2,039 matches
-
decis și a susținut consultația? - Care sunt problemele concrete întâlnite în viața de toate zilele? - A mai apelat la alte consultații pentru aceste probleme sau altele (și cu ce rezultate?) - Care sunt cerințele și așteptările speciale în legătură cu consultația? B. Problemele evocate spontan - Care sunt problemele concrete? De când? Consecința cărui eveniment? Variații ale problemei în timp? - Care sunt explicațiile proprii în legătură cu problemele? Care sunt explicațiile celorlalți (părinți, medic...)? - Care sunt schimbările așteptate? De ce? De către cine? - Soluții avute în vedere sau deja încercate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulbure a istoriei. Prozatorul vizează formula romanului ca desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în tipul de construcție/articulare a universului epic, și anume acela poematic. Sunt des invocate și evocate „legile” povestirii și condiția simbolului, puterea de premoniție a imaginarului. Atât romanul simbolic Sărbători marțiale, cât și romanul istoric După mine, o zi... se întemeiază pe un asemenea mod de a vedea. Acțiunea acestuia din urmă este plasată în Moldova
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
de tranziție de la sat la oraș, de la agricultură la industrie, pentru analiza factorilor responsabili de delincvență etc. Pentru dezvoltarea În această orientare, sociologia românească a găsit o paradigmă dezvoltată masiv de sociologia occidentală, diferită de paradigma marxistă. Marxismul era des evocat, dar formal, nefiind integrat efectiv În practica sociologică. În ceea ce privește tematica sociologiei românești, s-a produs o deplasare cu efecte foarte importante. În prima fază, persoanele formate În ideologia marxist-leninistă au Încercat să dezvolte cu metode sociologice temele tipice ale construcției
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
deosebiri sunt mai marcante Între G2 și G1 (adică Între generația-pivot și cea vârstnică) decât Între G2 și G3, dovadă suplimentară că există mai mult consens - mai multă Înțelegere - Între generația intermediară și cea tânără, ca urmare a discontinuității istorice evocate. Sensul decalajelor mai frecvente și totuși constante este acela că toți copiii găsesc aproape Întotdeauna că educația pe care o primesc e destul de severă, În timp ce părinții lor o estimează mereu a fi tolerantă. Nepotrivirile dintre mărturisirile copiilor și cele ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și că redactorul venise la Chișinău mânat doar de ambiția de a-și asigura un titlu de glorie. Era un atac de pe poziția unui regionalism îngust. Realitățile basarabene, literare, culturale, istorice își găsesc o abordare prioritară în P.b. Sunt evocați Leon Donici (în articole semnate de Demostene Botez, George Dorul Dumitrescu ș.a.), Constantin Stere (însemnări de Tr. Georgescu, Sergiu Matei Nica). V. Țepordei și George Dorul Dumitrescu se opresc asupra lui Al. Mateevici, I. Negrescu scrie despre Olga Nacu. Proza
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
Sârbu, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Eugen Ionescu, I. L. Caragiale, Ion Barbu, Marin Sorescu, Nicolae Breban, G. Călinescu, G. Bacovia, Mario Luzi, Paul Celan, Lorenzo Renzi, Umberto Eco, Pier Paolo Pasolini ș.a. Sunt incluse interviuri și texte critice despre fiecare personalitate evocată, traduceri din opera autorului, în italiană ori în română. Rețin atenția, în numărul 2-3/1993, și interpretările unor semiologi italieni (Cesare Segre, Gian Paolo Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară (de unde scăparea posibilă, evocată repetat, ca o litanie ironică, nu fără aluzie tragic-burlescă la situația „neamțului” amintit de Crăcănel în D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, a fugii în Bulgaria) convertesc deruta măruntă în sentențe fundamentale. Efectul decurge din contrastul dintre, pe de o
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Bucovina: este deportat, în vara anului 1942, în Transnistria și închis în mai multe lagăre. Abia în primăvara anului 1944, înaintarea armatelor sovietice îi permite întoarcerea la Cernăuți. Cele trăite în lagărele de muncă, consemnate chiar în acele împrejurări sau evocate mai târziu, își pun amprenta asupra substanței poetice din versurile ulterioare, începând cu placheta sugestiv intitulată Hungermarsch und Stacheldraht (1956). În toamna lui 1945 K. se mută la București și lucrează în cadrul bibliotecii ARLUS și al bibliotecii Institutului pentru Relațiile
