2,011 matches
-
op. cit., p. 121. 237 Ibidem. 238 Gramatica limbii române, vol. II, Enunțul, Editura Academiei Române, București, 2005, p. 687. 239 Mircea Eliade, op. cit., p. 123. 240 Ibidem. 241 Ibidem. 242 Ibidem, p. 125. 243 Christian Ionescu, op. cit., p. 69; vezi și etimologiile propuse de Alexandru Ciorănescu, op. cit., p. 114. 244 Mircea Eliade, op. cit., p. 149. 245 Ibidem, p. 149. 246 Sorin Alexandrescu, op. cit., pp. 189-190. 247 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de scris, București, 2005, p. 127. 248
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Tales of the Sacred and the Supernaturel, Philadelphia, Westminster, 1981, pp. 11-12, apud Matei Călinescu, op. cit., p. 169. 421 Ștefan Borbély, op. cit. p. 176; despre posibila identificare a lui Lixandru cu anchetatorul Dumitrescu, fără a avea în vedere și etimologiile, vorbește și Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 145. 422 Mircea Eliade, op. cit., p. 161. 423 Ibidem, p. 104. 424 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, pp. 177-178: Eliade își exprima convingerea că la baza
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. I, p. 37, 254-255 și Simion Florea Marian, Sĕrbătorile la românĭ. Studiu etnografic, vol. III, Cincĭ-decimea, Edițiunea Academiei Române, Bucuresci, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Furnisor la Curțiĭ Regale, 16, Strada Domnei, 16, 1901, p. 171-188. Etimologia cuvântului blajin este analizată de Simion Florea Marian, ca provenind din sl. blaženǔ, "fericit" sau blažinǔ "bun, bland, ascultător"; în ceea ce privește cuvântul ranchman, îl citează pe I. J. Hanusch și spune că "ar fi o schimosire a numelui brachman sau braman
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizată de Simion Florea Marian, ca provenind din sl. blaženǔ, "fericit" sau blažinǔ "bun, bland, ascultător"; în ceea ce privește cuvântul ranchman, îl citează pe I. J. Hanusch și spune că "ar fi o schimosire a numelui brachman sau braman" (p. 186). Despre etimologia cuvântului blajin (sl. blaženǔ, "preafericit") care s-a confundat cu blajin, "blând, omenos" (sl. blažinǐ, "bun") și rocman (rohman) din sl. rachmanǔ (împrumutat din ar. rahman, "brahman"), în Marius Sala, Aventurile unor cuvinte românești, ed. a II-a, vol. II
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rom. samfir sau ebraică → greacă → latină → franceză → rom. safir (Christian Ionescu, op. cit., pp. 293-294); Al. Ciorănescu, op. cit., p. 849, stabilește echivalențe între formele zamfir, zafir, safir, samfir. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 906 stabilește aceeași echivalență, zamfir-safir, fără o identificare a etimologiei. 480 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 185. 481 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 142. 482 Mircea Eliade, op. cit., pp. 140-141. 483 Matei Călinescu, op. cit., p. 168. 484 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 133. 485 Ibidem, pp. 131-132. 486 Ibidem, p. 128
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
759 Ibidem, p. 452. 760 Mircea Eliade, op. cit., p. 163. 761 Ibidem, p. 127. 762 Ibidem, p. 159. 763 Ibidem, p. 161. 764 Ibidem, p. 147. 765 Christian Ionescu, op. cit., p. 29. 766 Ibidem, p. 127; cuvântul apare și în etimologiile platoniciene din dialogul Cratylos. 767 Mircea Eliade, op. cit., p. 153. 768 Ibidem, p. 139. 769 Manfred Lurker, Lexicon de zei și demoni, Editura Enciclopedică, București, 1999, pp. 128, 318. 770 Christian Ionescu, op. cit., p. 154. 771 Mircea Eliade, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru scopul dvs. vor fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum spunea prietenul meu Barr3: emigranții și „displaced persons” sunt adevărații locuitori ai Europei, noi ceilalți, sedentarii, suntem o minoritate retardată... În primele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
operele lui Swedenborg. În ce îl privește pe de Maistre, ca și Stagnelius, acesta datora contactelor sale masonice credința într-o revelație primordială, cea mai înaltă formă dintre toate religiile. De asemenea, Joseph de Maistre este ultimul care a susținut etimologia Jova = Jovis, curentă printre umaniștii Renașterii, care propagau ei înșiși ideea înțelepciunii superioare și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p. 67. 2. „La 2:00 vine să ne vadă Stig Wikander, pe care nu-l mai întâlnisem de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
