878 matches
-
așezarea sub semnul stilului intelectului ecstatic, al metodei antinomiei transfigurate. Pornind de la materialul spiritual al timpului, intelectul ecstatic urmează să creeze prin transfigurare noi dogme. Lucian Blaga vede acest nou eon ca pe unul al colaborării dintre gânditori, în care ethosul "să se întemeieze pe stilare anonimă, și cultul individualității să cadă pentru câtva timp cu desăvârșire în desuetudine"151. Metafizica viitorului, crede el, "nu va mai fi metafizica unuia sau a celuilalt, expresie trecătoare a personalității gânditorilor dezbinați între ei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003. Jaspers, Karl, Texte filosofice, Editura Politică, București, 1986. Joja, Athanase, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X (Identitate, contradicție, temporalitate), Editura Academiei Române, București, 1993. Joja, Athanase, Logos și ethos, Editura Politică, București, 1967. Joja, Athanase, Studii de logică, vol. I, II, Editura Academiei, București, 1960, 1968. Jung, Carl Gustav, Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997. Kant, Immanuel, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969. Kovalevsky, Jean, "Rezolvarea antinomiilor în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Joja, Studii de logică, vol. I, Editura Academiei, București, 1960, p. 85. 580 Așa cum au făcut în spațiul filosofic românesc Ștefan Lupașcu, Constantin Noica sau Mircea Florian. 581 Vezi Athanase Joja, "Actualitatea logicii și eticii lui Heraclit", în Logos și ethos, Editura Politică, București, 1967. 582 Athanase Joja, Studii de logică, vol. I, p. 84. 583 În acest sens, Joja amintește fugitiv pe Gaston Bachelard, cu epistemologia sa non-carteziană, și pe Paulette Février, cu încercarea de a construi o logică specială
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reintegrat, mai târziu, nu s-a mai putut Întoarce la psihologie, disciplina În care se afirmase la Începutul carierei, până la arestare. Fusese psihotehnician, apoi asistentul lui Vasile Pavelcu, apoi conferențiar la psihologia copilului. ținea cronica volumelor de psihologie la revista Ethos. Dar acest Început promițător aparținea de acum unui trecut care nu avea să se mai Întoarcă. Lucid, apreciază exact situația, confesându-se unui cunoscut care informează prompt organele: „partida e pierdută”, așa va fi „În vecii vecilor”, „ce să mai
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
publică pagini de jurnal, cum altfel? Se delimitează cu ștaif de unele din afirmațiile mele din Frig sau frică? Sau despre condiția intelectualului român, eseu difuzat de Europa Liberă și publicat de revista pariziană L’Alternative în 1984 și de Ethos-ul lui Ioan Cușa, în românește, tot la Paris și apărut apoi în engleză și germană. Fără nici o legătură cu textul meu, diaristul glosează rituos: „După ce talentul lui D.T. a fost supralicitat în țară și în afară, acum, când este
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Robert Harvey and Mark S. Roberts, Humanities Press, New Jersey 1993. Martin H.,P., and Schumann, H., The Global Trap: Civilization and the Assault on Democracy and Prosperity, Harper & Row, New York, 1997. Matsushita K., "Not for Bread Alone. A Business Ethos, A Management Ethics", PHP Institute, Kyoto, Tokyo, 1984, p. 22. Milenium Goal, [online], available: http://www.un.org/millenniumgoals/environ.shtml [13.05.2011]. Milton, F., "The Social Responsability of Business is to Increase its Profits", în The New York Magazine
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de-a lungul deceniilor și a modului în care aceasta s-a constituit într-o parte integrantă a vieții de zi cu zi. Încă o dată, paralela cu Brecht este evidentă, deoarece și Brecht folosea muzica cu scopul de a capta ethosul și stilul unei epoci și de a scoate în evidență anumite precepte didactice. În plus, este clar că Lee prezintă anumite forme de comportament specifice negrilor, deoarece secvențele de la începutul filmului conțin o morală evidentă cum că o existență bazată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
89). Rapul creează un colaj de sunete contemporane și pastișează forme apărute anterior, toate regăsite în mostrele lui. Dar aceste mostre sînt uneori deconstructive (ca atunci cînd un cîntec pop liric este introdus într-un context violent care îi subminează ethosul), deși folosirea mostrelor poate fi și pozitivă, ca în cazul frecventelor omagii la adresa lui James Brown și a altor clasici ori R & B-ului, ori omagiul adus celor de la Public Enemy de către tinerii raperi, ca și introducerea unor mostre din discursurile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
