1,259 matches
-
-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a fost încadrat de E. Petrovici în categoria sufixelor specializate în adaptarea verbelor străine - slave, maghiare, mai puțin germane și romanice (acestea, cu puține excepții, precum a undui, nu s-au impus
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
o nege, dar pe care literatura, în operele ei cele mai pure, o regăsește cu încîntare". Quignard par lui-même i "Lire" și "Magazine littéraire" din septembrie au publicat ample convorbiri cu cel care, spărgînd tiparele genurilor și încercînd o recucerire etimologică a limbii, se distinge strălucitor din avalanșa celor 700 de romane franceze și străine ce au invadat odată cu toamna librăriile din Franța. În interviul luat de Catherine Argand în "Lire", Quignard mărturisește că, pînă la moartea tatălui său, s-a
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
pentru penicilina soției, pentru hrana fiicelor, de umilința de a fi la cheremul unor neaveniți, care mânuiesc pâinea și cuțitul, de eșecul fiicei sale, Florica, picată, în urma unor jocuri politice, de la actorie. Într-o scrisoare în care divaghează în jurul determinării etimologice a termenului de aesthetica, profesorul îi solicită prietenului său, cu cele mai rafinate ocolișuri, ajutorul pentru o sumă de bani destinată Floricăi - studentă la București - "pentru ca să-și cumpere o jachetă, neputând umbla tot timpul cu paltonul de iarnă�. Iar cei
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
cel care îl ofensase în fața colegilor. Mai mult, cum spiritul de grup se întărește prin conștiința că alții te privesc cu ostilitate, Junimea nu poate fi imaginată fără adversarii ei: farsele lui Hasdeu, aprinderile lui Simion Bărnuțiu, polemicile cu școala etimologică transilvană, imprecațiile lui Maiorescu la adresa lui Pantazi Ghica, vrăjmășia față de „Contimporanul“ bucureștean - toate sunt ingrediente ce dau identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
polițistul. Șpringarul e considerat elita lumii interlope" (Cotidianul, 17.05.2007); "șpringarii sunt cei socotiți a avea Ťclasăť. Acționează cu chei potrivite, pe bază de pont" (Ziarul, 21.07.2007). Nu știu să i se fi dat cuvîntului o explicație etimologică sigură. În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, Litera Ș, 1978) există totuși termenii șpring "parîmă folosită pentru a ancora o navă" și a șpringui (regional) "a dinamita". Ambele se pot asocia metaforic cu spargerea unei locuințe, cel de-al
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
în a cărui minte autocenzura a devenit principiu activ. Grija lui e să vorbească în convenții inocente, pentru ca vorbele să nu-i fie trecute prin pieptenele incriminărilor la modă. Remediul împotriva celor trei paraziți e răsfoirea regulată a unui dicționar etimologic. Sunt atîtea nuanțe insolite în volumul cu vestigii lexicale ale lui Isidor de Sevilla, că nu poți decît să deplîngi hotărîrea Ancăi Crivăț de a traduce numai două din cele 20 de volume ale Etimologiilor. Chiar și așa, lectura îți
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
sunete nu mai e relevantă, iar notarea lor relativ convențională a putut chiar varia în timp: ca în cazul lui s și z înainte de o oclusivă (în sbor / zbor, smeu / zmeu, trăsnet / trăznet etc.). Tot convențional (ori în baza criteriilor etimologice sau morfologice), grupurile chi sau che, ghi sau ghe notează, în poziție pre-vocalică, aceeași consoană (ceea ce poate produce în scris oscilații și incertitudini: gheață și ghiață, gheară și ghiară; cheamă și chiamă). Desigur, explicațiile confuziei nu scuză eroarea, cu atît
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
sau ghe notează, în poziție pre-vocalică, aceeași consoană (ceea ce poate produce în scris oscilații și incertitudini: gheață și ghiață, gheară și ghiară; cheamă și chiamă). Desigur, explicațiile confuziei nu scuză eroarea, cu atît mai supărătoare cu cît maschează o legătură etimologică; o grafie ca a trunchea atrage probabil atenția mai ales din cauza legăturii cu trunchi, sau/și pentru că încalcă o normă (poate utopică) de pronunțare cultă. În unele citate actuale apar scrise greșit mai ales participiile verbului: "replica (...) a fost atît