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
originii nediferențiate a unității experienței umane în ego-ul transcendental. Există însă o dificultate majoră datorată metodologiei husserliene: obligația de a investiga câmpul antepredicativ cu instrumentele limbajului categorial. Neomogenitatea a două registre, cel afectiv - indicat în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regulă pronunțat aiurea), sunt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sunt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de ironie, evocat și de fotografia de pe coperta ediției americane a romanului, este descinderea lui „Abe” și „Chick” la Café de Flore, cândva o citadelă a culturii de stânga, alături de Deux Magots, „cartierul general” al lui Sartre. 7. Faptul că „Abe” ascultă Rossini
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
XC PEQUOD îNTÎLNEȘTE PE BOBOCUL DE TRANDAFIR în zadar încerci să scormonești prin pîntecele acestui leviatan în căutarea chihlimbarului: duhoarea-i insuportabilă nu te lasă să cauți. Sir TH. BROWNE, V. E. O săptămînă sau două după scena de vînătoare evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită în aburi, multe nasuri de pe puntea vasului Pequod se dovediră mai vigilente decît cele trei perechi de ochi“ din vîrfurile catargelor. Adulmecaseră, pasămite, o mireasmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de conținut, menționate în sinteza la „Tuning Project - compatibilitate, comparabilitate și competitivitate în învățământul superior european”, termenilor „«abilități» și «competențe» li s-a conferit un înțeles asemănător, deși termenul «competențe» are un sens mai larg”; în consonanță cu prevederile documentului evocat au fost propuse și cele trei categorii de competențe avansate spre analiză; • la fiecare dintre principalele capitole dedicate competențelor generale se vor menționa, în completarea celor listate, și alte competențe particulare ale profilului, domeniului și specializării analizate; • la rubrica Debușee
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Alexandru Nicolaevici Serafimov, eminentul geolog sovietic, tot ce se Întâmplă poartă semnul sprijinului frățesc pe care ni-l dă marea Țară a Socialismului. Romancierul deslușește semnificația acestui ajutor pe care știe să-l sublinieze ca o dimensiune esențială a realității evocate. Un suflu de Încredere, de siguranță, câștigată prin experiență, străbate prin carte, accentuează odată cu ritmul lucrărilor Însuși ritmul Înaintării noului În viață. Diferența aceasta a situațiilor pomenite este caracteristică timpului nostru - sub scutul ocrotitor al Uniunii Sovietice - toate drumurile duc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
My Lovely (Adio, frumoasa mea), detectivul particular Marlowe iese din biroul polițistului Randall și, ajuns în stradă, se lovește de aerul rece și transparent al zilei: „Puteai să vezi până departe - dar nu chiar până acolo unde plecase Velma”. Personajul evocat - „frumoasa” din titlu - tocmai murise, după ce-și trăsese două gloanțe în inimă. Velma pășise așadar în teritoriul la care cei vii nu au acces. Refuzul metafizicului, al dialogului cu lumea de dincolo cade ca o concluzie brutală a violențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
temporară a realității din cauza unor gânduri, sentimente și comportamente (6b); - îndeplinind o funcție de disimulare (5); - ca mediatori ai reacției subiectului la conflictele emoționale și la factorii de stres interni sau externi (7b). În privința modului de derulare a mecanismelor de apărare evocate, caracterul inconștient revine în mai multe definiții: în (3), (5), (6), (9), (1) cel puțin parțial și în mod integral la (7b). Remarcăm, de asemenea, că aspectul lor este adeseori unul compulsiv (1), că sunt automate (7b) sau relativ involuntare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Astfel, refuzul ar fi utilizat în relație cu amenințări legate de teama de castrare și de pierderea obiectelor adorației. Din această perspectivă, cedarea altruistă a pulsiunilor instinctuale ar fi un mijloc specific de a învinge mortificarea narcisistă. În timpul dialogurilor deja evocate, Sandler (1985/1989) îi reamintește Annei Freud că trebuia elaborată o clasificare mai precisă decât cea din 1936, fapt care nu era deocamdată posibil, de bună seamă din cauză că specialiștii nu erau încă „pregătiți pentru așa ceva”. După A. Freud, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cea clinică și implică o metodologie concepută de cercetători precum Ablon et al. (1974), Hackett și Cassem (1974) sau Vaillant (1976). Această metodologie se bazează pe verdictul clinic fixat de evaluatori, care utilizează definiții explicite ale mecanismelor de apărare. Metodologia evocată a fost larg utilizată în Studiul dezvoltării adultului, lucrare deja prezentată în cuprinsul capitolului de față. 3.1. Testele proiectivetc 3.1. Testele proiective" Testele proiective permit subiecților să facă asociații libere pornind de la un material concret pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și patologică, opunându
