881 matches
-
387) și "o victorie fără precedent asupra râului și de aici o nouă epoca de sfințenie și de fericire, fără egal în istorie" (1994, p. 387). Aproape că devine de prisos să adaug, desigur, ca, în interiorul acestui model chiliast, scenariul eshatologic emerge că o prelungire spiritualista a tendinței biblice (mai precis, neotestamentare) de a descrie realitatea în termenii unor stadii de evoluție, ale căror dimensiuni temporale sunt coextensive. Un exemplu liric de milenarism este detectabil în poezia The Little Girl Lost
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și curajul. În fine, discutând Evul Mediu și Renașterea, nu se poate omite importantă tehnicii speciale de interpretare a Bibliei, care cuprinde patru niveluri: cel literal sau istoric, cel alegoric sau teologic, cel tropologic sau moral și cel anagogic sau eshatologic. Dacă dorim, putem extinde discuția fără probleme, pentru a încorpora exemple suplimentare din spații culturale orientale (India, Egipt, China). Până aici, am incercat sa arat modul în care existența acestei tradiții ar putea justifica, implicit, obsesia blakeană legată de numeralul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
funcția dublă a personajului Albion: că substitut metonimic al poporului englez, acesta își asumă rolul de "figură atât națională, cât și universală" (1992, p. 94). Pe de altă parte, David Aers este de părere că, în sine, convergență sensurilor poetic, eshatologic și religios în figură compusă a acelui "One Mân" capătă implicații periculoase: Aceasta încurajează o viziune care pune o lume a simbolurilor și a abstracțiunilor în locul unei lumi a indivizilor concreți și a existenței istorice pe care Blake a explorat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creator blakean și cel descris de profetul Iezechiel. În cazul lui Blake, poartă de vest, catre Eden, rămâne zăvorâta până la Apocalipsa, sugerând că doar atunci secretele sale vor deveni cunoscute. În cazul lui Iezechiel, poartă de est dobândește un rol eshatologic proeminent, datorită relației pe care o stabilește cu Mesia: "Partea de est a zonei Templului și poartă care a fost și este numită de Aur și care este încă în picioare astăzi a căpătat o semnificație mesianica profundă. Tradiția spune
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dezvăluitori ai adevărurilor eterne" (1988, p. 335). Tot el crede ca, pentru Blake, "adevărații Profeți erau pur și simplu poeți care contemplau adevărurile eterne prin puterea Imaginației", (1924, p. 61). Ronald L. Grimes opinează că "Blake, în ipostaza de vizionar eshatologic, respinge orice sugestii potrivit cărora viziunea ar putea prevedea ("dictă") evenimente istorice", (1972, p. 144). 35 Leslie Tannenbaum este de părere că întregul concept blakean de "Geniu Poetic" derivă, în egală măsură, din Augustin și din Böhme. El insistă asupra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și nu s-a menținut cu atâta tenacitate ca rânduielile observate și împlinite în legătură cu moartea, înmormântarea și cu starea sufletului după moarte"112. Capitolele IX-XI ale nuvelei slaviciene întăresc afirmația de mai sus în sensul unei aprofundări a acestei viziuni eshatologice. Modul în care satul, preotul și Busuioc se raportează la cel decedat e unul surprinzător. Mort fără lumânare, Pupăză nu va fi înmormântat, în ciuda insistențelor fratelui său cu stare, altfel decât decide tradiția locului: fără slujbă, în afara cimitirului. Obiceiul e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
întrucât apare transcendența, pe care o abordează din perspectiva infinitului: "Poate că non-cunoașterea unde începe cunoașterea filosofică nu coincide cu neantul pur și simplu, ci doar cu neantul de obiecte. Fără a substitui eshatologia filosofiei, fără a 'demonstra' filosofic 'adevărurile' eshatologice, se poate regăsi plecând de la totalitate o situație în care totalitatea se sparge, această situație condiționând totalitatea însăși. O asemenea situație este strălucirea exteriorității sau a transcendenței în chipul Celuilalt. Conceptul acestei transcendențe, definit în mod riguros, se exprimă prin
