1,423 matches
-
autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze În constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu și Matei la Ioan, În sensul umbririi ei treptate, până la Înnegrire. Această evoluție se poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși au mers până acolo Încât au numărat și cuvintele consacrate de fiecare evanghelist personajului nostru: Marcu, 169; Matei, 309; Luca și Fapte, 233; Ioan, 489. Vedem așadar că pe măsură ce avansăm În Noul Testament, după rânduiala canonică a cărților, interesul pentru Iuda sporește, și nu tocmai În sens pozitiv. Înainte Însă de a traduce și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care Înseamă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că el nu contrazice verdictul nostru. Există Încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care Înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, În cazul lui Iuda, acest verb, curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, Împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care Înseamnă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a Încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii Înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda În două Împrejurări, În Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: „Și [Isus] vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „Și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
făgăduit că-i vor da argint (argyrion). Și a Început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la efect Între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut fi Împărțiți săracilor. Tot din relatarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
au arătat Însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: „Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda, [unul] care mănâncă Împreună cu Mine. Au Început să se supere și să-I zică, unul câte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reamintească cititorilor acest lucru, precizând că Satana a intrat În Iuda. Precizarea vine În contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt În acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume, Îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana În Iuda, cel numit Iscariotul, care se număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul celor doisprezece)”. La ceilalți doi sinoptici decizia lui Iuda intervine imediat după unctio Bethaniae. Risipa acceptată, ba chiar binecuvânată de Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a intrat În el și Satana” (kaˆ met¦ tÕ ywm...on tÒte e„sÁlqen e„j ™ke‹non Ð Satanăj). Isus adaugă porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost Înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să Împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând trebuie să reamintim sensul, justificat filologic și teologic, al termenului paradidomi, impropriu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de Întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le Întâlnim la Matei și În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema Îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi Îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, În acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea, efectivă, din punctul meu de vedere, a lui Iuda, plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda Însuși l-a dobândit, Înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune conformă cu propria teologie. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce vreun
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
momentul Întemeierii, banchetul pascal va fi fost Întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar Întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la Început până la sfârșit, Împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul În sine. Din moment ce Isus a considerat normală Împărtășirea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește În chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă, În transă, spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa, Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda, singurul care l-a Înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele Încep chiar de la evangheliști. Marcu Îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, Îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva Întrebări trebuie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
delicată. Origen, care Încearcă să intre În psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat - de ce trebuia trădat? iată Întrebarea - și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă Întrebare: de ce evangheliștii folosesc, În legătură cu Iuda, un verb care Înseamnă, În greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la Îndemână verbul prodidonai, „a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
106 (n. 96), 106, 120- 131 Heraclit din Efes 41 (n. 24), 45 (n. 31), 50, 57, 59, 60, 63, 64 Hisdosus Scholasticus 41 (n. 24) Homer 73 (n. 58) Hume, David 194 Husserl, Edmund 14 (n. 3) I Ioan Evanghelistul (Sf.) 152 Ioan Gură de Aur (Sf.) 19 Ionescu, Eugen 108 K Kafka, Franz 11, 182-190 Kant, Immanuel 10, 65, 76-84, 123 Kierkegaard, Søren 10, 78 (n. 63), 80 (n. 67), 129, 148 (n. 148), 164-182, 177, 181, 188-189 Kirkpatrick
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Stau de vorbă c-un Cotnar Chiar de-s septuagenar, Și aștept cu interes Să fiu martor la cules. 17 mai 2004 ȘI UNDE EL NU ESTE În corpul de elită Al blândului Domn Crist, Credința-i oțelită, De ești evanghelist. În cuget e lumină În inimă - nectar, Sfințitul eu în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
106 (n. 96), 106, 120- 131 Heraclit din Efes 41 (n. 24), 45 (n. 31), 50, 57, 59, 60, 63, 64 Hisdosus Scholasticus 41 (n. 24) Homer 73 (n. 58) Hume, David 194 Husserl, Edmund 14 (n. 3) I Ioan Evanghelistul (Sf.) 152 Ioan Gură de Aur (Sf.) 19 Ionescu, Eugen 108 K Kafka, Franz 11, 182-190 Kant, Immanuel 10, 65, 76-84, 123 Kierkegaard, Søren 10, 78 (n. 63), 80 (n. 67), 129, 148 (n. 148), 164-182, 177, 181, 188-189 Kirkpatrick
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost înșelați. Ei, răspânditorii terorii, ai urii, ai trădărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nostru! Jucătorii erau numai arc toți, unul și unul, aleși pe sprînceană! Ghiță adusese maieurile, de un albastru deschis, cu guler și mânecuțe albe, de ți-era mai mare dragul să privești la ele. * Meciul! Ai noștri, în maiouri albastre, evangheliștii, în maiouri galbene. Ghiță Drăghicescu zvârle un ban în sus, ca la rișcă, să hotărască norocul pe care parte a terenului urmează să joace Lazărul prima repriză. Jocul a început. Ghiță e numai ochi și picior... Evangheliștii joacă bine, ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în maiouri albastre, evangheliștii, în maiouri galbene. Ghiță Drăghicescu zvârle un ban în sus, ca la rișcă, să hotărască norocul pe care parte a terenului urmează să joace Lazărul prima repriză. Jocul a început. Ghiță e numai ochi și picior... Evangheliștii joacă bine, ce-i drept, nu degeaba au rămas ei în finală, dar lăzăriștii parcă sânt mai tari! Hm, hm, adversarii noștri au început să facă incorectitudini, pe care arbitrul le trece cu vederea! Ghiță e nemulțumit și-i spune
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]