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
senzația pe care o oferă. Această identificare de adeziune s-ar opune experienței de satisfacere prin halucinație, deoarece amintirea unui obiect satisfăcător ar fi înlocuită cu contactul real și permanent cu acest obiect solid numit „obiect autist”. Ar mai trebui evocată în plus forța apărării „primare” care este delirul, atunci când identificarea realizează, sub forma împlinirii prin halucinație, credința delirantă de a fi celălalt. Este vorba în aceste cazuri de toate patologiile dublului, în care celălalt, un „eu însumi” ideal (cu referință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul prin cuvânt și nu simt nimic, dar, ca urmare a izolării obsesionale, nu-și dau seama că acționează astfel din teamă de afect”. În izolare însă, remarcă Mucchielli (1981), afectul este detașat și refulat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se contureze este „conectat” la relația cu celălalt pe care va căuta să-l supună unei introiecții pornind de la forma sa perceptivă investită libidinal. Se observă o tendință compulsivă a eului pentru creare de legături, la care mecanismul de apărare evocat își aduce o contribuție majoră punându-și pecetea pe oricare dintre relațiile posibile ale subiectului cu mediul său înconjurător. La bază, introiecția este o apărare, în măsura în care ea protejează eul împotriva primului „traumatism” care este nevoia de obiect, apoi împotriva dependenței
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud (1909b/1979), „în amintirea conștientă nu mai rămâne decât un conținut reprezentativ indiferent și aparent lipsit de importanță”. De aceea, rezultatul este aproape același ca în cazul refulării. În opinia lui Freud (1909b/1979), „o amintire indiferentă nu este evocată decât rareori și nu joacă nici un rol în activitatea psihică conștientă”. Ea a devenit un fel de corp străin intern, deși existența sa nu este negată (Le Guen et al., 1985). Al doilea sens al termenului „izolare” este expus de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans printr-o stare de greață, ceea ce le provoacă senzații de epuizare și angoasă pe durata călătoriei. Se știe că Freud însuși suferea de fobia călătoriilor (Jones, 1955/1979), interpretarea evocată mai sus fiind probabil o autoanaliză. Transformarea pasivității în activitate este ilustrată de Freud în mai multe rânduri, mai cu seamă în legătură cu jocul copilului. În celebrul joc „Fort - Da” (1920/1981), nepoțelul lui Freud se distrează aruncând și trăgând înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a deviat ancheta, din lipsă de probe, către alte tipuri de societăți private. Chiar dacă presupusul caracter ilegal al spolki nomenklaturowe a fost recuzat, mai ales de către beneficiarii lor, realitatea nu lasă loc niciunei Îndoieli. În cele 1.953 de Întreprinderi evocate, proporția Înalților demnitari (cei de pe lista nomenklaturii) este impresionantă: au fost numărați 700 de directori și directori adjuncți de Întreprinderi publice; 300 de cadre superioare responsabile de contabilitate; 580 de președinți de cooperative; 66 de Înalți funcționari din administrația de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
autobiografică a copilăriei și adolescenței autorului, cuprinde bogate și sugestive informații asupra mediului său de formație, familial și intelectual. Romanul postum Luntrea lui Caron are stângăcii de poet aventurat pe tărâmul prozei, dar reușește să intereseze datorită stăruitoarelor analogii mitice evocate. Lirism gnoseologic, lirismul lui Blaga se constituie din aspirația spiritului său la cunoașterea totală. Descoperind pretutindeni în lume numai taine nedezlegate, ciudățenii (sensul vechi, slavon), adică minuni, poetul este un miraculat. El a dat de cu vreme de izvoarele propriei
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]