16,853 matches
-
cum ar fi, de exemplu, începerea unei afaceri personale în directă competiție cu angajatorul. Majoritatea statelor au instituționalizat înregistrarea declarațiilor privind interesele financiare ale membrilor parlamentului, guvernului, sau ale funcționarilor publici. Acest lucru se datorează necesitații de definire a standardelor etice și nevoii de o mai mare transparență în actul de guvernare, deoarece mecanismele tradiționale - precum reglementările referitoare la neeligibilitate, incompatibilitate și la finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale - deși sunt absolut necesare, nu sunt suficiente. Modele de reglementare
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Stoica îți câștigă imediat încrederea, te face să-l crezi pe cuvânt din capul locului. Franchețea cu care înțelege să spună lucrurilor pe nume i-a adus în viața de zi cu zi destule prejudicii. Așa se explică și greutatea etică a prozei sale. Dacă autorul pierde, literatura are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și în multe dintre povestirile ce alcătuiesc prezentul volum vom întâlni numeroase observații sau reflecții banale, ca de pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), se cheamă că avem de-a face cu comunități de tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologice etc. Comunitățile acționale sau pragmatice își au fundamentul în acțiuni sau interacțiuni comune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sau comunitară. În fapt, noțiunea de comunitate implicată în sintagma „dezvoltare comunitară” se referă nu numai la unitatea valorică potențială a membrilor grupului, ci și la capacitatea lor potențială de a coopera pentru binele comun: ...În planul reflecției de ordin etic și politic care se concentrează azi asupra problemelor justiției și ale binelui, conceptul de comunitate a redobândit un sens propriu, semnificând necesitatea unui bine comun ca platformă a oricărei democrații care nu vrea să despartă certitudinea dreptului de o reală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudini de status sau opțiuni personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), atunci avem de-a face cu comunități de tip „etic”. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ci actual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologiceetc. Comunitățile acționale sau pragmatice își au fundamentul în acțiuni sau interacțiuni comune. Comunitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
acesta să poată ține pasul cu orice schimbare și să folosească orice transformare în beneficiul propriei firme; ea are rol de sistem de alarmă, pentru depistarea și anticiparea eventualelor trenduri viitoare; PR folosește studiul, precum și tehnici de comunicare sănătoase și etice, ca instrumente de bază pentru acțiunile sale"4. O altă definiție care descrie foarte bine sintagma de "public relations" a fost elaborată de societatea americană de relații publice (PRSA): "Relațiile publice ajută complexa societate pluralistă să ia decizii și să
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
prelua informații și rezultate ale studiilor din alte domenii de activitate. 9. Practicantul PR are datoria de a informa opinia publică în legătură cu diferite probleme înainte ca acestea să se transforme în crize. 10. Ultimul principiu se referă la evaluarea criteriilor etice după care se ghidează orice practicant PR"17. Sistemul de relații publice este cel mai bine dezvoltat în SUA, unde acesta acoperă între 60 % si 80 % dintre instituțiile publice și private. În ceea ce privește Europa, dispersia siste-mului de PR se găsește undeva
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
neadevăruri. Tehnica implementării de zvonuri are și un mare dezavantaj, și anume acela că, odată lansat, zvonul se dispersează greu previzibil, iar evoluția acestuia în mentalul colectiv nu mai poate fi controlată. Considerăm că folosirea de campanii negative nu este etică, dar nu putem să nu recunoaștem că utilizarea lor, mai ales în pe-rioade de criză, aduce mari beneficii celor care le folosesc și mari dezavantaje de imagine celor împotriva cărora sunt îndreptate. O altă clasificare a campaniilor electorale se realizează
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a principiului suprem al Eticii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Sich) - afirmă că subiectul În general nu este un lucru, ci un criteriu transcendental, punct de vedere necesar al cunoașterii; este „centrul cunoștințelor reale, adică al ideilor generale din care s-a produs realitatea obiectivă. Transferând această concepție În domeniul etic, și mai ales În domeniul juridic, concepem personalitatea ca un simplu centru, căruia i se atribuie obiectiv drepturi și obligații”. O problemă fundamentală pentru drept este aceea a diferenței dintre moral și juridic. Ea nu este străină problemei personalității, deoarece
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceasta trebuie să aibă aceeași natură În cele două domenii - susțin ambii filosofi. Del Vecchio afirmă riguros, că gândirea morală și gândirea juridică au o bază comună, nefiind decât două aspecte ale unui singur tot. Această bază constă În principiul etic care comandă „să ne depășim individualitatea empirică și să ne Înălțăm până la universal”. Trebuie să fie cu alte cuvinte o identitate esențială de structuri logice Între cunoașterea logică și cunoașterea juridică. Oricărui subiect, moral sau juridic, i se opune un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legi universale. Constrân gerea care Împuternicește dreptul este diferită de constrângerea interioară la care Își supune omul interioritatea ființei sale, pentru a se acorda cu legea morală. Putem concluziona că dreptul pur este, În mod necesar, eliberat de orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța, și anume dreptul de legitimă apărare - care presupune constrângerea lipsită de drept, și echitatea - care stipulează dreptul lipsit de constrângere. Pentru acestea nu există principii ferme, universal valabile, pentru a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este ideea rațiunii, care imaginează o comunitate pașnică a tuturor popoarelor de pe pământ, ce ar putea Întreține reciproc relații active, pe baza unei legi universale a schimbului posibil Între ele. O astfel de idee a rațiunii nu este de natură etică, ci juridică. „Această idee a rațiunii asupra unei comunități În genere pașnice, fără să fie de rudenie, a tuturor popoarelor de pe pământ, care pot Întreține reciproc relații efective, nu este un principiu filantropic (etic), ci unul juridic”. Kant Încheie Principiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
