824 matches
-
să se așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
amenință cu "mânia divină"; • preotul: el este comentatorul textului sacru și animatorul liturghiei rituale care îl însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză al operei lui Weber, ridică o problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru a mai fi proscris. Aristotel a pierdut lupta cu infinitul și neantul, la fel cum a pierdut această luptă și dovada existenței lui Dumnezeu. Biserica mai avea o singură opțiune: să accepte conceptele de zero și infinitate. Bineînțeles, pentru evlavioși, Dumnezeu putea fi găsit ascuns în neant și în infinit. Coaja de nucă a crăpat O, Doamne! Aș putea fi închis într-o coajă de nucă și să mă socotesc un rege al văzduhului nemărginit, numai de n-aș avea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
evita, că acceptă vidul, fără dificultate și fără rezistență.“ Aristotel era înfrânt și oamenii de știință au încetat să se mai teamă de vid; ba chiar au început să îl studieze. Tot în zero și în infinit a căutat Pascal, evlaviosul jansenist, dovada existenței lui Dumnezeu. Și a făcut-o într-un mod foarte laic. Pariul divin Căci, până la urmă, ce este omul în natură? Un nimic în raport cu infinitul, un tot în raport cu nimicul, așezat la mijloc, între nimic și tot. BLAISE
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cazul ateilor este o extensie logică.) De dragul discuției, imaginați-vă pentru moment că există șanse egale ca Dumnezeu să existe sau nu. (Pascal se referea la Dumnezeul creștinilor, bineînțeles.) Acum, optând pentru plicul creștinilor, înseamnă a alege să fii un evlavios creștin. Dacă se întâmplă să urmezi această cale, sunt două posibilități. Dacă ești un creștin credincios și nu există Dumnezeu, când vei muri, efectiv vei dispărea în neant. Dar dacă există Dumnezeu, mergi în rai și trăiești pentru eternitate în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Sfântul Vasile s-a născut în anul 329 (330) dintr-o familie evlavioasă în Cezareea Capadociei. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era retorul Vasile. Bunica sa după tată era Macrina cea bătrână, fostă ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul. El era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
către cele sfinte, respectul către pravile și stăpânire, iubirea de bună rânduială și dragostea către patrie". Iar în Moldova, într-un document emis în același an, scopul educației a fost trasat de autoritățile statale ca rezidând în modelarea de "creștini evlavioși, credincioși cetățeni și patriei folositori" (cf. Murgescu, 1999, p. 40). Îmbinarea între morala creștină, smerenia față de autorități și amorul civic față de instituțiile și legile patriei oferă notele forte ale patriotismului civic care încă, cel puțin la nivelul literaturii didactice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic - iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a revelat Patria nu poate decât să cadă în extaz, cuprins fiind de o cucernicie febrilă. Educația sentimentală a româncelor trebuie, de asemenea, redirecționată înspre amorul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
elogiu membrelor grupului, ce reprezintă un etalon pentru celelalte femeii ale epocii: „căci, după cum prin darurile inimii vă deosebiți de celelalte femei, la fel și prin bună-cuviința purtării se cade să vă osebiți de celelalte toate.”169 Este un spirit evlavios, rostește toate „întru mărirea celui ce dăruiește viață” 170 . Povestirile ei sunt diversificate, dovedind imaginație și bun gust, pun accent pe valoarea inteligenței umane, care nu este în mod obligatoriu legată de condiția nobilă sau de un statut social privilegiat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 250. 508 Ibidem, p. 262. 509 Ibidem, p. 269. 137 ajutorul sfântului Iulian, protectorul călătorilor, spre amuzamentul tâlharilor care îl vor prăda și-l vor lăsa aproape mort în drum, însă deznodământul se dovedește a fi favorabil omului evlavios, care se va salva de la îngheț, dar se va bucura, pe deasupra, și de atențiile unei frumoase văduve, pe când răufăcătorii vor sfârși în ștreang. „Sfinții erau figuri atât de reale, atât de materiale și atât de comune în viața religioasă cotidiană
