4,490 matches
-
în toate situațiile bolnavul mintal să-și piardă, sau cel puțin să-și modifice, statutul social. Nebunia este o stare infamată care stigmatizează omul. Societățile „tolerante” caută, cel puțin prin măsuri formale, să reabiliteze persoana umană bolnavă psihic. Nebunia este etichetată ca boală psihică, iar bolnavii psihic sunt tratați ca oricare altă categorie de suferinzi. Această formă de asistență urmărește, în primul rând, „deculpabilizarea” bolnavului psihic și „restaurarea statutului psihosocial” al acestuia. Ideea de periculozitate persistă însă. Ea nu poate fi
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acțiunii și se depozitează obligatoriu în spații special amenajate, curate; curățenia și decontaminarea se practică înainte și dup încheierea programului de lucru; ori de câte ori se produce o contaminare vizibilă, se decontaminează locul respectiv; recipientele cu soluții de decontaminare trebuie să fie etichetate în mod clar; în materie de curățenie și decontaminare, nu se fac economii la materiale. Recomandări pentru decontaminare și dezinfecție: paviment, pereți, uși: > sodă de rufe 5% > detergenți casnici sau soluții de săpun lichid > cloramină 5% instalații sanitare: > detartranți casnici
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
publicând broșuri de promovare a artei românești. În timpul ocupației germane rămâne în București, ca reprezentant al Casei și Domeniilor Regale, fiind numit prefect al Poliției. În această postură, deosebit de riscantă moral, care îi și atrage o campanie de adversități (fiind etichetat „slugă nemțească” și colaboraționist), are cel puțin meritul de a fi vegheat valorile de artă, muzeele, Fundația Regală împotriva abuzurilor ocupanților. Mai târziu, în „Bilete de papagal”, un „medalion” al lui Tudor Arghezi nu poate să nu îi recunoască felul
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
Această atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivității și negativismului la copil, reprezentând, în consecință, un aspect disruptiv al relației părinte-copil, ce survine cu precădere în situații familiale dizarmonice în cazul unui atașament inadecvat părinte-copil (Ciofu, 2004). Cel mai adesea ei sunt etichetați de către societate ca fiind copiii dificili, întâmpinând dificultăți de integrare în societate. Berge (1972) consideră că . Părinților hiperprotectori sunt acei părinți care doresc foarte mult să ofere tot ce este mai bun copilului, încercând să îl scutească de orice suferință
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
un puternic complex de inferioritate. Din cauza lipsei de afecțiune, chiar dacă, pe de o parte, îl va face mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic. Unii se grăbesc să-l eticheteze ca fiind un copil fără suflet, fără să bănuiască faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determină să se ghideze după principiul “Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”. Părintele protector este aparent un părinte model. El este
MESERIA DE PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
ești tu ca să-mi dai sfaturi ?”). Din cauza lipsei de afecțiune, chiar dacă, pe de o parte, îl va face mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic. Unii se grăbesc să-1 eticheteze ca fiind un copil ”fără suflet”, fie „gheață”, fără să bănuiască faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determină să se ghideze după principiul „Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”. Părintele protector este aparent un părinte model
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
ajuta să se gândească la o soluție alternativă, la o modalitate de a repara răul făcut. De asemenea, mesajele centrate pe „tu” învinovățesc copilul, nu fapta. Ele generalizează o trăsătură de personalitate a copilului pornind de la o întâmplare particulară, îl etichetează pe baza unei singure ipostaze („N-ai știut să rezolvi exercițiul acesta simplu? Ești o proastă!”, „Cum adică nu ai știut de ședința cu părinții? Ești un mincinos!”). O altă condiție care stă la baza realizării unei comunicări eficiente, o
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
stat la baza evaluărilor lor. Societatea românească a fost diagnosticată în chip unitar, pentru prima și, după unii, singura dată de către fondatorii sociologiei românești - generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la codecizie, când este posibil, va evita riscul de a transforma bolnavul dintr-un obiect de comunicare Într-un simplu obiect de informare. Tot astfel, confidența actului expertal va aparține exclusiv bolnavului și solicitantului. Mai mult, grija de a nu eticheta voluntar și culpabil și mai ales, involuntar și eronat, reprezintă o altă cerință de „suveranitate” a actului expertal. Toate aceste cerințe etice vor evita transformarea bolnavului Într.un simplu obiect de probă, vor evita atitudinile exclusiv paternaliste și vor favoriza
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
consideră că etichetarea produce un stigmat psihic, redefinind Întreaga personalitate a individului, fapt ce conduce la condamnarea publică și separarea sa de societate. Acceptarea etichetei negative Îl poate determina pe individ să devină membru al unei subculturi, populată de persoane etichetate Într-un mod similar, al căror comportament homicidar poate fi copiat. În ceea ce privește cauzele crimei, ca act individual, acestea pot fi situate, fie În planul personalității făptașului, fie În planul situației concrete de viață, fie În planul conjugării dinamice dintre cele
CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL HOMICIDAR AL BOLNAVULUI PSIHIC. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
o bună integrare la normele de convețuire socială. Tânărul deținut Își va Însuși comportamente caracteristice acestui mediu iar În momentul revenirii in grupul de apartenență sau cel de referință el se va deosebi net de ceilalți membri și va fi etichetat ca atare. El Își va construi un sistem de apărare si de cele mai multe ori va recidiva, revenind În mediul carceral.