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mistice, toate meritând o atentă cercetare. Analizarea atentă de către Sfântul Maxim a noțiunii de progres perpetuu a Sfântului Grigorie poate fi identificată în răspunsul său la trei probleme integrale ale doctrinei origeniste: ipoteza sațietății, definiția mutabilității creaturii și problema stabilității eshatologice a sufletelor. Ca și Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
în aceea că nici un suflet nu ar alege în mod intenționat răul rațiunea, când este exercitată, nu ne poate duce pe căi greșite și, astfel, toate sufletele trebuie să fie supuse unei instabilități sau posibilități genetice de modificare. Problema stabilității eshatologice, atât de integral asociată celei a mutabilității morale, ne conduce la climaxul reaprecierii maximiene a noțiunii Sfântului Grigorie de progres perpetuu în contextul anti-origenist. După cum s-a indicat anterior, Sfântul Maxim afirmă, o dată cu predecesorul său capadocian, că mișcarea eternă în jurul
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului; 31) căsătoria eroului și înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe care istoria umană nu a derulat-o încă în întregime. Astfel, dacă transfigurarea poate să înseamnă reapariția binelui deplin în lume, prin persoana și sacrificiul lui Hristos, pedeapsa răufăcătorului urmează a se întîmpla cu deplinătate la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
chiar prea frumos ca să fie întrutotul și adevărat; timpul havuz, propriu subiecților umani care se amăgesc (sau nu, cine știe?) cu minunea existenței veșnice a vieții, a lumii, a universului; în consecință, tot efortul lor inventiv este orientat spre construcții eshatologice pe care nu vor avea nicicînd posibilitatea să le valideze ca oameni, ci poate doar ca spirite individuale ce se vor identifica cu marele Spirit Colectiv, așa cum orientalii cred că li se va întîmpla. Aceste diferite dar în același complementare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în centrul acestui proces, ci la descoperirea imaginii frumuseții necreate a lui Dumnezeu în suflet. În mod similar, nu ne străduim să stăpânim esența lui Dumnezeu, ci să ne împărtășim de bunătatea lui Dumnezeu, relevată în istoria mântuirii Și transformată eshatologic. Putem identifica la Sfântul Grigorie o asemănare tematică cu principiile lui Plotin, de katharsis, anamnesis Și methexis, deși lipsesc referințele explicite. Aceste principii fac posibilă aplicarea apophasis-ului nu numai la modurile noastre de cunoaștere, ci Și la întregul domeniu al
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
ascunsă în aceastăviață, dar ea este pusă în același timp în „sfeșnicul” trăirii în Hristos. Ea este o realitate pentru că Însuși Sfântul Duh ne dă mărturieîn Hristos că suntem „fii” și „moștenitori”. Duhul Sfânt ne ține în trezvie, în tensiune eshatologică, pentru a aduce roadele îndreptăriinoastre în Hristos, cu care cumpărăm „țarina” în care se află comoara Împărăției lui Dumnezeu. Nădejdea vieții viitoare devinetotuna cu certitudinea ei în Hristos încă din această viață, căci Sfântul Duh ne deschide în Hristos porțile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu înțelepciune. Fără tensiunea eshatolo gică a credinței creștinului în Duhul Sfânt, n-ar fi posibile roadeleDuhului. Având eshatologia ca aspect principal, Biserica este loculîn care creștinul înaintează spre Înviere, căci prin rugăciune se ex-periază cel mai intens prezența mântuirii eshatologice în Hristos<footnote Pr. Prof. D. Stăniloae, „Sf. Duh în noi și în Biserică”, în Ortodoxia, Nr. 2,1974, p. 247. footnote>.