1,047 matches
-
EXACT DUPĂ, ȘI NICIODATĂ ÎNAINTEA EXIGENȚEI GENEROASE A FERICIRII. ASTA VA DA DE ASEMENEA ȘI ACESTEI CRONICI CARACTERUL EI CARE TREBUIE SĂ FIE ACELA AL UNEI RELATĂRI FĂCUTE CU SENTIMENTE BUNE, ADICĂ SENTIMENTE CARE NU SUNT NICI VIZIBIL RELE, NICI EXALTATE ÎN FELUL URÂT AL UNUI SPECTACOL. Aceasta era cel puțin părerea doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întâlnire cu Augusto Pérez Cititorii mei s-au și obișnuit cu libertățile și personalismul meu, fiu al personalității mele. Tocmai de aceea sunt cititorii mei și nu ai altcuiva. În plus, cititorii mei știu că atunci când îmi apăr și-mi exalt cu atâta înverșunare personalitatea, apăr și exalt orice personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au și obișnuit cu libertățile și personalismul meu, fiu al personalității mele. Tocmai de aceea sunt cititorii mei și nu ai altcuiva. În plus, cititorii mei știu că atunci când îmi apăr și-mi exalt cu atâta înverșunare personalitatea, apăr și exalt orice personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă citiți, sunteți câte un eu, și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aspirația mea la omenie, la umanitate a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor până când ar plesni. Nu găsesc altceva de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă de ei înșiși. Cine știe să se organizeze pe sine nu cere organizarea disciplinară impusă din exterior. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceea ce au făcut ei pare o poveste illo tempora și nu ne angajează moral altfel decât vag. Eu, Mircea, am doar amintirile prietenilor mei și pe cele ale străinilor despre experiența trăită a acelui decembrie neadevărat de demn. Despre teroarea exaltată în fața taburilor, despre acea noapte de coșmar dintre 2l și 22, despre catharsisul colectiv din 22. Eram la Gura Râului lângă Zărnești, într-o tabără cu elevii mei, încă din l7 decembrie. În l9 am încercat să-mi conving prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ofițerul remarcase fără îndoială epava în momentul în care Kane strigase de uimire. ― Da, o văd. Nu clar, dar suficient pentru a confirma opinia lui Kane. Este o astronavă, zise el exaltat. Atât cât putea ofițerul științific să fie de exaltat. N-am mai văzut așa ceva! Așteaptă puțin. Ash programă rapid o serie de întrebări pentru banca memorială. ― Nici Mama nu a văzut ceva asemănător, îi raportă lui Dallas. Este un tip complet necunoscut, care nu corespunde cu nimic din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
crede zeu; mă simt ca Într-un templu unde soarele, apa, pescărușii ce țipă fericiți și ucid, nisipul pe care merg gîndindu-mă că speranța liniei sinuoase nu poate fi alta decît linia dreaptă, toate Îmi vorbesc despre faptul că moartea exaltă setea de veșnicie, această sete albă cu piscurile acoperite de lumină sau de zăpezi, Muntele... Față În față cu sfinxul, omul are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît de puternic era acest gigant care pînă la Heracles n-a avut rival. De reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă e formă de captivitate. Consecința obrazului dublu este această paralizie, arătîndu-ne că nu putem avea o dublă credință. Nu putem În același timp să surîdem ca zeii și să exaltăm umanitatea din noi. Trebuie să nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă de mine ce voi ciopli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
măsură de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor de care vorbește Homer și pe care Ulise a venit să-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește că totul era Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Bruno tensiunea suitoare a intelectului "eroic", dincolo de stele și cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu toate astea, nu las să se vadă nimic, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
națiunea „Miron Costin” de la Iași. Vivat! Și, ca orice nație care își respectă eul, împărțim și o istorie comună. Istoria unei trude a magisterilor și a ucenicilor lor, răsplătită de înțelegerea fenomenului istoric de către cei mai mulți dintre cei care ajung să exalte în fața unei diplome de absolvire. Asta ar fi în mare, Istoria Mare. Dar istoria mică este povestea unei discipline, a unei catedre sau a unor oameni? Sau e toate la un loc? Cred ca ultima variantă e cea mai sigură
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
de măsele a acestui om al „nefericirilor conjugate”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 155. footnote> spre care râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece...”. Legată tot de una din nefericirile lui (nevralgia) este și teoria magnetismului: „...durerea devine din măsea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde un mister decât acela de a discuta despre el. Dar autorii pe care i-am consultat se împărțeau în două categorii. Unii exaltau misterul oracolului, fără să lămurească nimic. Alții îl persiflau, de asemenea fără să lămurească nimic. Nu m-au luminat nici ironiile pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic, un dar al barbarilor. De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui constituia postul de comandă al unui supercrucișător de război. Ba chiar mai mult, era postul de comandă al unei nave angajate chiar în aceste clipe în fantastica bătălie al celui de al șaselea decant. Acest gând îi aprinse spiritul, exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam în fața vreunui apus de soare. În ce fel aș putea descrie această viață cu mici obiceiuri zilnice și alteori cu surprize vaste! Cum nu mai făceam planuri de elaborare, nu mai aveam remușcări. Din pricina teoriilor pe care le peroram mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am avut un succes mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în seara asta?Îmi răspunse cu o seriozitate bruscă: - Nu!...Trebuie s-o fac fericită, s-o împiedic să se mai gândească la rău. Duminică. Irina alături, împăcată, îmi citește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și spuse: — Nu, John, nu e vorba despre cancer, nu e nimic de genul ăsta. Ai o oglindă mare în casă? Trebuie să-ți arăt ceva. Bull îl conduse pe Alan în dormitor. Acesta era atât de excitat, atât de exaltat. Avea să fie cel mai tare număr de striptease. De asta scenariile de tip Playboy ale propriilor fantezii i se păruseră atât de idioate și banale. Urma Adevăratul Striptease. Culorile estompate și formele ofilite din volumul lui Nicholson reveniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de Niculițel ca pe zaibăr, exaltați de speranță, care, În general, distruge oameni, destine, numai norocul lor nu se va rupe niciodată, nici după ce tovarășul Nicolae Ceaușescu va fi Împușcat Împreună cu tovarășa lui de viață și de luptă revoluționară. În noapte Însă, cu ochii deschiși, cuprins
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului - elemente definitorii ale eposului popular - Rabelais introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice de durată calitativă, de continuu eterogen, de stări de conștiință multiple și mobile”. În acord cu concluzia lui Beaudouin („Toate epocile mari au fost epoci de credință. A noastră, după ce și-a creat afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]