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
din prietenele și colegele sale au asistat la comiterea infracțiunii de către agresor, fără a interveni și are bănuiala că acestea au avut cunoștință de ceea ce urmează să i se întâmple. Acest aspect îi creează probleme în ceea ce privește frecventarea școlii, simțindu-se etichetată în acest mediu. Situația financiară a familiei a fost una favorabilă în perioada când tatăl trăia, acesta câștigând venituri suficiente unui trai îndestulător. Veniturile familiei sunt alcătuite din pensia de boală a mamei în cuantum de 530 ron/ lunar, din
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
interioare” a persoanei cu tulburări psihice - ca pe un „accident ontologic” al acesteia. Credem că, în felul acesta, am reușit să realizăm un studiu al imaginii suferinței psihice „în sine”, desprinse de orice fel de atitudine angajată care să o eticheteze ca „obiect”, fie al psihologiei, fie al medicinei. Această perspectivă deschide astfel calea unei reflecții particulare asupra „nebuniei”, dincolo de cadrele psihologiei și ale psihiatriei, configurând sfera de referință a psihopatologiei ca disciplină umană explicativă, de care pot beneficia atât psihologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala psihică. 1) Caracteristicile bolii somatice Boala somatică reprezintă suferința care afectează în diverse forme și grade sfera somatică a persoanei, respectiv „trupul carnal”. Ea constă, în primul rând, în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient de pierderea stării sale de normalitate și, din acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. „Morbidul psihic” și-l dispută atât curiozitatea filozofică, dar și dorința de cunoaștere medico-psihiatrică. Filozofia integrează „existența patologică” în concepția antropologică, pe când psihiatria include „nebunia” în sfera medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea: pe ce teren se vor întâlni gândirea și acțiunea referitoare la fenomenul psihic morbid? Răspunsul este următorul: acest teren este psihopatologia. Psihopatologia nu este același lucru cu clinica psihiatrică, întrucât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celorlalți. Femeia recurge la suicid, pe când bărbatul la crimă. Atitudinea specialiștilor În acest sens se disting două curente principale de opinii: a) Psihiatria clinică tradițională, consideră nebunia în conformitate cu modelul de gândire medicală ca pe o „boală psihică”, iar nebunul este etichetat drept „bolnav mintal” fiind tratat ca atare. Este vorba de o atitudine terapeutico-medicală. b) Antipsihiatria consideră nebunia ca pe o construcție artificială a psihiatriei, iar persoana nebunului ca pe o victimă a psihiatrilor, adoptând față de acesta o atitudine contestatară, sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este actualizarea constituită într-un sistem coerent de date ale conștiinței despre nebunie, iar în sensul acesta M. Foucault distinge următoarele aspecte: a) O conștiință critică a nebuniei care o recunoaște și o definește ca atare în cadrul unui raționament reflexiv, etichetând-o ca pe o opoziție a gândirii logice. b) O conștiință practică a nebuniei, considerată ca realitate concretă a existenței umane, diferită de normele grupului căruia aceasta îi aparține. c) O conștiință enunțiativă a nebuniei prin care, recunoscându-se nebunia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de evaluare personală a stării de normalitate psihică, deci în plan interior-subiectiv. Ceea ce trebuie reținut ca important, în actul hermeneutic, este faptul că subiectul trebuie întâi „simțit” și „cunoscut” de medic, printr-un act de reflecție și ulterior „gândit” și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât clinico-psihiatric, cât și în perspectivă psihopatologică. 9. RELAȚIA MEDIC - BOLNAV Domeniul psihologiei medicale Medicina este domeniul care se ocupă cu cercetarea cauzelor care produc îmbolnăvirile corpului omenesc, studiul bolilor, al evoluției și prognosticului acestora