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
ea” (tpu.ro); „Un antrenor formidabil știe foarte bine să mențină atmosfera plăcută la echipă. Cei mai libertini fotbaliști îi transformă în jucători dedicați (!)” (gsp.ro). Interferențele dintre liber și libertin sunt previzibile - date fiind asemănarea formelor și legătura lor etimologică -, dar riscante, pentru că anulează o diferență majoră: între componentele evaluative ale termenilor. Adjectivul liber are un sens clar pozitiv, pe când libertin este, cel puțin în uzul curent, peiorativ, așa cum o dovedește definiția sa din DEX, mai ales prin șirul sinonimelor
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
la mijloc între cele două poziții, fără a formula totdeauna o sentință negativă, dar privind exemplele cu destulă iritare (deși unora nu le lipsește efectul comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
frumos, puternic și bun” (informatia.dntcj.ro); „E zeul DRAGOBETE”; „În numărul viitor, ipostazele, înălțimea și adorarea zeului Dragobete” (Gazeta Viața CM, 572, 14-20 febr. 2003); „Dragobete, fiu al Babei Dochia” (stiri.tvr.ro/calendar). Cele mai riscante sînt explicațiile etimologice: de la sugestia produsă de simplă asociere formală și semantica („Chiar numele - Dragobete - semnifică întruchiparea unei fapturi dragi, mitico-erotice”, romare.ro), pînă la expunerea unor teorii, susținute cu convingerea tipică nespecialistului. Originea slavă a cuvîntului e incontestabila, dar legarea de familia
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
susținute cu convingerea tipică nespecialistului. Originea slavă a cuvîntului e incontestabila, dar legarea de familia lexicala a lui drag poate fi o motivare retroactiva (așa cum sugerau ipotezele lingvistice pe care le-am citat săptămîna trecută). Ea e asumată în explicațiile etimologice care circulă în prezent pe Internet: „denumirea este de origine slavă, semnificând «a fi drag», «a fi iubit»” (BOR, nr. 69, 24 febr. - 2 martie 2003); „Denumirea de Dragobete ar putea proveni din slavă veche, de la expresia «dragu biți» - a
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
și tradițiile, fără a sesiza vreo contradicție între statutul de sfînt creștin și cel de „fiu al Babei Dochia”. Etimologia populară pare să acționeze în alte cazuri glumeț, producînd jocuri de cuvinte: „băieții să nu se Dragobețivească” (forum). Din fanteziile etimologice nu lipsește, desigur, obsesia tracica; cu atît mai mult cu cît un zeu al mitologiei autohtone nu putea fi preluat de la slavi! Întîlnim deci și discursul amatoristic care, fără nici o bază filologica, amestecă forme grecești, latinești, românești, din diferite epoci
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
sau modificarea semantică a unui cuvînt savant poate fi acum urmărită pe fundalul fenomenelor similare din principalele limbi romanice. Așa cum observă autoarea în preliminariile cărții sale (Les emprunts...), interesul focalizat mult timp asupra elementelor moștenite și a aspectelor strict lingvistice, etimologice și gramaticale, tinde tot mai mult să se deplaseze către istoria culturală: căreia îi aparține și zona mai puțin spectaculoasă, dar foarte semnificativă, a "termenilor savanți". Dicționarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor în limbile non-romanice, statutul lor de "termeni internaționali" etc. Comparația pe care romanistica a propus-o dintotdeauna - ca instrument filologic, de reconstrucție etimologică - poate deveni azi și un mijloc de politică culturală în domeniul limbilor și al comunicării. Ca și dicționarul anglicismelor în Europa (coordonat de Manfred Görlach), pe care l-am prezentat acum cîțiva ani în această rubrică, dicționarul latinismelor și volumul
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el, evoluția sensurilor are o dimensiune narativă. Conține, în ea însăși, povești (sau chiar, în unele cazuri, adevărate romane condensate). De aceea, relația lui Andrei Cornea cu limbajul, cu gândirea etimologică, nu este numaidecât normativă. Rolul greșelilor e crucial (altminteri n-am fi avut sumedenia de limbi romanice, toate decurgând din latina vulgară) și îl înțelege ca atare. De altfel, chiar primul eseu de aici, intitulat Cuvântul, glosează strălucit asupra unei