drept, În raport de opoziție cu scopurile particulare și Împotriva oricărei consecințe bune sau rele, ni-l arată pe Kant ca pe același gânditor al generalului și necesarului, considerate În calitate de valori superioare, atât pe planul cunoașterii cât și pe plan etic. Kant avea totuși Înțelegerea dialectică, conform căreia răul moral are ca proprietate faptul de a și fi sieși contrar și autoanihilant, făcând totodată loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima este tema doctrinei bunurilor (Güterlehre), a doua este „doctrina virtuții și a datoriei”. Conținutul eticii Îl constituie normele etice, care, ca și la Kant, se deosebesc de legile naturii, deoarece „exprimă un imperativ și nicidecum o existență”. Paulsen raționează astfel: nu se poate da in concreto, „nici un fel de morală universal valabilă, ci În funcție de diferite tipuri de oameni; căci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
studiul datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al colectivității. Celebra definiție a omului ca „ființă socială prin natura sa” stă la baza unității dintre etică și politică. Etica este aceea care hotărăște scopul, pe care politica, dându-i statut de lege Îl pune În practică. Relația dintre etic și politic devine cadru pentru o problemă mai puțin importantă: cea a educației. Reținem faptul semnificativ că Paulsen este și autorul unei serii de lucrări În domeniul pedagogiei și istoriei Învățământului public din Germania (de ex. Geschichte des gelehrten Unterrichts
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
această viață desăvârșită. Înzestrarea caracteristică a omului este «rațiunea»; și de aceea este el, cu știința și voința sa, Îndreptat spre natura sa Însăși, spre dezvoltarea și manifestarea acestei forțe superioare. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități sunt virtuțile umane, cele etice și cele intelectuale, forțele voinței raționale și ale cunoașterii raționale. Manifestarea completă a acestor forțe, Într o viață desăvârșită, dă vieții omului valoarea cea mai Înaltă, bunul ei cel mai de preț. Așa se rostește judecata celorlalți, adică judecata celor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constă În cultivarea „modului de gândire individualist raționalist al secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a abătut niciodată”. Împotriva vechii concepții dogmatic-teologice, precum și a filosofiei dogmatic-raționaliste a secolelor XVII-XVIII, Paulsen prezintă propria sa etică drept o deontologie, etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție care, prin idealismul obiectiv al lui Hegel, prin „școala istorică a dreptului” și prin „biologia istoric-evoluționistă” este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea! Paulsen relevă definitoriu că dreptul trebuie să fie recunoscut În necesitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dezvoltării generale a vieții, finalitatea lor imanentă este o formă explicită a finalității, proprii tuturor alcătuirilor organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea) și interpretarea social-teleologică (hermeneutica) este forma necesară a explicației lor științifice. Pe deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Wundt (Ethik) și cea a lui Herbert Spencer (Principles of Morality). În acest sens concluziv la contribuția sa, Paulsen scrie: „Etica energetic-teleologică Își are originea În filosofia grecească, prima reprezentare sistematică a ei se găsește În cele 10 cărți ale Eticei nicomahice a lui Aristote, care și-a păstrat Însemnătatea până În prezent. Morala formalistă a legii Își are originea În morala religioasă; pentru domeniul nostru de cultură În decalogul mozaic. Prezentarea sistematică a filosofiei În morală cea mai eficientă a fost
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de către acest principiu. Tocmai aci rezidă antinomia, sau o refracție a ființei, În faptul că Încercăm și nu reușim să o eliminăm, În timp ce ea conține drama eternă și ireductibilă a existenței noastre. Găsim astfel subiectul plasat În fața problemei practice sau etice (quid agendum), problemă care, raportată la obiect, ar putea părea În mod evident dezgolită de semnificație, În orice moment subiectul trebuie să acționeze, adică să se comporte Într-o manieră sau alta și să-și manifeste esența, chiar dacă acest comportament
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne-am apropia decât foarte puțin de scopul În sine, iar neînțelegerile nu ar fi departe, căci trebuie precizat faptul că prin natură Înțelegem aici, nu o natură fizică sau fenomenală (din care nu s-ar putea deduce nici o normă etică), ci, mai curând, natura omului Însuși. Dacă, pornind de la această idee și luând această formulă drept bază, vom vrea, prin interpretarea ei, să considerăm natura umană ca fiind constituită din tot ceea ce Îi este propriu omului, atunci ajungem la un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
propriu omului, atunci ajungem la un ansamblu de tendințe atât de variat, de aspirații, de facultăți și de nevoi diferite, Încât consecințele care decurg de aici În practică sunt și ele, adesea, contradictorii. Nu ne miră, prin urmare, că sistemele etice cele mai diverse au reușit În egală măsură să Își dispute, și unele și celelalte, câte ceva din natura umană. Este evident faptul că Etica trebuie să stabilească o ordine și o ierarhie Între diversele motive, opuse, care se manifestă În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a regla conduita umană. Această ordine va trebui să fie de o așa natură Încât să-i permită omului să și dezvolte armonios, pe cât posibil, toate forțele și facultățile, formulă care, la rândul ei, ar putea să servească drept principiu etic, dacă nu cumva ar mai trebui definit aici și ceea ce Înțelegem prin „armonie”. Nici un motiv al sufletului, luat ca atare, În sine, nu ar putea permite stabilirea normei de viață umană. Această insuficiență a diverselor motive, luate izolat, apare deja
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]