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și recuperate. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuză o suferință subiectivă sau care prezintă semne obiective ale unei suferințe somato-fiziologice, psihice sau psihosomatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de către medic, și sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoană, așa cum se poate vedea mai jos: a) Cazuri obișnuite, tipice, nesemnificative sau considerate ca fiind „neinteresante” din punct de vedere medical și științific; b) Cazuri neobișnuite, atipice, care se abat de la „formele clinice” stabilite de ordinea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sistemele de interdicție - reprimare ale acestor manifestări, specifice fiecărui model socio-cultural. În sensul acesta societatea „decupează” din cadrul formelor de comportament sexual, acele „aspecte” considerate de ea ca fiind „negative” în raport cu sistemul de valori moral-religioase, culturale etc. Aceste „decupaje” vor fi etichetate ca fapte reprobabile, ca stări anormale în raport cu formele de comportament sexual admise de societate la momentul respectiv (C. Enăchescu). Ele vor fi ulterior „medicalizate” constituind cadrul clinic al tulburărilor psihosexuale. Tulburările psihosexuale, recunoscute și admise de către toți specialiștii în domeniu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pasiv-agresivă, ezitantă etc. Pentru înțelegerea, acestei categorii de fenomene psihice morbide, o incursiune istorică a evoluției ideilor despre personalitățile psihopatice se impune de la început. La originea lor, comportamentul și felul de a fi al acestei categorii de indivizi a fost etichetat în raport cu valorile morale și cu normele vieții sociale, subliniindu-se tendința acestor persoane de „a se abate” de la aceste reguli, fapt care a făcut să „fie diferite” de ceilalți indivizi (Theophrast, La Bruyere, Ph. Pinel, V. Magnan, J.B. Fries). Psihiatria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere a fost preluat și dezvoltat de către C. Lombroso, într-un context lărgit, cu caracter interdisciplinar, psiho-socio-medico-antropologic. În aceeași epocă, psihiatria engleză sublinia caracterul de degenerescență, sau de ireversibilitate morală a acestei categorii de indivizi pe care-i eticheta drept moral insanity. În secolul XX problema naturii personalității psihopatice și raporturile sale cu psihopatologia, precum și locul pe care îl ocupă în sfera nosologiei psihiatrice a fost complet revizuit și adâncit considerabil. În evaluarea personalităților psihopatice, K. Schneider pleacă de la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe acești indivizi să sufere, producând prin aceasta și suferința persoanelor din anturajul lor. c) Sunt structuri caracteriale și temperamentale de un tip constituțional particular, înrudite cu sociopatia, anetopatia sau oligotimia. d) Prin cele anterior expuse, acești indivizi nu trebuie etichetați drept „bolnavi psihici”, ci „caracteriopați”, ei reprezentând personalități anormal constituite psihic, de tip constituțional. În sensul acesta un rol esențial revine educației, mediului familial de origine, școlii, societății, circumstanțelor de viață. Conceptul de psihopatie este legat de aptitudinile congenitale ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele la care ne-am referit (de etiologie somatică) sunt considerate a fi „psihoze simptomatice”, pe când „psihozele organice” propriu-zise reprezintă acea grupă de tulburări psihice determinate de leziuni organice cerebrale, așa cum vom arăta în continuare. Acest grup de psihoze sunt etichetate, din punct de vedere etiopatogenetic ca „psihoze exogene”, ele având cauze externe, nelegate de factori de predispoziție interni ai personalității bolnavului. Ele pot fi primitive, de tipul „psihozelor organice cerebrale” sau secundare, de tipul „psihozelor simptomatice secundare unor afecțiuni somatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]