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de senzațional a mulțimii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta și nici nu este influențat de nimic negativ, chiar dacă cunoaște ce este răul, nu poate decât să rămână străină de el. Este un spirit evlavios: „Încât Credința, însăși ea/ Castelu-ntr-însa și-l avea/ Spre a domni întru lumină”663. Simbolistica numelui este mai mult decât sugestivă: Dalba este metaforă a purității, a inocenței și a gingășiei. Portretul nu are doar valoare estetică în sine, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dure ale vieții cărora trebuie să le facă față pentru a și dovedi statutul de personaj exemplar, de model indiscutabil al virtuților creștine în general. Ca de fiecare dată, Constanța își găsește alinare în invocarea divinității, este un spirit cucernic, evlavios, devotat preceptelor creștine, de aceea ajutorul ceresc nu întârzie să apară, naratorul insistând asupra credibilității faptelor prin care trece eroina, venind în sprijinul celor relatate de el și cu multe exemple ale unor personaje biblice, călăuzite de Dumnezeu în viață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în conturarea unor noi situații inedite, reluând tipare utilizate anterior în spațiul narațiunii. Ipostaza maternității, pe care o cunoaște Constanța alături de Alla, nu pare a-i modifica temperamentul cu nimic: „Purtându-și pruncul blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică îi aduce liniștea sufletească și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică îi aduce liniștea sufletească și încrederea necesare depășirii și acestei situații limită. Constanța devine un simbol nu doar al răbdării dincolo de marginile firii, al echilibrului și al măsurii, așa cum sugerează și numele eroinei, ci este un simbol al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
morală, atunci când se apropiau de cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
copii, pe care îi ținuse departe. Virtuțile personajului feminin au făcut posibilă transformarea lui într-un simbol 803, iar întreaga poveste, ca și celelalte analizate precedent, poate fi privită drept o alegorie: Grizilda este un Iov feminin, imagine a răbdării evlavioase și smerite, iar Valter - prototip al divinității care pune la încercare vrednicia supușilor săi („Sunt numeroase indicii în povestire care ne duc cu gândul la faptul că Grizilda ar reprezenta sufletul creștin sau Biserica în unirea sa cu Hristos, iar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în rândul pelerinilor chaucerieni. Dacă în excipitul său, doftorul condamna păcatul, cea de-a doua maică debutează istorisirea proprie printr-un apel la înlăturarea lenei, pentru a continua cu o rugăciune adresată Fecioarei Maria (Invocatio ad Mariam), în cel mai evlavios ton posibil. Fecioara Maria, prototip ideal al frumuseții morale, al supunerii, blândeții și bunătății, este frecvent invocată ca protectoare căreia i se datorează respect, dar și ca înfăptuitoare de minuni (cf. Povestirea stareței). Ea devine exemplul pe care fiecare donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unele scrisori că: „...se găsesc în posesiunea d lui inginer Dimitrie Șt. Emilian și a doamnei Cornelia Emilian, București, fiul și fiica lui Ștefan și Corneliei Emilian.” (p.269). În prefață, mai explicit și deosebit de protocolar: „Originalele (...) se păstrează cu evlavioasă grijă de către descendenții familiei Ștefan și Cornelia Emilian, dl. inginer Dimitrie Șt.Emilian și domnișoara Cornelia Emilian, domiciliați în București. Cu aceeași mărinimie care caracterizează acțiunea părinților pentru ajutorarea lui Eminescu în anii săi de suferință (...) ne-au pus la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
patru „Satire” a căror replică este „Luceafărul”. Trebuie să ai, însă, ceea se cheamă „organ pentru poezie” - iar la un post-pozitivist precum Răzvan Codrescu nu e cazul. Dânsul continuă să bată câmpii fără grație: „Mama - Raluca, fata stolnicului Jurașcu“ mai evlavioasă, cumpără, zice-se, de la o rudă a fostului stăpîn [al Ipoteștilor - n. n.] Teodor Murguleț, o bisericuță fără turlă, cu clopotnița de lemn” [15], fel mărunt de a intra în tradiția ctitoriilor boierești. Raluca avea și vreo șase frați sau surori
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să se convingă tot mai mult pe el Însuși că o are. Dacă totuși o deține În anumite proporții, lăudînd-o, o abate de la rosturile ei firești. Asupra acestui aspect de nesinceritate din manifestările „lăudărosului”, atrage atenția și N. Iorga: „Cei mai mulți evlavioși au un Dumnezeu de buzunar, pe care-l curăță la zile fixe, care se cheamă sărbători”. * „Ce vrei să-ți spun? Minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege.” (Euripide) Ne-ar fi, desigur, ușor să alegem, dacă n-ar sta la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că mi-am propus să ridic în slăvi arta de a minți. Ar fi absurd să lauzi în fața omenirii ceea ce este deja prețuit la scară universală. În tribunale aceasta este un semn de bună purtare; în religie este numită înșelăciune evlavioasă, pentru comerț este un mister și pentru poezie, o invenție. În controversele pe teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor. E foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună credință, uman, cu frica de Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte folositor. Omul politic nu trebuie să observe totdeauna ceea ce în ochii oamenilor e virtuos; adesea pentru a se mănținea la locul lui trebuie să înfrângă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]