A colaborat și colaborează la presa locală și națională cu articole de critică literară, studii și opinii didactice la „Vremea nouă", „Adevărul", „Adevărul literar" (Vaslui), „Convorbiri literare", „Cronica", „Est", „Gazeta de Est", „Clepsidra", „Jurnalul de Vaslui", „România literară", „Ateneu", „Orizont", „Ethos", „Tribuna învățământului" etc, etc. OPERA: „Clepsidrele Thaliei", 1985; „Măștile lui Cronos", 1995; „Transparențe critice", 1997; „Clipa ca transparență", 2006; „Oglinzi paralele", 2000; „Plecat-am nouă din Vaslui", în colab. , 1996; „Numai înțelepții râd sau Zmeul cu trei capete", idem, 1998
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
V. Parhon, în „România literară", 1 august, 1985; V. Silvestru, prefață la „Măștile lui Cronos"; idem, în „Curierul național", 28 febr. ,1996; ibidem, în „Curierul național", 5 ian. 1996; Th. Codreanu, în „Jurnalul de Vaslui", 20-26 nov. ,1995; idem, în „Ethos", dec. 1995; Gh. Capșa, în „Jurnalul de Vaslui", 29 ian. *4 febr. , 1996; Th. Codreanu, în „Jurnalul vasluian", 22-28 ian. , 1998; idem, în „Jurnalul vasluian, 5-11 febr. 1998 etc. IOAN BABAN ÎNTRE VOCAȚIE ȘI DEVOȚIUNE Într-o monografie pe care
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
strălucit, deja afirmat prin cărți. În context, de primă importanță sunt și cărțile acad. Basarab Nicolescu, promotorul transdisciplinarității în plan mondial. Dinspre America, sunt de salutat cercetările savantului și scriitorului Constantin Virgil Negoiță, creatorul logicii fuzzy, și el promotor al ethosului transmodern, autor cu care mă aflu în excelente relații datorită aceleiași cărți, care, deocamdată, mi-a adus mai mulți prieteni decât dușmani. A.B.Ce părere aveți despre critica literară de astăzi? Ce critici avem? Dar o critică de direcție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
București o colecție similară sub genericul "Știință și religie". Studiul meu Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă Ermetismul canonic va apărea curând în această colecție, care nu se restrânge doar la știință și religie. Tot mai mulți intelectuali aderă la ethosul transmodern și transdisciplinar. Un sprijin deosebit îl avem în cărțile lui Constantin Virgil Negoiță. Astfel de inițiative sunt, cred, fructul cel mai bun al prieteniei, într-o lume tot mai bântuită de discordie și de flecăreală mass-media. A.B.Aveți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un supliment la Revista „Pagini Juridice” în al IVlea an de activitate. În 1935 au apărut două numere ale Suplimentului cu materiale specifice domeniului: „Responsabilitatea medicală civilă” de dr. N. Pelin; „Asupra proiectului de cod penal” de dr. Cornel Iubaș; „Ethosul politic în dreptul public modern” de Valentin Al. Georgescu, doctor și Laureat al Facultății de drept din Paris; „Euthanasia în dreptul nostru penal” de dr. Hugo Schițter; „Suspendarea executării actului administrativ de către Instanța de contencios” de dr. V. Negru, avocat; „Conflictul italoetiopian
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anumite privințe trebuie ținut cont de ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu a urmat, la Viena, cursurile de istoria
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poeticului în exil, "în acest spațiu de ruptură și dor, de priviri mari, climat prin excelență al "veșnicei întoarceri" pregătește, anunță și așteaptă apelul poetic". El, alături de Al. Busuioceanu, respinge "arta fără scop"; atracția sa fiind arta ca "înălțare către Ethos", cu precizarea, folosind cuvintele criticului, "că noțiunea de "etic" trebuie luată în sens extrem de larg, ca un evantai figurativ al conștiinței; în nici un caz ca uscăciune moralizatoare". Aflăm un adevărat imn înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
amândurora multă sănătate și putere de muncă, primește o caldă Îmbrățișare de la sihastrul din Lămășeni. M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Lămășeni)” data =”13 martie 1991”> Stimate prieten Eugen Dimitriu, La rândurile ce scrisesem imediat după primirea revistei „Ethos” nr. 2/1991 așteptam un răspuns. Se pare că binevoitorul căruia i-am Încredințat scrisoarea s-o pună la cutia poștală nu s-a achitat de Îndatorire. Era o dispoziție În trecut că orice organ de stat să rezolve cererile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
