4,474 matches
-
direct la Dumnezeu/Divinitate/Tot Ceea Ce Este. Sufletul este energie spirituală și, Întrucît orice altceva există În univers e tot energie, o dată creată, aceasta poate fi doar transformată, nu distrusă. Prin urmare, energia sufletului, care reprezintă miezul ființei noastre, este eter și se maturizează și evoluează prin toate experiențele din timpul fiecărei reincarnări. Atunci cînd materia care i-a fost corp În timpul unei singure vieți se consumă și nu mai este funcțională, sufletul Își continuă existența reincarnîndu-se Într-un alt corp
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui siderală, astfel că ispita îi este deturnată în contemplație estetică. False descrieri, chiar când propun
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
întunericul”, VR, 1986, 11; Constantin Crișan, În ramele singurătății tragice, ST, 1989, 7; Gheorghe Grigurcu, Eu, urma închisă-n primăvară, RL, 1989, 32; Vlad Sorianu, Un cântec nemuritor peste firea cea mută, ATN, 1990, 4; Steinhardt, Monologul, 132-134; Theodor Rogin, Eter și spiritualitate, „Zburătorul”,1994, 1-3; Eugen Simion, Singurătatea-n zbor, L, 1996, 1-2; Grigurcu, Poezie, I, 179-188; Popa, Ist. lit., II, 649. E.M.
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
de mine, nu ceea ce a publicat Mihai Pelin, adică lucruri vizibile. Dacă aceasta e fișa pe care mi-a făcut-o Securitatea, o fișă absolut anodină... Mircea Mihăieș: În Cartea albă a Securității? Vladimir Tismăneanu: Nu, În Operațiunea Melița și Eterul, o istorie a Securității În luptă cu „Europa Liberă”. Se publică la anexă inclusiv o fișă a Securității despre mine, În care apar ca sociolog la Institutul de Proiectări pentru Construcții Tipizate, ca și cum relația Securității cu mine s-ar fi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor părea că anunță cea mai mare nenorocire abătută cândva asupra lumii. Din toate părțile soseau trăsuri, cu femei palide, aproape leșinate, ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și ceremonioși, luau în primire porțile îmbrăcându-le în pânze de doliu, transformându-le în negre, spăimântătoare arcuri de triumf; nimic nu era mai bine organizat în orașul acela decât ceremoniile funebre (G. Bogza, 1968, p. 172
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
eternitatea exultantă a vieții. Sugestia de lunecare nesfârșită și de triumf al soarelui, transmisă în tablourile marine, capătă, în Conrad, o putere simbolică, de întruchipare a divinității („Oglindă minunată în care albastrul cer / Cu tot ce-i nuanță în splendidul eter, / Azur, lumină, purpur și cete-ntunecate, / Se miră, se răsfrânge c-o dulce voluptate. / Și fața sa cerească răsfrânge-n împrejur / Miriade de tablouri de purpur și d-azur”). Poemul conține, odată cu viziunea infinitei perindări a formelor care lasă neschimbată
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
ceea ce mărturisește B. răspunzând la întrebarea „De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
ar fi fost după mine, ți-aș fi adus o sticlă de coniac. — „Dac-ar fi fost după mine“, repetă Para și zâmbi pentru prima oară, arătându-și dinții Îngălbeniți. Ce expresie frumoasă. Vrei niște vin? — Nu, mulțumesc. — N-are eter În el. Încă-i mai simt gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că ești beat până să-ncepi să vorbești, În camion, când ne Întorceam. — Păi, am tras la fiecare atac. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că ești beat până să-ncepi să vorbești, În camion, când ne Întorceam. — Păi, am tras la fiecare atac. — Eu nu pot s-o fac. Am tras eter la primul spectacol, chiar la primul, și Întâi doar m-a tulburat, apoi mi s-a făcut foarte sete. — Tu nici n-ai nevoie de el. — Tu ești mult mai curajos decât mine. Nu, spuse Nick. Mă cunosc, așa că prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spectacol, chiar la primul, și Întâi doar m-a tulburat, apoi mi s-a făcut foarte sete. — Tu nici n-ai nevoie de el. — Tu ești mult mai curajos decât mine. Nu, spuse Nick. Mă cunosc, așa că prefer să trag eter. Nu mi-e rușine de asta. Nu te-am văzut niciodată beat. — Nu? spuse Nick. Niciodată? Nici În noaptea aia, când mergeam de la Mestre spre Portogrande, și am vrut să mă culc, așa că m-am Învelit cu bicicleta și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tuturor oamenilor există și este în funcțiune: televizorul. Trebuie înlocuite programele actuale cu programe utile oamenilor. Fiecare om trebuie să știe cum se desfășoară viața pe pământ și să nu distrugă elementele determinante, care întrețin viața pe pământ: „Prana, Manas, Eterul, Focul, Aerul, Apa, Pământul”( Powell A.E. „Dublu eteric”, 1938, Editura Aninoasa Gorj, citat de Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Primele trei elemente sunt invizibile și asigură „o hrană cosmică” invizibilă oamenilor. Pentru a beneficia de „hrana cosmică”, oamenii trebuie să
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
societății, pentru a-i convinge pe toți, să gândească numai pozitiv, pentru binele individual și al întregului Univers. 3. ELEMENTELE DETERMINANTE ALE VIEȚII După Powell A. E.(citat de Florin Gheorghiță, 1997, (7)), elementele determinante ale vieții sunt: Prana, Manas, Eterul, Focul, Aerul, Apa și Pământul. 3.1.ELEMENTELE DETERMINANTE INVIZIBILE Elementele determinante invizibile: Prana, Manas, Eterul, acționează asupra ființelor vii ca o forță benefică divină, pe care oamenii o numesc puterea lui Dumnezeu. Această forță benefică divină acționează automat si
