic răspândit în comportamentul public al cititorilor, obișnuiți sau profesioniști: un scriitor contează numai prin capodoperele lui, restul operei este
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
ascunse din pricina conținutului lor ideologic refractar la comunismul opresiv. Gala Galaction înțelesese cu totul altceva prin socialismul său de inspirație evanghelică: strădania propovăduitoare, idealistă, pentru ajutorarea și mântuirea celor mulți și umili. Nu știu dacă detaliile documentare care lipsesc sunt esențiale sau revelatoare pentru a compune tabloul publicisticii și al convingerilor politice ale lui Gala Galaction. Dar trebuie să avem odată și-odată ediția de opere complete Gala Galaction, cu toate detaliile, indiferent de semnificația lor, care să ne lămurească pe
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
creației, "ajungîndu-se să se spună că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a fost cineva care să o creadă - Ťanticameră a religieiť, locul cel mai apropiat de credință...". Și încă un fapt esențial. Critica estetică pe care adepții abstractizării prin metodă o suspectează de frivolitate, sărăcie, retardare, e, acolo unde există har, un gen bogat, debordînd de materii sub astrul libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
de natură subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularități). A-l înțelege (mai ales pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era Armata Sovietică, binecuvântata de “țării Kremlinului” azi, cât de deștept și invincibil e americanul, binecuvântat să crăpe, din ordinul Casei Albe și a... petroliștilor și negustorilor de armament!)... cf. Tov (1), p. 10. ...Și, pentru că nu e nicio diferență esențială, între o ocupație și... următoarea, poporul român, după ce și-a rupt palmele ovaționând tot ce i-a stat în fața ochilor, adoarme, ostenit de atâta... parada! ... uitând că ar mai fi o a treia soluție: să-și construiască și rezolve SINGUR
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că matematica face uz de un limbaj metaforic. Altfel spus, metafora nu e unealta exclusivă a literaților, nu e perla stilistică a unei retorici ce-și face din elocvența artistică (deci neștiințifică) un merit exclusiv, ci metafora este o condiție esențială a matematicii. Cu marea deosebire însă că acolo unde cuvintele se dovedesc neputincioase, acolo simbolurile sînt menite a prelua conținutul intuitiv al gîndirii noastre. Un artist ale cărui metafore nu ia niciodată chipul cuvîntului, cam așa s-ar putea defini
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
pe care România l-a deținut și-l deține în lumea artelor și a literaturii occidentale. De la Tristan Tzara, fondatorul Dadaismului, la Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco sau Brâncuși, lista intelectualilor și artiștilor români care au adus o contribuție esențială la cultura Europei este lungă și importantă. Emigrați, de cele mai multe ori pentru motive politice, în Franța sau în Statele Unite, ei s-au distins printr-o remarcabilă deschidere față de limbile și culturile altora. Eliade vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
adică poveste. Ar mai fi ceva de adăugat la acest adevăr vechi de când lumea: povestea era un bun comunitar, ea se adresa unui grup mare de consumatori, și prin urmare trebuia să le fie la îndemâna tuturor, să le respecte convenția esențială de comunicare, care era limbajul - moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine - fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
alertă mai multe generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Desperado care se scrie sub ochii noștri dovedește că Modernismul a fost un moment de rătăcire. Scurt, dar esențial. A dărâmat un mit, mitul/tradiția basmului în literatură. Timp de câteva decenii, cititorul n-a mai putut întreba în mintea lui de copil "și, mai departe?". A învățat să accepte că nimic nu se termină în fond și că
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu de tradus și esențială lungii tradiții a basmului, cum am numit pre-modernismul); că viața e o "aură luminoasă", adică nu e guvernată de o cronolgie tradițională, de o ordonare comodă a realului, ci liberă sa imagineze orice înșiruire, după orice legi, de preferință diferite
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
lucru ar fi posibil, atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare - de la marketing la teoria criticii literare - iau locul convenției în sine (la care neîndoielnic noi, cititorii, vrem să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, Internetul de azi e în fond tot tirania cuvântului. Moderniștii au sfidat un discurs coerent ce se întindea pe nouăsprezece
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
devine convenție și că orice convenție (ca orice altă lege pe pământ) e făcută pentru a fi dărâmată? Ceea ce e totuși înspăimântător la acest joc secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică - tema esențială a trans-romanului Desperado - că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) - viitorul omului pe pământ s-a rupt, a murit. Acest tragism tematic este cauza neîncrederii formale a trans-romanului în convențiile de orice fel.
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le diferențiază esențial - din punct de vedere pragmatic - este spunerea: Supraviețuirile sînt un preludiu care se teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]