autentic metrician aplecat asupra prozei publicistice a lui Mihai Eminescu. Sarcina analizei retorice este aceea de a identifica "corectitudini sau incorectitudini factuale ale discursului", vizând, în primul rând "potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două tipuri de manifestare: situat ("reputația oratorului") și inventat ("realizat în cadrul discursului"). Eminescu constată Daniel Ciurel "își asumă diverse ipostaze care variază de la dimensiunea științifică, pozitivă, savantă, ce trimite la logos, la cea vizionară, profetică, tributară pathos-ului și atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
manifestare: situat ("reputația oratorului") și inventat ("realizat în cadrul discursului"). Eminescu constată Daniel Ciurel "își asumă diverse ipostaze care variază de la dimensiunea științifică, pozitivă, savantă, ce trimite la logos, la cea vizionară, profetică, tributară pathos-ului și atitudinea satirică sau didactică, vizând ethos-ul". E aici, spune cercetătorul, un "proteism retoric" pe care el îl urmărește în detaliile lui semnificative, cu exemplificări imediate și exacte. Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din păcate, îi fac egalii unor scriitori autentici în această degradantă tentativă de afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite față de cele ale adulatorilor din țară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iulie. Nu cunoaștem motivele acestei pauze prelungite. Ceea ce e sigur e că ea nu se datorează încetării „valurilor de rușine“ din presa comunistă. Odată reluată, în fatidicul an 1971, rubrica este susținută, cu regularitate, în mai multe publicații ale exilului (Ethos, Contrapunct, Limite, Lupta/Le combat), până în pragul căderii regimului comunist (octombrie 1989). Anul 1971 nu este ales la întâmplare pentru reluarea rubricii: este anul sinistrelor Teze din iulie, dar și anul în care a început să capete contur în propaganda
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
amnezii ce ne-a ținut în loc. Virgil Ierunca a început să publice „Antologia rușinii“ în revista România Muncitoare (începând cu nr. 71/noiembrie 1957 și, cu câteva excepții, până la ultimul număr, 97-98/aprilie- mai 1961). A reluat-o, în revista Ethos (nr. 1/1973, nr. 2/1975, nr. 3/ 1982 și nr. 4/1983), Limite (nr. 42-43/martie 1984), Contrapunct (în toate cele șapte numere, primele patru din 1985, trei din 1986), Lupta/Le combat (începând din martie 1987, cu frecvența
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la începutul lucrării. De asemenea, el mai este prezent cu o scurtă notă pe marginea poeziei lui Alfred Margul Sperber. Este singura dată, cu excepția ironiilor amintite, când Virgil Ierunca însoțește un text antologat cu un comentariu. În numerele din revista Ethos autorii sunt prezentați alfabetic (fără a se ține seama de diacriticele specifice limbii române), iar în restul publicațiilor sunt prezentați aleatoriu. Pentru o mai ușoară consultare, am preferat o aranjare alfabetică per ansamblu. Am preferat o astfel de aranjare uneia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
hotărârea de a schimba «orânduirea cea crudă și nedreaptă», hotărâre cu care a intrat în istorie clasa muncitoare. Numele acestui cârmaci este universal cunoscut, mai departe răzbătând decât al oricăruia dintre voievozii trecutului nostru, înconjurând planeta ca un mesager al ethosului nostru și al aspirațiilor lumii la o lume mai dreaptă și mai bună. Numele lui este Partidul Comunist Român.“ (Luceafărul, 8 mai 1971) „Completând gândul lui Maiorescu, secretarul general al partidului a chemat, în cuvinte emoționante toate energiile ce se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
26 ianuarie 1978) ROSTAȘ Mircea „partidul, prieteni, vă spun, e un poem, catargul luminii spre Mâine, e unicul far ce-n dreptate-l avem, e cântul de libertate și pâine.“ („Partidul“, Tribuna, 16 decembrie 1982) ROTH Andrei „ Într-un cuvânt: ethos-ul comunist este pătruns de spiritul logos-ului științific, iar cunoașterea este pusă în slujba celor mai înalte idealuri.“ (Cronica, 25 iunie 1976) RUS Vasile „Anii care au trecut de la Congres au reliefat pregnant, în același timp, activitatea laborioasă desfășurată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]