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
întregului Univers. 3. ELEMENTELE DETERMINANTE ALE VIEȚII După Powell A. E.(citat de Florin Gheorghiță, 1997, (7)), elementele determinante ale vieții sunt: Prana, Manas, Eterul, Focul, Aerul, Apa și Pământul. 3.1.ELEMENTELE DETERMINANTE INVIZIBILE Elementele determinante invizibile: Prana, Manas, Eterul, acționează asupra ființelor vii ca o forță benefică divină, pe care oamenii o numesc puterea lui Dumnezeu. Această forță benefică divină acționează automat si produce: a. Acționează după programul prestabilit și produce, din fiecare sămânță, un nou exemplar de organism
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care întrezărește „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, este singular. Dacă nu mi-ar fi teamă de cuvinte, aș spune că este aproape revelatoriu. Cred că ar putea da seama de efortul acelui om, ca un semn din eter. Ceea ce a așteptat ani de-a rândul, întreaga viață, pare să se arate în ultima clipă. Sau, probabil, doar un semn, sesizat de vederea sa tot mai slabă. Imediat însă povestitorul lasă în urmă vagul acestei apariții: „Numai că nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în care întrezărește „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, este singular. Dacă nu miar fi teamă de cuvinte, aș spune că este aproape revelatoriu. Cred că ar putea da seama de efortul acelui om, ca un semn din eter. Ceea ce a așteptat ani dea rândul, întreaga viață, pare să se arate în ultima clipă. Sau, probabil, doar un semn, sesizat de vederea sa tot mai slabă. Imediat însă povestitorul lasă în urmă vagul acestei apariții: „Numai că nu apucă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc din alt secol, cuvinte de iubire naive și delicate ("blanche comme lait...", "douce comme un agnelet...", "fraîche comme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ofensată: - Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit în mândria mea, dar înconjurînd cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu "curios": "O nesfârșită prietenie pasionată". (Cuvîntul "prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează și face suportabilă înțepătura.) N-am spus nimic. Ajunsesem la poarta casei ei. Eram, amîn-doi, în atitudinea care precede despărțirea. (Calculase locul și momentul? Alesese ultima întîlnire, ca totul să rămână fără urmare? Ori aștepase, și acum, plecând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și bustul, acum reflecta stăruitor și inutil o litografie din perete. Căutam ceva din ea, de la ea, dar afară de parfumul din aer, mai vag decât reminiscențele în agonie, nu mai rămăsese nimic! Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Aparent, e un vechi admirator al lui Buddy și al meu. Părea interesat, atât personal, cât și profesional, de ce la șaisprezece ani am fost scos din spectacol. Ascultase emisiunea despre Abraham Lincoln și rămăsese cu impresia că am declarat în eter că Proclamația de la Gettysburg era ceva «rău pentru copii.» Nu-i adevărat. L-am lămurit că am spus că e «rău pentru copii» faptul că trebuie s-o învețe pe de rost la școală. Mai avea și impresia că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pentru că, într-o bună zi, chestiunea aceasta va fi, sper, dezvoltată la nesfârșit - că, în copilărie, Seymour și cu mine am petrecut aproape șapte ani răspunzând la întrebări în cadrul unei emisiuni-concurs radiofonice, și de atunci, de când ne-am retras din eter, nu mai suport oamenii care-mi pun întrebări, nici măcar când mă întreabă cât e ceasul. În plus, țineam să mai divulg că, după doisprezece ani petrecuți ca profesor într-un colegiu, acum, în 1959, sunt supus unor frecvente crize de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul, degustând din scrumbioară și umplându-și păhărelul gol. Noi disprețuim, În general, lumea brută În care trăiți voi. Dar câteodată tânjim după ea. Materia, ca și eterul, Îți oferă multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate, ce-i drept, Într-o stare de imperfecțiune. Poate că ar fi trebui să ajungem la un compromis. - Am văzut eu la ce fel de compromis se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
față de casa Shebei. Când m-am urcat în mașină la sfârșitul acelei seri petrecute cu ei, a trebuit să mă lupt cu instinctul copilăros de a întoarce și a verifica dacă casa era încă în picioare, dacă nu dispăruse în eter, ca o magie de zâne. Mai târziu, când m-am așezat în pat, am încercat să-mi imaginez familia Hart care se pregătea de culcare: fiecare membru al familiei făcându-și excursia la baie - fâșâitul periuțelor de dinți, strigătele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în acea sală de dans, am dat naștere la zeci de zâmbete cârcotașe. Pe o melodie italiană, Erjika își înlănțui brațele peste umerii mei și lipindu-și trupul de mine, își începu legănarea pe ritmul lent și melodios, desenând în eter o dulce resemnare. Capetele noastre se sprijineau unul de altul. Ea închisese ochii și se visa iubită și-i închisesem și eu să arăt tuturor ca n-o să-mi mai pese. Ne am unduit minute în șir și nici n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru a fi capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]