În rugăciunile și slujbele Sfintelor Taine ale Bisericii Ortodoxe se aratălămurit că Sfintele Taine anticipează proslăvirea în viitor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sfatul adecvat în cele mai mărunte detalii ale acțiunii cotidiene. El nu este alcătuit numai din reflecțiile a trei sute de filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285 Mircea Eliade afirmă că marxismul a preluat mituri eshatologice asiatico-mediteraneene, ca rolul izbăvitor al celui Drept (proletariatul), plus o ideologie mesianică de sorginte biblică, cu rol profetic și soteriologic al proletariatului, lupta finală Bine-Rău, urmată de victoria inevitabilă a Binelui, care consfințește ieșirea din Istorie și astfel Vârsta de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și o idee mai înaltă decât existența neînsemnată a fiecăruia dintre noi", la fel fiind personalizate și forțele contrare, malefice, uneori același personaj jucând ambele roluri, ca Napoleon, Hitler, Stalin).451 Eliade observă și el că secularizarea conceptului de rege eshatologic n-a înlăturat speranța unei renovări universale, adânc înrădăcinată în sufletul colectiv, realizată de către Eroul exemplar sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revoluționarul, Mucenicul (libertății populare), Șeful partidului, rolul și misiunea fondatorilor și a șefilor de mișcări totalitare moderne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
marile "roade" ale capitalismului care și-a pierdut rădăcinile religioase. Sau cum se exprimă un tânăr specialist în crize contemporane, Christian Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă de smulgerea brutală a speranței eshatologice din inimile oamenilor, aveau să-i arunce pe aceștia în aventura dezastruoasă a căutării unui Graal lipsit de unica esență ordonatoare a existenței umane"232. Intelectualii care au început să înțeleagă consecințele secularismului modern și postmodern, militează, în spirit transmodern
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cel viclean, cât și cel drept vor fi supuși unui test, acela de a trece printr-un șuvoi de metal topit: pentru cel drept, va fi că o baie cald], pe când cel r]u își va g]și sfârșitul. Etică eshatologic] a fost preocupat] de problema teodiceii, a moralei lui Dumnezeu. Dac] divinitatea este bun] și dreapt], atunci de ce r]ul este atat de r]spândit și puternic în lume? R]spunsul a fost c] r]ul este rezultatul activit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică - se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de sentimente mai puțin pure și mai puțin religioase"4, Nae Ionescu le propunea creștinismul asocial, liturgic, "orientat în întregime spre viața de dincolo, în care împărăția lui Dumnezeu se realiza abia la sfârșitul lumii, printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de bună seamă. Mircea Vulcănescu regăsește o "unitate tipică a Apusului", dincolo de orice diferențe interconfesionale (catolice sau protestante) la nivelul a două planuri majore: 1) propensiunea spre o actualizare a trăirii umane religioase în istorie conduce, invariabil, la pierderea sentimentului eshatologic, ființa umană acomodându-și țelul firesc cu veacul în care trăiește; 2) dimpotrivă, Răsăritul ortodox, neconsumat de împlinirea sa în actualiate, așteaptă realizarea desăvârșită a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în mediul occidental, teologico-politică nu implică realiter o adevare a teologicului la politic, ci, precum bine subliniază Miruna Tătaru-Cazaban "un fel de a-i veni teologic în întâmpinare, de a administra responsabilitatea față de comunitatea creștină aflată într-o permanentă tensiune eshatologică față de orice tip de organizare strict umană" (p. 10). Elaborarea unei teologii politice pleacă de la simpla constatare că modernitatea este departe de a reprezenta ceva exterior vieții Ecclesiei, că ea semnifică o mutație profundă în natura relației dintre teologie și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nouă și tuturor urmașilor care vor veni temeiul credinței și, de ce nu, dacă va fi nevoie, al jertfei pentru Dumnezeu și pentru țară. Consider că jertfa lor n-a fost inutilă, ci ne dă și nouă nădejdea într-o perspectivă eshatologică fericită pentru neamul nostru românesc. De asemenea, cred că toate scrierile autobiografice ale foștilor deținuți politic sunt nu numai o declarație sau mărturie de credință, ci și un îndemn sau chiar strigăt către generațiile următoare lor să nu uite credința
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]