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
Rodica Zafiu Termenul emo, folosit destul de des în ultima vreme, oferă un interesant exemplu de extindere semantică și remotivare etimologică. E un termen internațional, de origine engleză și pronunțat (cel puțin inițial) ca în limba-sursă; în ultima vreme, se răspîndesc totuși mai multe variante de pronunțare, care se apropie tot mai mult de cea românească. Mai frecvent în limbajul tinerilor
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
și tehnică (vezi bine, toate pregătindu-ne pentru o lume mai bună) și o gravă depresiune greu de suportat, ale cărei pagube colaterale răvășesc o planetă pe punctul de a exploda. Și dacă educația ar fi adevărata revoluție? În sensul etimologic al cuvântului: întoarcere la origine într-un final de ciclu istoric. Educație vine de la e-ducere, a ajuta să se dezvolte. Educația începe cu cuvântul. E adevărat pentru paideia grecilor, pentru Cicero și Quintilian, pentru iezuiți, Rousseau și Jules Ferry
Adevărata revoluție: educația () [Corola-journal/Journalistic/4065_a_5390]
-
1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie păstrată, chiar într-un spațiu internaționalizat, în care apropierea (formală, semantică și etimologică) de engl. count, fr. compter sau it. contare poate să-i păcălească pe traducători.
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
Volumul acesta îmbină, ca și celelalte cărți ale sale, o perspectivă foarte de sus, capabilă să separe esențialul de nonesențial, cu o atenție către amănuntul transformat în exemplu, în argument surprinzător. Dincolo de temele mari, L'altra latinita captivează prin interpretări etimologice și semantice de detaliu, din care se reconstituie un întreg cadru cultural: așa sînt, de pildă, în capitolul Romania hungarica, minuțioasele interpretări ale unor cuvinte ca gînd, oraș, neam, chin, chip etc. Nu cred că ideile profesorului Alexandru Niculescu sînt
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
a problemei. Mai grav este că, nu știu din ce motive, crainici și reporteri radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere etimologică, s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce a
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
d. Iar problemele pe care autoarea le discută devin cu ușurință ale noastre, ne reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
Academia este singura instituție care are dreptul să legifereze în privința ortografiei. Excelentul articol al dlui Pârvu Boerescu reamintea afirmațiile lui Emil Petrovici că „Ortografia nu este și nu poate fi fonetică decât cu aproximație; ea nu trebuie să fie nici etimologică și nici fonetică, ci doar tradițională”. Personal, sunt convins că Dumneavoastră aveți autoritatea necesară, dacă vreți, să dați semnalul încetării cazimiradei sterile și prea prelungite. Mai ales că, așa cum sublinia recent dl Victor Iancu „printre adversarii lui â și ai
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
autorului, în notă: "hoți proști"). Explicația din Dicționarul limbii române (Tomul I, 1913) - "cel care ia bojogii aruncați la tăierea vitelor în zalhanale și-i vinde pentru hrana câinilor și pisicilor" - nu e considerată convingătoare de Al. Ciorănescu (în Dicționarul etimologic al limbii române, s.v. bojoc); acesta presupune că sensul derivatului s-ar baza pe al doilea sens al cuvîntului popular bojoc sau bojog - care ar însemna, pe lângă "plămîn", și "pungă"). În acest caz, boșogarul ar fi un echivalent perfect al
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
judecata asupra aptitudinilor fiind mai puternică decât cea asupra moralității. Destul de vechi și frecvent, inclusiv în literatură (la Arghezi, în Poarta neagră, la Miron Radu Paraschivescu etc.) e termenul caramangiu, cu sensul mai general de "hoț", dar și cu acela - etimologic - de "hoț de buzunare" (de la caraman "buzunar", devenit și, prin etimologie populară, caraiman; cf. România literară, nr. 34, 2006). Mai recente sînt sinonimele panacotist, panacotar sau chiar panacot, folosite pentru a-l desemna tot pe hoțul de buzunare, cu precizarea
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]