numelor de locuri“, în Anuar de lingvistică și istorie literară, Iași, XXIX, 1983-1984, A., pp. 321-335; „Despre tautologiile toponimice“, în SCL, XXXIV, 1983, nr. 6, pp. 498-502; „Despre aplicarea statisticii în toponimie“, în SCL, XXV, 1984, nr. 3 pp. 169-180; „«Etimologia de grup» în toponimie“, în LR, XXXIX, 1990, nr. 5-6, pp. 447-451; „Factori extralingvistici favorizanți în pro cesul de toponimi zare“, în CL, XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Reșița erau Bîscov, Zălau, Beinș și Recița). Îndepărtarea treptată a toponimelor de apelativele din care au provenit este un proces îndelungat și complex, implicînd aspecte semantice, formale și psihosociale pe care le vom analiza în cadrul secvențelor dedicate genezei, etiologiei și etimologiei numelor de locuri. Diferențele, mai mult sau mai puțin relevante, dintre numele proprii (în care se includ și numele de locuri) și numele comune trebuie evaluate în contextul aspectelor omoloage ale celor două mari categorii de cuvinte care sunt, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două categorii este cea care privește gradul de abstractizare și, implicit, caracterul convențional al acestor nume. Numele de persoane, cu unele excepții (poreclele, pseudonimele) au un grad ridicat de abstractizare, nefiind, în cele mai multe cazuri, transparente în privința semnificației originare (a etimologiei, grosso modo), pe cînd o mare parte din numele de locuri își dezvăluie cu ușurință sursa apelativă, iar unele sunt considerate, pe bună dreptate, apelative în funcție toponimică. Printre argumentele care determină includerea lor între numele proprii semnalăm faptul că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
momentan, neevolutiv, convențional (dacă nu avem în vedere variantele familiare sau populare ale numelor: hipocoristicele, poreclele, supranumele, pseudonimele, formulele populare de denominare personală). În cazul numelor de locuri, discuția în legătură cu nașterea și evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii (mai bine zis a atribuirii) numelor de persoană (altfel înseamnă că extindem căutarea în tronsoanele îndepărtate ale etimologiei indirecte). Funcționînd o perioadă mai lungă sau mai scurtă și ca apelative, numele de locuri cunosc mai rar modificări fonetice distincte față de cele care afectează, în timp, apelativele corespun zătoare. De aceea, variantele lor fonetice nu sunt numeroase și apar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai prin studiu lingvistic. Asemănările și deosebirile numelor de locuri față de alte categorii de nume proprii decît numele de persoane pot fi discutate, dar nu prezintă o importanță semnificativă pentru metodologia studierii numelor de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri (origine, etimologie, geneză) Colecția în care se încadrează lucrarea de față are ca obiectiv central viața cuvintelor, adică „nașterea“, „viețuirea“ și „moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri, adică învestită cu funcție de individualizare topică. Nici algoritmul etimologiei cuvintelor comune aplicat numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea fenomenului, demersuri specifice. S-a afirmat, pe bună dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de fapt, o conversiune lexicală sui generis, pentru descrierea și caracterizarea căreia sunt necesare trei abor dări complementare și, în același timp, integrate unei viziuni unitare, înglobatoare. Este vorba de stabilirea originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre zintă demersuri diferite, dar interdependente, acesta fiind unul dintre elementele specifice care particularizează cercetarea toponimică în raport cu cercetările lexicului comun. În ultimă instanță, ele reprezintă componente ale algoritmului etimologiei toponimice, iar disocierea lor este dificilă și poate duce de multe ori la confuzii de planuri. Originea stabilește limba în care s-a produs toponimizarea, adică dobîndirea statutului de nume propriu de loc și, implicit, populația (Namengeberul) care „a botezat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Namengeberul) care „a botezat“ astfel locul în cauză. Este într-o bună măsură o problemă de istorie a popoarelor care au locuit în acel teritoriu și a limbilor vorbite de acestea, metodele aplicate aparținînd, firește, în principal istoriei și lingvisticii. Etimologia este un demers lingvistic riguros, care urmărește identificarea cuvîntului (sau a cuvintelor) din care a provenit actualul toponim și modificările pe care le-a suferit, potrivit regulilor de evoluție formală și semantică ale limbilor implicate. Geneza sau, după alți specialiști
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vieții și activității oamenilor din perioada vizată). Cele trei abordări menționate sunt menite să asigure aceste cerințe metodologice indispensabile unui demers științific riguros. Certificatul de naștere al numelui de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru toponimele romînești, ci reprezintă doar o precauție meto dologică privind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar în nici un caz prioritatea explicației interne nu înseamnă respingerea sau minimalizarea etimologiilor străine pentru toponimele romînești, ci reprezintă doar o precauție meto dologică privind confruntarea atentă a oricărei alte posibile soluții etimologice cu ipoteza sursei interne, dovedită principal și statistic drept cea mai probabilă. Deși acest principiu are la bază legea numărului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
neatestate în perioade foarte vechi au fost puse pe seama moștenirii traco-dacice ori latine, gradul de probabilitate al acestor soluții nefiind foarte ridicat. Este cazul, de pildă, al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al numelor Ascura, Cindrelul, Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]